Căutare de comori în proiectul c@rte în sate

De prin Vrancea, Proiectele Vrancea Altfel
  • În cadrul atelierului dedicat Naturii, istoriei și legendelor  din munții Vrancei, copiii implicați în proiectul c@rte în sate au descoperit comori ascunse printre dealurile și munții din Andreiașu, comună care, exact ca și orașul Focșani, a fost parte în trecut din două țări.

 

Se spune că un bătrân cioban a găsit un copil părăsit la rădăcina unui copac din pădurile dese care erau odinioară în locurile de unde izvorăște râul Milcov. Moşneagului i s-a făcut milă de el, căci avea suflet bun, l-a luat cu sine, l-a botezat într-o apă sărată, dându-i numele de Andrei. Omul l-a ținut pe băiat pe lângă el să învețe meșteșugul oieritului. Atunci când îl alinta îi punea mâna pe creștet spunându-i: „Andreiaşul tatei, Andreiaş”. Copilul a crescut, s-a făcut păstor, iar cu timpul a devenit o mândreţe de flăcău. În acele vremuri pe aceste locuri trăia un animal fioros – unii zic că era balaur – care ucidea animalele gospodarilor. Flăcăul se prinde în luptă cu fiara iar ca armă folosește o bâtă înmuiată în apa sărată a izvorului în care fusese botezat pe vremuri. În timpul luptei balaurul este atras în zona unui izvor cu pucioasă, unde este cu greu nimicit. Drept recunoştinţă localnicii i-au oferit curajosului flăcău o bucată de pământ la poalele pădurii pe care a întemeiat satul care îi poartă numele. Bătrânii spun că Andrei ar fi avut şapte copii care au întemeiat cele şapte sate ale comunei de astăzi: Andreiasu de Jos, Şipoţele, Răchitaşu, Butucoasa, Fetig, Andreiaşu de Sus, Titila. În trecut, comuna tăiată în două de râul Milcov a făcut parte din două țări, Moldova și Muntenia, localnicii utilizând încă numele celor două provincii istorice când se referă la pământurile lor de dincolo și dincoace de râul devenit simbol al Unirii Principatelor de la 1859.

Legende și bogății ale naturii

Nu știm cât de adevărată este legenda culeasă de la bătrânii satului, dar cert este că Andreiașu este un ținut de legendă care are atât de multe de oferit. Aici sunt izvoare cu apă sărată care se scurg într-un pârâu sărat, dar și o stâncă de sare din care localnicii luau în trecut sare pentru nevoile gospodărești. În plus, există izvoare cu apă sulfuroasă, apă iodată, dar și izvoare cu ape minerale tămăduitoare. Mai mult, în zona “La păcuri”, există un izvor din care se scurge petrol pe care sătenii îl foloseau în timpurile din urmă pentru a aprinde focul. Ca să nu mai vorbim de faimoasele „focuri vii” sau de clocotișurile (mofetele) din zonă, bogății ale naturii deloc exploatate din punct de vedere turistic. Doar cunoscătorii se avântă pe potecile puțin umblate ale muntelui pentru a se bucura de generozitatea naturii.

Copiii de la Școala Gimnazială Simion Cristian din Andreiașu de Jos

Copiii de la Școala Gimnazială „Simion Cristian” Andreiașu de Jos implicați în proiectul c@rte în sate au avut șansa de a participa astfel la un atelier de lectură dedicat Naturii, Istoriei și Legendelor locale, care a avut loc chiar în rezervația ecologică și peisagistică „Focul Viu”. Asociația Eu, tu și ei, organizatoarea proiectului de promovare a lecturii, l-a avut invitat pe Costică Drâstaru, autorul monografiei comunei Andreiașu. Născut în micuțul sat Fetig, azi pe cale de dispariție, Costică Drâstaru a fost pompier în  orașul Râmnicu Sărat, iar când a ieșit la pensie și-a dedicat timpul căutând prin arhive documente, fotografii și informații despre istoria de peste 500 de ani a comunei din Subcarpații de Curbură. Așa se face că elevii de astăzi știu cum arată școlile de odinioară dar și Simon Cristian, învățătorul care a fondat școala satului. Directorul școlii, profesorul Costică Mocanu, i-a așezat fotografia la loc de cinste pe holul de onoare al școlii, alături de ceilalți dascăli care au scris istorie în învățământul de la izvoarele Milcovului. Costică Drâstaru lucrează în prezent la un ghid turistic dedicat comunei Andreiașu de Jos. Domnia sa le-a arătat copiilor fotografii cu școlile de pe vremuri, cu casa tradițională și moara de vânt aflate acum în Muzeul Satului de la Petrești, dar și cu portul traditional din această frumoasă zonă etnofolclorică. În cadrul atelierului, Dragoș Catană, de 9 ani, membru al clubului de lectură, ne-a încântat cu două meodii interpretate la fluier. Talentatul puști se pregătește la căminul cultural din comuna vecină Reghiu, cu profesorul Vălisăreanu, fluieraș din tată în fiu. Co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, proiectul c@rte în sate va dura până în luna noiembrie și promovează cultura scrisă în rândul copiilor din satele de munte. În cadrul atelierului derulat în rezervația Focul Viu, copiii au citit despre Legenda lui Bucur, ciobanul din munții Vrancei care a întemeiat Bucureștiul, Legenda haiducului Ponea de la Andreiașu, un voinic al codrilor care i-a apărat pe răzeștii din zonă de abuzurile proprietarilor de moșii,  dar și despre toponimia locurilor strâns legată de evenimentele istorice din trecut. (Silvia Vrînceanu Nichita)

La Războaie

Peste apa Milcovului, în Andreiaşu de Sus, s-a născut legenda „La Războaie”, despre dealul cu acelaşi nume, de pe înălţimea căruia se vede „ca-n palmă” valea Milcovului. Pe vremea invaziilor turceşti, pe acest deal ieşeau femeile cu lucrul de mână : cusături, împletituri, tors, etc. Îşi luau cu ele și copiii care prindeau a se juca, în timp ce bărbaţii aveau alte ocupaţii  pe  lângă casă sau la pădure. În timp ce lucrau, femeile urmăreau  valea Milcovului, iar atunci când observau că apare  pericolul îşi anunţau bărbaţii printr-un semnal numai de ei ştiut. Cea mai în vârstă dintre ele suna din corn sau din bucium către sat, iar bărbaţii se pregăteau de luptă, surprinzându-i pe duşmani. De multe ori această tactică s-a dovedit a fi eficientă în lupta de apărare a plaiurilor strămoşeşti.  În zilele noastre dealul „La Războaie” este cuprins în zona rezervaţiei geologice și peisagistice a” Focului Viu”. Focul Viu sau Focul Nestins este un fenomen natural datorat emanației de hidrocarburi  care iese la suprafață prin fisurile scoarței terestre formând flăcări ce ard, aprinse fiind de razele solare saude către oameni. Aria naturală cu o suprafață de 12 hectare se află în dreapta drumului comunal ce leagă  satele Andreiașu de Jos de Andreiașu de Sus. (Legendă adaptată de profesoara Ștefana Popa)

Mulțumim profesorilor Costică Mocanu, directorul Școlii Gimnaziale „Simion Cristian”, Mariana Munteanu, coordonatoarea clubului de lectură, și Ștefana Dinu Popa, profesor de limba și literatura română originar din Andreiașu de Jos, pentru sprijinul acordat derulării proiectului c@rte în sate în comuna de pe valea Milcovului, dar și voluntarilor povestași Miruna Toader, Bogdan Vișan și Andrei Brânză.

Pe pagina de Facebook a Asociatiei Eu, tu si ei găsiți mai multe imagini de la atelierul de lectură c@rte în sate