De prin Vrancea

Caniculă

Seceta parjoleste totul

Seceta parjoleste totul

Seceta parjoleste totul

Dacă lucrurile vor decurge în același mod ca în ultimele două luni scurse de la alegeri mai nimic nou sub soarele Vrancei nu se va petrece în următorii 4 ani. Se va perpetua senzația de încremenire în timp, se va adânci sentimentul inexorabil de neputință, se va înnstăpâni starea apăsătoare de loc în care nu se întâmplă mai nimic.

Totul se va supune voinței unei structuri profitoare și uscate de lipsa oricărui strop de viață. Dominația acesteia se va insinua ca o strânsoare a unor clești din care nu ai scăpare.Va acționa pe post de menghină ce va strivi în dinții săi de metal ruginit orice poftă de libertate. Lanțurile sociale vor atârna din ce în ce mai greu. Doar pentru cei care simt că le poartă. Pentru restul ele vor fi garanția nemișcării gândului, dar vor aduce în schimb bucuria chezașului sigur al unui dumicat de pâine.

Nu poți să construiești unde conștiința pulsează doar la impulsul cu gheare al verbului a avea. Sau unde cuvântul a fi cu toate conotațiile înălțătoare sale despre împlinirea ființei umane se reduce doar la a ocupa o funcție. Publică sau la partid. Cu scopul de a o supune imperativului a avea.

Nu poți să înfăptuiești dacă nu poți să aduni oameni în jurul unei idei, unui proiect. Să îi convingi că unul dintre rosturi e să faci. Să faci cu drag sau cu dragoste. Pentru cei din comunitatea în care trăiești, pentru cei de lângă tine, pentru cei ce au nevoie.Pentru asta trebuie să te dezbari de frică și de comoditate. Și să înveți să dăruiești semenilor tăi. Să rupi o dată din infailibilul a avea ca să dai. Să dai de viață. (Dan NICHITA)