Despre Vrancea si obștile ei

Publicat de Dan Nichita pe

La împlinirea a 50 de ani de la înființarea județului Vrancea  poate ar trebui să ne aducem aminte de la cine-ce provine această denumire. Reamintim că actualul nume a fost adoptat de actualul județ abia în anul 1968. De asemeni ar trebui să știm ce anume sunt și au reprezentat Obștile devălmașe din Vrancea arhaică. După cum se poate lesne bănui, obștile au însemnat o extraordinară formă de organizare juridico-administrativă a unui teritoriu și a unei comunități bazată pe dreptul colectiv și indiviz asupra pământului din respectiva regiune. Intitulate de către învățatul domn Dimitrie Cantemir adevarate Republici, ele au apărut în spațiul carpato-danubiano -pontic cu mii de ani în urmă și au rezistat, cu mici schimbări de nuanță, până în zilele noastre. Pentru celebrii teoreticieni ai marxismului socialist și pentru fondatorii comunismului, obștile au însemnat poate un material elocvent de propagandă, dar pentru istorici și sociologi au reprezentat un veritabil studiu de caz. Legenda înființării acestor obști este ceva mai simplă, conform poveștilor relatate timp de  sute de ani de către bătrânii Vrancei. Aceștia spuneau că după ce a pierdut o bătălie, Stefan cel Mare a venit în zonă și a întâlnit o bătrână pe nume Vrâncioaia care l-a omenit și l-a încurajat să nu se piardă cu firea în fața dușmanilor . Pe deasupra și-a chemat cei 7 feciori pe care i-a încredințat domnului Moldovei. Acești 7 tineri au suflat dis-de-dimineață în buciume și au adunat din întreaga Vrance mii de flăcăi curajoși care au dat speranță voievodului Stefan că lupta nu e pierdută. După ce a biruit pe vrăjmași, domnitorul a dăruit fiecărui fecior al Vrâncioaei câte un munte pe care să-l stăpânească cu familia și satul lor. Această legendă a avut câteva părți bune, dar și multe alte părți mai puțin bune. Când s-au judecat Obștile din Vrancea cu Composesoratele secuiești din Covasna, vrâncenii au venit la instanță cu povestea Babei Vrâncioaia, iar ungurii s-au prezentat cu cărți funciare, așa că e limpede cine a avut câștig de cauză. Peste toate acestea a sosit tăvălugul schimbărilor din vremea regimului comunist și apoi legile speciale ale retrocedărilor de după 1990. Conform LEGII nr.1 din 11 ianuarie 2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, suprafețele solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 şi ale Legii nr.169/1997, de către Obștile din Vrancea au fost restituite probabil acele suprafețe care sunt evidențiate cuprinzător în Statistica Proprietății Forestiere a judetului Putna din anul 1948, aflată la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Nationale. Cea mai bogată obște din Vrancea este  Obștea Tulnici cu aproximativ 6000 de Ha, cel puțin din 1948 și cu siguranță și-n zilele de azi. Urmează Obștea Nereju cu 5460 de Ha si Obștea Poiana cu 3100 Ha. Chiar și composesoratele din comunele Hojdula si Ghelenta stăpâneau pe raza Vrancei arhaice aproape 3000 de ha. În total, pădurile obștilor de răzeși erau estimate, anterior anului 1948, la aproximativ 50 000 Ha. În prezent situația  proprietăților obștești este cunoscută la nivelul Gărzii Forestiere Focșani și cu siguranță nu are cum să fie mult diferită de cea veche, documentară. Mai sunt câteva neînțelegeri pe granița de județ cu Covasna, dar, în linii mari, hotărârea legendară a lui Ștefan cel Mare este și azi în vigoare, cu toate vitregiile și schimbările vremurilor de ieri și de azi .

Florin Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea, Arhivele Naționale