viitorul e roz
viitorul e roz-bombon

Ion Ștefan și-a dorit cu ardoare să câștige Primăria Focșani și asta s-a văzut. A pus la bătaie bani mulți pentru asta și bine a făcut. N-a avut stare, a alergat de colo-colo toată campania, și asta a motivat, a mobilizat. A împărțit în stânga și-n dreapta flori și ghivece cu nemiluita, a oferit tuturor doamnelor întîlnite-n cale bomboane și bezele fără număr, ce mai, un don Quijote de la Vrancea. Multe doamne mai trecute nici acum nu-și pot reține un greu oftat după al lor erou local de corazon, don Raffaello.

Și-a tras consilieri scumpi, cu ștaif, de la București, buni cunoscători în ale marketingului electoral. Specialiști consacrați care trebuiau să facă diferența, care să aducă plusul științifico-cîștigător, care să facă posibil și pe la noi proverbul cu buturuga mică ce răstoarnă carul mare. Și atât i-au împuiat capul cu sfaturi ultracompetente de campanie de a nimerit-o omul ca Irimia cu oiștea direct în gard.

Să mai privim un pic înapoi căci nu e de uitat. Și psd-iștii s-au mirat cum de-au putut să cîștige după 16 ani cu Bacinschi și cu un candidat scos la înaintare cam din pripă, și, oricum, fără sare și piper.

Ocuparea simbolică a sediului primăriei cu susținători cu ocazia depunerii candidaturii s-a vrut a fi un gest original, care să emane putere și determinare, să expună publicului țintă priviri încruntate și hotărâte, mușchi încordați. Lumea s-a cam speriat, nu prea a știut ce să creadă, cum s-o potrivească. Nu mai văzuseră așa ceva, au rămas cu senzația că au fost contemporani cu o nouă trecere  fulgurantă a vreunor migratori preistorici.

Prezentarea de hrube căzute ce odinioară au aparținut neguțătorilor de vin ca o mare șansă de relansare a turismului local nu a fost prea bine nici pregătită, nici explicată. Ba chiar a creat chiar confuzie în rândul multora prețuitori și păstrători de artă și tradiție locală. Dușmanii au speculat repede momentul lansând tendențios pe piață că Ion Ștefan vrea să construiască metrou la Focșani utilizînd în acest scop galeriile și pivnițele negustorești. Și poanta a prins devenind virală. Replica nu a mai venit niciodată, deși ușor li se putea da peste nas: Noi cu metroul, voi cu autostrada și cu aeroportul.

Anunțarea unilaterală și pe nepusă masă a unui festival internațional Angela Gheorghiu s-a vrut a fi tun de imagine, o găselniță culturală nemaivăzută, un făcut cu ochiul complice înspre intelectuali. Ce a ieșit…o daravelă cu iz caragialesc. Pe bună dreptate, ofensată, distinsa cîntăreață de operă i-a dat cu poșeta episolară în cap. I-a spus de la obraz că între oameni de calitate așa ceva nu se face, e exclus.   Când propui asemenea gigantisme heirupiste puteai măcar să dai și tu înainte măcar un leu la Ateneu ca să te legi cumva de năstrușnica idee, să arăți că ai legătură cu domeniul, adică cu muzica bună.

Detronarea fără drept de apel a lui Mircea Geoană din postura nefericită de președinte pentru o noapte și potențarea  pattern-ului local de primar pentru o oră a fost cireașa de pe tort a chiflelor electorale pure și candide, neprovocate în nici un fel de competitori.

Pînă la urmă dacă tot îți dai singur cu stîngul în dreptul în continuu și cu sârg, oamenii ce să creadă, ce să aleagă? Primăria e instituție publică și trebuie în primul rând condusă. În rest vorba ceea: Cât plătești atâta face. Sau nu, e valabilă vorba cealaltă cu: Inteligent e cine cere nu cel care dă.

Totuși, ce a depins de Ion Ștefan și nu a făcut? Doar două exemple.

Alcătuirea unei liste de consilieri care să-i pună în valoare mesajul de om de afaceri de succes, să-i susțină calitatea de reprezentant al mediului privat.

Neînduplecarea socrului său, ex-primarul Focșaniului-Nicolae Lățcan-, să renunțe la candidatura sa pentru primăria comunei Milcovul. S-a reușit subminarea ideii de om pe picioarele lui, de om hotărît care știe ce are de făcut. Deh, cum să nu circule prin târg vorbe care dor de genul…capitalism de cumetrie, opoziție de fațadă la PSD, politică de familie șamd.

Și-n încheiere două lucruri care spun totul despre cum raportează factorul politic liberal la cei cărora le cere votul, la cetățenii orașului.

1.Când PNL-ul îl trage pe linie moartă într-un mod umilitor pe Ion Ștefan, pe principalul actor și  vector de imagine al alegerilor de mai ieri, cînd Cătălin, vicleanul copil de casă, îi trage un șut în dos celui care ar fi trebuit să întruchipeze ideea de schimbare și-i ia locul în fruntea organizației municipale, înseamnă, vorba lui Moromete, că ocupațiunile lor mintale e la alte prostii…Și doar la ele.

2.Când Ion Ștefan în loc să întoarcă foaia așa cum a promis, întoarce spatele celor care l-au votat, nu puțini, și demisionează ostentativ din Consiliul Local abandonând misiunea ce singur și solemn și-a asumat-o, aceea de a lupta la baionetă în contra PSD-ului și a corupției, nu poți să concluzionezi altceva  decît că acest om a jucat la cacealma. Dacă îi iese lui potul cel mare e de bine, dacă nu, nu. Să fii liderul consilierilor de opoziție, să ai posibilitatea să faci o politică altfel și tu să-i dai cu piciorul supărat că orașul nu te-a votat primar, să poți să îți cîștigi o imagine și un respect public prin promovarea realelor probleme ale oamenilor și pe tine să nu te intereseze obsesiv decît foncția, foncția, foncția. Chiar ce foncție urmează acum pe listă?