De prin lume

Alegeri în partid?! Da, se poate.

Candidat la conducerea Partidului Laburist

După-amiază clasică la Londra, cu ploaie și străzi goale. Primesc un telefon : “Uite, mâine seară e o întrunire politică, la care participă candidații pentru șefia Partidului Laburist și pentru candidatura laburistă la Primăria Londrei. Am o invitație în plus, nu ai vrea să mergi?” – îmi spune amicul meu.

Tocmai ce s-au terminat alegerile pentru parlamentul britanic și laburiștii aproape că au fost spulberați de către conservatori. A doua zi, Ed Miliband,  liderul partidului de după alegerile din 2010, își depune demisia și partidul intră pe mâna unui lider interimar, pănâ la conferința din septembrie. Cam atât știam eu până la momentul telefonului și nu m-am gândit nici o clipă că se va organiza o campanie electorală adevarată în interiorul partidului pentru funcția de lider al Opoziției, care se va sfârși cu alegeri. Alegeri pe bune, cu buletine de vot, nu alegeri de mântuială, cum se mai organizează pe la unii. Pentru mine, deși stabilit aici de aproape cinci ani, a urmat un adevărat șoc cultural și am văzut unde stă cu adevărat puterea democrației: alegeri libere, chiar și (sau poate ar fi mai bine zis „mai ales”) în sânul partidelor puternice.

A doua zi, seara, în sala unei biserici, pline ochi (peste 300 de suflete), cei doi candidați. Înaintea lor, un grup de vorbitori, unii dintre ei prea entuziaști pentru gustul meu, puțin prea de stânga, cu clasicul “tovarăși” prea des folosit. În sală, câțiva “pașoptiști”, laburiști vechi și trecuți prin multe lupte cu consevatorii, dar și foarte mulți tineri. Foarte mulți tineri, educați și bine îmbrăcați, cititori de The Guardian (cotidian de stânga), ba chiar și de The Times.

Jeremy Corbyn, candidat la conducerea Partidului Laburist

Jeremy Corbyn, candidat la conducerea Partidului Laburist

Toată lumea încrezătoare că cel pe care îl susțin va putea aduce o schimbare în lumea politică de pe Insulă, că va zgudui “the establishment” și va întoarce atenția publicului spre problemele reale, nu cele imaginate de presă. Când vorbește Jeremy Corbyn, e ca și cum englezii aceia liniștiți și foarte politicoși sunt înlocuiți de italieni sau spanioli, guralivi și plini de entuziasm, semn că și ei sunt oameni până la urmă, și nu niște coloane reci de piatră, așa cum ai senzația când îi vezi pe stradă. Se strigă, se agită stegulețe și se promite o luptă crâncenă împotriva trădătorilor din partid și, mai ales, împotriva conservatorilor. Îndemnuri de a aduna noi membri, de a vota cu “omul nostru”, „Thank you very much!” și “Good bye!”. În tot acest timp, puteai face donații pentru candidați, în pliculețe, pe care îți treceai numele, adresa și suma donată. La sfârșit, revin englezii, care se așează frumușel la coadă spre ieșire și direcția e setată spre pub-urile din jur.

Nu are rost să discutăm despre programele politice (multe detalii, aici sau aici), dar cred că pentru noi, românii, obișnuiți cu alegeri doar pentru funcții publice, e mult mai interesant de observat ce înseamnă democrația într-un partid la nivelul simplului membru, cel care plătește cotizația (musai!), și care își alege cu adevărat șeful de partid; “grassroots movement” au pocit-o englezii. Nu e un sistem perfect (de altfel, zburdă acuzațiile de membri noi, aduși doar pentru a vota cu un anume candidat; sindicatele sprijină anumiți candidați și iși îndeamnă membrii să îi voteze), dar e un sistem care arată o viață publică activă, implicată la nivelul oamenilor simpli: te înregistrezi ca membru, plătești cotizația (6 lire) și poți vota online sau prin poștă. Rezultatele se află pe 12 septembrie, într-o conferință specială a partidului.

Poate acesta e unul din motivele pentru care în România avem o clasă politică profund coruptă sau coruptibilă, care nu se simte deloc responsabilă pentru promisiunile pe care le oferă publicului și căreia îi lipsește respectul pentru alegători. Pentru mine a fost impresionant și felul în care se implică membrii de partid, cu un oarece nivel de educație politică, și care discută programele propuse, se implică în organizarea mitingurilor politice, care fac activism politic adevărat, la nivelul cel mai de jos al unei organizații politice.

Pe când la noi asemenea alegeri?! Eu, unul, nu cred că le voi prinde în decursul vieții mele.