Cum s-a demolat frumoasa casă a unei familii unioniste

În legătură cu sistematizarea din timpul regimului comunist sunt și vor fi păreri pro și contra, încă mult timp de acum înainte. Unii zic că a fost un lucru bun, deoarece în acest fel străzile din orașul nostru au fost aliniate și lărgite, iar casele particulare învechite și anexele părăginite au dispărut din peisajul urban, fiind înlocuite de blocuri cam cenușii, specifice Epocii de Aur. Fie vorba între noi, acele case nu se prezentau neîngrijite în mod întâmplător, proprietarii lor sau urmașii acestora aflându- se fugiți din cauza vitregiilor vremurilor tovărășești, fie aiurea prin lumea largă,…

Citeste...

Argintoianu: un nume de unionist uitat

În fotografie este Alexandru Argintoianu, foto Iași 1881. Un funcționar bine pregătit, cu multe funcții de conducere la Oficiul Telegrafic Central. Un frate al său, Ion Argintoianu, a fost maior în timpul Războiului pentru Independență și, mai apoi, unul dintre generalii apreciați de Carol I. Ei sunt fii ai unionistului focșănean,  pitarul Constantin Argintoianu (n.1820)- inginer, deputat al orașului Focșani Munteni în Divanul ad-hoc (1857) și Adunarea Electivă de la București (ian.1859). Avea un han, case și prăvălii în Focșani și o moșie la Risipiți. Una dintre case era evaluată…

Citeste...

Două fotografii și o poveste recuperată din praful istoriei

Constantin Al. Dudescu (27.07.1853 -1894 București) ofițer căsătorit la Brăila în  08.12.1883 cu Elena C. Zamfirescu (fostă Dumitru N. Filotti). Unitatea militară a ofițerului e la Focșani. Elena e vrânceancă din Dumbrăveni. S-a născut la Dragosloveni în 1858 și a murit  în București 20.06.1925. Tatăl lui Constantin, Alexandru, este nepotul marelui logofăt Constantin Dudescu, cel care l-ar fi întâlnit în 1812 pe Napoleon și l-ar fi plimbat pe acesta cu sania. Doar că nu pe zăpadă ci pe zahăr pentru a câștiga astfel un pariu. Isoria e amuzantă, dar în…

Citeste...

Satiră cu popi greci și mitarnici de-ai noștri la prima celebrare a Unirii

O corespondență din „Steaua Dunării, Zimbrul și Vulturul”, nr. 24 de miercuri, 4 februarie 1859 pag. 90-91 redă din atmosfera Focșaniului imediat de după dubla alegere a principelui Alexandru Ioan Cuza din 5 și 24 ianuarie 1859. Un reportaj plin de informație despre târgul nostru. Corupție și atunci, cât cuprinde… Exemplificările se opresc la funcționarii publici care vor legi mai bune, probabil în definirea statutului lor în a nu mai fi la mâna șefului, lăcomia și fățărnicia nemărginită a grecilor din fruntea mănăstirii Sfântul Ioan. Strigoii amintiți în text pot fi…

Citeste...

Festivalul “Verde la Teatru” revine pe scena vrânceană. Cine sunt tinerii din spatele festivalului?

Vești bune! Teatrul, muzica, dansul, fotografia și buna dispoziție își dau din nou întâlnire la Focșani. În perioada 22-26 august se va desfășura cea de a IV-a ediție a festivalului “Verde la Teatru”, un proiect inițiat și continuat de o echipă inimoasă de tineri din comunitatea noastră. Evenimentul este realizat în acest an în parteneriat cu Ateneul Popular „Mr. Gh. Pastia”, Centrul Cultural Vrancea, Biblioteca Județeană Vrancea și Consiliul Județean al Elevilor, sprijinit de Consiliul Județean Vrancea și de Primăria Focșani. Ediția 2018 este susținută și de Rotary Varana Focșani.…

Citeste...

Începuturile învățământului public – Școala nr. 1 din Focșani

Dintre primele două școli publice ce au apărut în Focșanii de dinainte de Mica Unire, doar la cea din partea Moldovei se mai păstreaza clădirea originală. Ridicată la jumătatea secolului al XIX- lea, cea denumită mai târziu Școala primară de băieți nr. 2, este în prezent o simplă anexă a Colegiului Alexandru Ioan Cuza și se găsește într o stare de conservare bună. E imobilul situat peste drum ce are în față bustul profesorului Gheorghe Rarincescu. În ceea ce privește Școala din partea Munteniei, (în fapt prima școală publică din orașul nostru) ea a fost…

Citeste...

Văitoianu, un deutscher împotriva Deutschland

Personalitate importantă a istoriei naționale, generalul Arthur Văitoianu și-a găsit liniștea bătrâneților la doi pași de Focșani, bineînțeles până au venit la cârma țării tovarășii comuniști.  Cele câteva zeci de hectare deținute de bătrânul general în podgoria de la poalele Deleanului, în liniștită comună vrâncenească, cea cu nume atât de hazliu, Vîrteșcoiu, au reprezentat și acestea un motiv suficient pentru comuniști să-l persecute și să-l includă în categoria chiaburească a exploatatorilor de pământ și forță de muncă, aspect concretizat și cu o internare la unul dintre penitenciarele consacrate din țară…

Citeste...

Ultima șansă pentru adolescenții vrânceni să participe la Camp Kennedy 2018

Ambasada Statelor Unite în România, alături de American Councils for International Education invită liceenii cu vârsta cuprinsă între 15-17 ani să candideze la Şcoala de Vară pentru Educație Civică, Participare Activă și Leadership, denumită „Camp Kennedy”, ce va avea loc la București în perioada 19-26 august. Acest program îşi propune să ofere liceenilor din România, pasionaţi de implicare civică, oportunitatea de a învăţa cum funcţionează statul român, care este rolul cetăţeanului într-o societate democratică şi cum pot ei să se implice activ, aducând schimbări pozitive în comunităţile din care provin.…

Citeste...

Despre Vrancea si obștile ei

La împlinirea a 50 de ani de la înființarea județului Vrancea  poate ar trebui să ne aducem aminte de la cine-ce provine această denumire. Reamintim că actualul nume a fost adoptat de actualul județ abia în anul 1968. De asemeni ar trebui să știm ce anume sunt și au reprezentat Obștile devălmașe din Vrancea arhaică. După cum se poate lesne bănui, obștile au însemnat o extraordinară formă de organizare juridico-administrativă a unui teritoriu și a unei comunități bazată pe dreptul colectiv și indiviz asupra pământului din respectiva regiune. Intitulate de…

Citeste...

Poveste din Focșanii Moldovei, ianuarie 1856

Domnule redactor! Atunci cînd viața iluziilor mă făcea a vă trimite câte o poezioară în care cântam ciripitul unei păsăruici, murmurul pârâiașului, suflarea  zefirului, frumusețea unei floricele, sau îmi imprimam efectul unui sentiment flușturatic, abia atunci reușeam să-mi descriu sincer viociunea sau apusul vieții mele: astăzi, încă departe de a mai putea admira aceea ce nu simt, impresiile nu vin asupra-mi decât a descrie o zi sărbatorească, ziua onomastică a Preaînălțatului nostru Domn. Aș începe cu surâzătoarea auroră a unei zile scânteitoare cu un soare senin, însă mi-i teamă că…

Citeste...