Dobrogea culturală

Turismul cultural înseamnă pînă la urmă evadarea din cotidian, un antrenament al memoriei culturale sau de ce nu, o relaxare care te îmbogățește, te împrospătează spiritual. Oricum un concept opus complet turismului all-inclusive atât de la modă astăzi. O inițiativă a Asociației ARCHE ce nu merită trecută cu vederea ba chiar trebuie luată ca exemplu. Un pioneriat menit să ne deseneze cîteva trasee prin Dobrogea prea mult uitată. În Balcic se vorbește românește iar regina Maria e brand turistic de primă mână ceea ce nu e deloc puțin, nu? Istoria…

Citeste...

(Galerie foto) Pe urmele unui imperiu dispărut: Azi la Trieste

Trieste este orașul austriac al Italiei și este considerat cel mai nedreptățit(underrated), din punct de vedere turistic, oraș al Italiei. A fost principalulul port al Imperiului, evident la Marea Adriatică. Nenumărate palate, arhitectură sobră și monumentală, urbanizare strictă și minuțioasă, severă, străzi drepte potrivite pentru plimbare, piețe riguroase. Simbolul acestuia e Piazza dell’Unità d’Italia. Se spune că piața are cea mai mare deschidere spre mare din Europa. Oricum e impresionantă. Se spune că aici se servește cea mai bună cafea sau ciocolată caldă din peninsulă. Pe latura de nord-vest se…

Citeste...

(Galerie foto) Pe urmele unui imperiu dispărut… Imperiul Austro-Ungar.

La centenarul nostru să privim la câteva lăsate în urmă. Astazi micul orășel Opatija în Croația, stațiune la marea Adriatică unde altădată elita se refugia… O stațiune cu un parfum aparte, foarte aproape de Rijeka. Opatija este situata in golful Kvarner, la poalele muntilor Učka (Monte Maggiore, in varful Vojak ating 1401 m) si este inconjurata de paduri frumoase de laur. Croaților nu le-a trecut prin cap sa își distrugă patrimoniul… Arhitectură simplă, puternică, cu detalii specifice sfârșitului de secol 19 și nu numai, care a fost frumos renovate și…

Citeste...

Sunt femeie. Merit respect!

  Numele meu este Irina Novac, m-am născut ca să mă mărit cu un bărbat ”bine”, să stau la cratiță toată ziua și să am grijă de copii, timp în care el pune pâinea pe masă.  Nu, nu, permiteți-mi să rectific. Numele meu este Irina Novac, m-am născut femeie, vreau să fac parte din schimbare și să trăiesc într-o lume în care a fi de sex feminin este ceva pozitiv și nu un dezavantaj. De asemenea, voi spune niște lucruri care probabil nu vor fi înțelese sau acceptate de câțiva…

Citeste...

Vrancea Altfel vă recomandă o carte

  Svetlana Aleksievici: Vremuri second-hand Roata istoriei își trage și-și toarce firul cu o viteză prea mare pentru mulți dintre noi. Acele ceasornicului pământesc se rotesc prea repede și nu ne mai dau răgaz să ne dăm seama ce e cu noi, darămite să mai luăm aminte la ce mai are loc primprejurul nostru. Înspre Vest globalizarea și noile tehnologii au lăsat pe mulți fără locuri de muncă și le-au răvășit existența. Ei sunt primii votanți ai Brexitului sau ai lui Trump ca președinte U.S.A. Încearcă într-un fel să încetinească…

Citeste...

Nevoia de dialog și dezbatere

În goana existențială de zi cu zi nu mai avem timp să ne ascultăm unii pe alții, darămite să mai și să învățăm de la semenii noștri. Sîntem prea grăbiți înspre atingerea scopurilor noastre, sîntem prea preocupați, devorați chiar, de problemele noastre. Timpul nu prea are răbdare cu noi, dar nici noi nu prea luăm aminte la trecerea lui. Ne informăm în fugă, ne formăm impresii superficiale, pentru ca, mai apoi, să le transformăm în convingeri ferme de la care nu mai abdicăm. În tot acest vârtej care ne înconjoară…

Citeste...

Referendumul meu

Locuiesc de mai mult de cinci ani într-unul dintre cele mai frumoase orașe din lume, capitala unei țări despre care se crede că a inventat democrația parlamentară modernă. Trăiesc și muncesc în Londra. După mutarea aici, prieteni curioși m-au întrebat de multe ori: ”Oamenii, cum sunt oamenii acolo?” și întotdeauna le-am răspuns că oamenii sunt la fel peste tot. Oamenii au aceleași dorințe și idealuri, aceleași frici și coșmaruri. Joi, așa cum e și normal, nu am avut dreptul să votez dar am fost, într-un fel, implicat în deciziile luate…

Citeste...

Cum am devenit organizator de competitii

Se zice că invidia e un păcat care alungă liniștea din sufletul unui bun creștin și care aduce cu sine urmări care pot strica echilibrul unei vieți. Dar uite că, uneori, din păcatul ăsta pot lua naștere lucruri frumoase și invidia îți poate da putere să faci ceva ce nu ai fi crezut că poate fi făcut. Recunosc că am fost invidios: invidios pe colegii mei, profesori de educație fizică, invidios pe mulțimea de competiții la care participau cu elevii, invidios pe bucuria pe care o puteau oferi copiilor, bucuria…

Citeste...

Gara furată

O clădire martor a dezvoltării recente a orașului nostru. Ridicată ca și alte clădiri simbol –Ateneu, Teatru- ale orașului grație implicării și generozității personale a antreprenorului I.G. Cantacuzino care a pus la bătaie bani proprii pentru a finaliza construcția din care a ieșit aproape falit. Concepția proiectului 100% românească  plus aportul focșăneanului Anghel Saligny. Forța de muncă participantă, compozită, mulți italieni, germani, unguri din cauza deficitului forței de muncă specializate românești. A contribuit din plin la modernizarea orașului, B-dul Gării devenind artera cea mai modernă, dar și cea mai elegantă…

Citeste...

Focșaniul și blocurile lui

Intenția comuniștilor vrînceni a fost să lase generațiilor de după ei un oraș alcătuit numai din blocuri. Așa își imaginau ei visul de aur al omenirii în varianta urbanistică a epocii de aur mioritică. Nu a lipsit mult ca visul lor să se împlinească și să devină coșmarul nostru. Puterea le-a luat puținele minți ale roșilor culturnici posedați de furia distrugătoare a demolării și „construcției” socialiste. Au culcat la pămînt cu frenezie și avînt „tovărășesc” mai tot ce ridicaseră frumos și trainic generațiile anterioare. Ca-n jocurile de copii, se jucau…

Citeste...