De prin politica

Cătălin Chiper, un ”miel” numai bun de sacrificat

Catalin Chiper

Catalin Chiper

Catalin Chiper

Cătălin Chiper este vrancean get-beget. A fost pentru mulţi ani membru al PNŢCD, apoi al PNL. A făcut SNSPA – Administraţie publică. Apropiat al familiei Mănescu dar şi al lui Radu Stroe, a fost angajat pe la o primărie în Bucureşti după care a fost consilier parlamentar din 2005 pană în 2012. Este un om decent care nu are însă nici o aptitudine pentru funcţii de conducere.

Este ceea ce numim un bun executant, un bun subaltern. Nu are iniţiativă, nu iese niciodată din cuvantul şefului. Susţinerea lui Diaconiţă, unchiul său, pentru funcţia de inginer şef la Electrica vine din obligaţiile din familie, probabil, pentru că şi-a pierdut tatăl de pe vremea cand era student. Să îl numeşti ministru adjunct la Interne arată cinismul celor care au făcut-o. A fost o mutare deliberată cu scopul de a nu îl deranja nimeni în exercitarea puterii pe ministrul Radu Stroe la MAI. I-au pus în subordine un ”miel” numai bun de sacrificat. Nici o clipă Chiper nu a avut vreo autoritate asupra structurilor încredinţate să le conducă. Vedeţi dvs ca vreo şulfă de general să îl asculte pe Chiper? Rolul lui a fost să servească pe post de ţap ispăşitor exact pentru situaţii de acest gen. De aceea cel puţin o parte din vina pentru pierderea celor două vieţi în accidentul de avion aparţine lui Radu Stroe. Incompetenţa ca şi răspunderea sunt la el. Iar nesimţirea cu tipul de răspuns arogant defineşte perfect personajul: ”Singura vină e că s-a întamplat în timpul mandatului meu.” Cam asta e evoluţia de la secretar PCR la ministru PNL.
Cătălin Chiper este exemplul viu al modului în care are loc promovarea politică în cadrul partidelor politice. Clientelismul, servilismul, lipsa de personalitate sunt criteriile de evaluare în cariera politico-administrativă. Marii baroni nu suportă în ograda lor decat yesmeni care să le care servietele. Cand nu mai sunt buni sunt aruncaţi peste bord fără nici o remuşcare. Ei, marii granguri, trebuie să fie veşnici pe înaltele lor scaune de demnitari. Chiar dacă asta, iată, costă vieţi omeneşti. Pe ei nu-i interesează. În existenţa lor, noi suntem vinovaţi că s-a întamplat să vieţuim în timpul mandatelor lor.
Şi totuşi o întrebare nu îmi dă pace. Dacă în loc de accident aviatic am fi avut parte de o catastrofă aviatică, politicienii şi toată liota de funcţionari de partid tot aşa s-ar fi sabotat în văzul lumii fără să le pese de oameni, de victime? Căci dincolo de lumea lor, s-au putut vedea scene emoţionante de solidaritate, de întrajutorare. S-a reuşit a fi învinse şi frigul şi ceaţa şi noaptea şi muntele înzăpezit. Acolo, în efortul, în lupta de a se salva vieţi, oamenii au scris pilduitoare poveşti de viaţă. Acestea sunt lecţiile pe care trebuie să le învăţăm cu toţii.

1 Comment

  1. E o rusine omul asta…..Daca penibilul ar avea scara de referinta,Stroe ar fi in top.

    „Eu zic că cea mai mare tragedie este că Radu Stroe e Ministru de Interne în timpul mandatului său. ”
    http://www.kmkz.ro/de_ras/texte/momente-si-schite-domnul-stroe/