De prin Vrancea

Dialoguri între noctambuli

grafica justitie
„Nimeni nu a trăit în ultimii opt ani și jumătate, ca mine, drama unei erori judiciare. Și, credeți-mă, am vorbit cu dvs. noaptea în somn, am vorbit cu dvs., domnule președinte, în fața oglinzii și v-am spus un singur lucru, de ce trebuie să explic ceea ce am făcut bine pentru cetățenii județului Vrancea.”
Au existat multe asemenea discuții între inculpatul Oprișan și judecătorul de la Cluj, dl Lucian Bută. În somn, în vise și mai știu eu unde. Dialoguri în căutarea adevărului, dialoguri socratice. Și i-a mai spus Marian lui Lucian:
„Nu am fost hoț nici înainte de 2005 nici după 2005.”
”Și nici înainte de 1989”, adaugă în cor martorii, cu toții angajați ai Consiliulului Județean.
„Întotdeauna în politică am spus adevărul, de aia și probabil că am rezistat atât de mult.”
„Niciodată nu am comis vreo infracțiune și nici nu am intenționat să fac.”
„Eu nu sunt baron, sunt un om care și-a facut datoria (…) În ultimii 25 de ani întotdeauna vinovații au fost oamenii ăia care muncesc pentru comunitățile lor. Tunurile în această țară, banii ăia mulți care s-au furat din aceasta țară, și slavă Domnului că există DNA, s-au dat la București.”
„Este primul dosar penal eminamente politic fabricat în România începând din 2005 la ordinul direct, am probe, al lui Traian Basescu.”
„Nu există niciun prejudiciu. Acest prejudiciu fost inventat de un nespecialist al DNA la comanda procurorului Ovidiu Baias. Prejudiciul e fals, contrafăcut și băgat din burtă.”
„Singura cauză a amânării au reprezentat-o acțiunile DNA. Avocații mei nu au cerut niciodată o amânare.”
„Nu am vorbit niciodată cu experta Cernea. Cum îşi organizează experţii timpul, ce decizii au luat ei, cum au lucrat, pe mine nu mă privește.”
„Nu i-am mințit niciodată pe vrînceni. Întotdeauna le-am spus adevărul.”
Judecătorul Bută nu își dă seama dacă moțăie sau continuă să viseze. Nu a mai avut parte de o asemenea pledoarie care să emane atât de intens acea simplă și suavă inocență, să fie atât de probantă prin însăși puritatea sufletească cu care e impregnată această adevărată mărturie de credință. De unde atâta candoare? Cum poate încăpea atâta cinste într-o așa de delicată, de fragilă, de distinsă făptură? O cascadă de adevăruri spuse dintr-o răsuflare, elocință pură, autentică. Și asta ce mai e? De unde au apărut asemenea ingenue ființe? Dar nu, nu sunt ființe, sunt îngerași prinși în horă, ținându-se strâns de mână, ce cântă într-un glas celebra Odă a Bucuriei. Dirijor e Marian, iar uite, menestrelii săi înaripați sunt chiar tovarășii de suferință din proces, nea Mircea, doamna Valerica, nenea Ion, conu Liviu. Dar de ce se bucură fratern, că încă nu le-am dat sentința? S-o fi aflat ceva între timp, o fi răsuflat ceva, or fi denunțat pe careva? M-or avea la mână ? Sau oi vorbi în somn și mă înregistrează hienele de la DNA? Ceva nu se leagă, ceva nu e în regulă…
Acum chiar se trezi de-a binelea, bântuit de o mulțime de gânduri negre. Plicuri doldora, înregistrări pirat, șantaj, corupție, mită și șacalii ăștia de la DNA care să stea cu ochii pe tine ca pe butelie. Să nu te lase să te miști în voie. Să te fixexe cu privirea lor haină de șerpi devoratori de oameni curați. Brrrr, coșmarul oricărui om nevinovat e să i se fabrice dosare din senin. Știe bine el, Lucian, cum lucrează procurorii ăștia. Te înhață întâi și mai apoi vin cu probe. Tot staliniști sunt, nu mai evoluează și ei. Și cazul ăsta al lui Marian de le Focșani… Măi, cum îmi pătrunde el în gânduri. Nici nu pun capul pe pernă, nici nu închid bine ochii că și apare. Ochii-i plînși cer să mă vadă. Și ce convingător e, și cum își strigă el durerea, cum își caută dreptatea… Să îl ajut să și-o găsesească. Numai cine nu muncește nu greșește. Și cât muncește băiatul ăsta. Nici măcar nu e vorba de greșeli care să sară în ochi. Ia uite la cele 41 de drumuri, se vede cât colo mâna de specialist a ministrului Mitrea. El a dat banu’ de la guvern el contolează. Poți merge în șosete pe ele, așa cum a văzut el că se face în Austria, unde și-a tras și el o vilă, ca tot românul, pentru odihnă. Cum să te joci cu acuzațiile și cu soarta omului cum că unele nu s-ar fi făcut deloc? Dar ele se văd cu ochiul liber, n-ai nevoie să întocmești vreo expertiză pentru asta. Trebuie să fii rău intenționat, să te faci că nu le observi. Sunt acolo din moși-strămoși. Iar fotografiile DNA-ului e clar că sunt luate din avion, sau după inundațiile catastrofale din vară, și-atunci e și normal că drumurile s-au cam volatilizat. A venit apa și le-a luat… Toți copii știu asta, e la mintea cocoșului. Ce probatoriu, câțiva martori e suficient să mă lămurească. Cât despre vilele Rucăr de la Soveja și Hanul dintre Vii că au fost achitate cu bani care aveau ca scop înființarea de sedii de instituții publice, sunt amănunte, doar banii nu s-au păpat, nu? Și motelul Căprioara, ce ocazie au lăsat să le scape și vrâncenii ăștia…Putea să fie inima turistică a unui mega Disneyland local. Dădeau pădurea jos și croiau un parc de distracții ca afară.
Mereu cei care inovează, care pun pe picioare proiecte novatoare au de suferit din partea ipocriților invidioși. Nu, hotărât lucru, tot dosarul e cusut cu ață albă de la un capăt la altul, totul e o înscenare. E comandă politică 100%. Faptele ce i le pun în cîrcă nu există, clar nu? Și ăștia de la DNA chiar dorm în papuci? Cum să te iei degeaba ca boala de om sănătos? Și miloagele alea, expertele, ce dracu le-o fi apucat să-și pună pielea la bătaie pentru un mărunțiș de 20.000 de euroi. Nu știau că sunt urmărite, câtă minte îți trebuie pentru asta? Nu mai e ca pe vremuri când luai ce era de luat în birou, deschis, pe față. La urma urmei de-aia sunt experte și nu ca mine, ditamai judecătorul inamovibil.
Concluzie. Pe tot parcursul istoriei moderne românești, achitarea a fost unicul model de soluție judecătorească aplicat de instanțe politicienilor veroși. De 3-4 ani, pentru prima dată, se înregistrează și la noi pedepse exemplare, aspre, cu executare. E pur si muove!

Distribuie:

1 Comment

  1. jair

    Drumurile pietruite,de regula,se degradeaza daca au trafic,piatra intrand in pamant.E un adevar,si,crede-ma,nu il halesc pe manechinu Marian.Da a avut consilieri buni,care l-au invatat cum se-nhata caii pefulgeratura.

Comments are Closed

Theme by Anders Norén