Scrisoare primită de la Iulian Ploscaru din comuna Broșteni pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, care și-a propus să-i valorizeze pe elevii vrânceni cu aptitudini literare și artistice.
Copilăria mea a fost, este și va fi foarte frumoasă! Cât era ziua de lungă, eu împreună cu prietenii mei ne jucam pe uliță, nu oboseam deloc, iar când venea seara nici nu voiam să dorm, deoarece îmi doream să mai stau pe afară.
Imediat cum mă trezeam, plecam să mă joc. După ce stăteam câteva ore cu tovarășii, mă întorceam acasă pentru a face și ceva constructiv. Așadar, după ce mă odihneam puțin, luam o carte, mergeam în leagănul din curte și citeam. La început, nu prea îmi plăcea să citesc, mi se părea plictisitor și de cele mai multe ori mă lua somnul, dar pentru că mereu îl vedeam pe fratele meu mai mare citind, mi-am zis că trebuie să îl iau drept exemplu. În acest fel am început eu să citesc.
Am multe întâmplări amuzante. O întâmplare este cea în care am spart fereastra de la casă a cuiva cu mingea sau când am alergat de câțiva câini pe care un prieten i-a supărat, însă cea mai amuzantă este cea în care un tovarăș a rămas fără pantaloni și a fost alergat de un câine. Totul s-a întâmplat într-o zi de vară când eu și amicii mei ne jucam mingea. Din greșeală, eu am lovit mingea atât de puternic încât a trecut peste un gard și s-a oprit în curtea unui vecin. Un tovarăș mai mărinimos a spus că o să meargă să recupereze el mingea. Când aproape să sară gardul, pantalonii i s-au agățat într-un cui dintr-o scândură a gardului și moment în care a căzut dincolo de gard, iar pantalonii i s-au rupt și au rămas prinși în gard. Cum am văzut cele întâmplate, toți am început să râdem. Așa cum era, fără pantaloni, a vrut să-și continue misiunea în care pornise, dar nu apucă să facă doi pași că un câine mare și rău a început să-l fugărească. Unii râdeau, iar alții s-au speriat foarte tare, deoarece în orice moment câinele îl putea ajunge din urmă și astfel l-ar fi putut mușca. Din fericire, prietenul meu a reușit să se urce pe gard și să scape de câine, m-am simțit tare ușurat când am văzut că a scăpat cu bine. Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu mingea, o să vă spun. Pentru că singura soluție să o recuperăm era să îl strigăm pe acel vecin, tocmai asta am făcut. Norocul a fost de partea noastră, iar dumnealui era acasă, așa că ne-a oferit mingea cu mare drag și ne-a spus ca pe viitor dacă vom mai da mingea în curte să îl strigăm, nu să intrăm în curte fără voia lui deoarece riscăm să fim mușcați de câine. Din păcate pentru acel prieten, pantalonii lui erau mult prea rupți pentru a-i mai putea îmbrăca. Norocul lui a fost că un alt amic avea la el schimburi și i-a împrumutat pantalonii lui pană acasă. De atunci am început să avem grijă foarte mare unde ne jucăm și cum, tocmai pentru a evita situații asemănătoare. Dacă se mai întâmpla să dăm mingea peste vreun gard, strigam la poartă pentru a o recupera.
Cam așa decurgea copilăria unui copil ce stă la sat. Este o viață foarte frumoasă, plină de evenimente multiple, de la activități culturale, precum cititul, până la furat de cireșe. Nu aș da pe nimic viața de la sat pe cea de la oraș. (Iulian Ploscaru, Broșteni)
Scrisoare primită pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, care și-a propus să-i valorizeze pe elevii vrânceni cu aptitudini literare și artistice. Iulian Ploscaru este elev în clasa a IV-a la Școala Gimnazială Brosteni, dar freventează și Centrul de zi Dănut, de pe lângă Parohia “Sfântul Gheorghe” din Pitulușa. El a fost îndrumat să ne scrie de către mentorul său, Ionuț Bouroș, student. Iulian Ploscaru participă cu plăcere și regularitate la activitățile educative, artistice și creative desfășurate în cadrul Centrului Dănuț. Deși este orfan de tată și uneori bucuria și voiosia copilăriei îi sunt umbrite de aceasta durere, Iulian este un copil vesel, plăcut la vorba și comportament, pasionat de “joaca adevarată” (cum spune el), foarte talentat la desen /grafică, pasionat de lectură și cu abilități înalte de comunicare . “Timpul petrecut alături de Iulian este unul prețios deoarece curiozitățile și acțiunile lui sunt interesante și provocatoare, antrenand și influențând pozitiv grupul de copii”, după cum ne-a transmis prof. Elisaveta Norocea, coordonatoarea Centrului Dănuț.Concursul de scriere creativă pentru copiii din sate este organizat de Asociația Eu, tu și ei în cadrul proiectului c@rte în sate. Valiza cu povești, co-finanțat de AFCN.
