De prin Vrancea

Din pivnița cu citate, de prin ZdV adunate

Fevronia Stoica după ce Oprișan a marginalizat-o în PSD își arată colții. Ea se autointitulase pe vremea când era senator, 2001-2004, prima feministă a țării. O autentică Simone de Beauvoir a Vrancei. Mîndră, avînd mereu replica la ea, nu se dă în lături să-l articuleze pe baron.
”Am încercat să shimb Codul Penal, să aduc femeile pe aceeași treaptă cu bărbații. Nu vreau ca un bărbat să hotărască așa cum a făcut colegul meu Marian Oprișan care a spus clar: Nu votați femeile și… m-a lăsat la marginea partidului.” ZdV, Vineri, 10 martie 2005.
A mers mai departe acuzîndu-l pe Oprișan că e dictator, dar a eșuat în noua sa luptă pentru un PSD mai curat, mai uscat. Pentru o perioadă s-a regăsit în Partidul Noua Generație.
”Am intrat la Becali pentru programul său din domeniul Sănătății.”
Probabil cea mentală, deh…doamnă cu mari prințipuri și pretenții. Intră doar pe ușa din față. Nu se încurcă cu mărunțișuri. Acum staționează la PNL.

Constantin Guguianu a fost ofițer de contrainformații la Tecuci, fapt pentru care a fost foarte îndrăgit și apreciat de Jan Vraciu care l-a și făcut secretar general al PD Vrancea. Cum a ieșit în 2004 consilier județean a și trădat imediat Alianța DA și a sărit în barca PSD, unde e la mare cinste.
”Schimbările în PSD ar fi trebuit să înceapă cu Oprișan deoarece se află în vîrful piramidei corupției din județul Vrancea. De ce? Pentru valizele de bani pe care le-a cărat la conducerea superioară.” ZdV, 20 august 2003.

Horia Furtună era de 6 luni vicepreședintele Consiliului Județean și mâna dreaptă a lui Oprișan. Era și președintele partidului lui Dan Voiculescu și se părea că va pune prefectul în dauna celor de la Alianța DA. Interesante sunt criteriile de nominalizare.
”M-am gândit la cine are rezultate, cine vine la București atunci când îl chem eu și astfel m-am gândit la Mustea. Suntem și neamuri.” ZdV Luni 3 ianuarie 2005.
În 2008 îi regăsim în PDL pe amândoi antrenînd o tânără speranță politică. Pe ginerică dar și fiu în aceiași persoană, pe Mustea Răzvănel. Tot ca între neamuri.

În 2005, ca parte a Alianței DA, PNL îl pune subprefect pe Manole Merchea prin susținerea necondiționată a lui Corneliu Momanu, șeful pe atunci al PNL. Fire reflexivă, acesta își expune programul înnoitor.
”Aș dori să mă adresez șefilor instituțiilor descentralizate. Deși nu sînt o persoană habotnică am tendința să vă amintesc preambulul tablelor lui Moise:
Eu sînt Domnul Dumnezeul tău. Să nu ai alți Dumnezei în afară de mine. Să nu te închini lor și să nu slujești lor.”
ZdV, Luni, 17 ianuarie 2005.
Vorba ceea: Șeful e șef și-n pielea goală. Așa că să-i dăm lui Merchea, ce-i al lui Merchea și numai al lui Merchea. Inocența.

După ce în 2000 îl susține pe față pe Omul care sfințește locul, adică pe dnul Bacinschi, în 2008 profesorul Popoiu o cotește ca la Focșani și îl susține pe dnul Trășculescu. Contra amicului Didi. Argumentele sunt curat pedagogice.
”Diferența dintre un politician tânăr și unul mai bătrân constă în faptul că cel tânăr se bate cu pumnii în piept, iar cel bătrân cu pumnii în cap.” ZdV, 30 aprilie 2008.
Arestarea lui Trășculescu, în noiembrie 2012, îl determină pe dl Popoiu să ia inspirata decizie de a părăsi PDL-ul care începuse să ia apă. Rămâne cu o performanță neegalată în domeniul refomei învățământului, domeniu pe care cu onor l-a condus: 4 dintre inspectorii școlari promovați de domnia sa îi erau neamuri. Ce coincidență!
Corneliu Momanu și-a dorit mult să mai candideze și-n 2008. Merita! Credea sincer că Mustea îi va fi sponsor iar Alin, zis și Tra la la, îi va fi sprijin la bătrânețe.
”Mai mult ca sigur o să candidez pentru colegiul Focșani pentru că 34 de ani am muncit aici, jumătate din oraș e construit sub coordonarea mea. Am cu ce să mă laud. Selecția se va face în funcție de poziția în sondaje, CV-uri dar și contribuții financiare și sponsori. Eu am reușit să conving mai mulți sponsori pentru alegerile parlamentare.” ZdV, 17 iulie 2008.

Mai candidase și-n 2000 la primărie dar obținuse sub pragul de 5% și PNL nu a intrat în Consiliul Local. Laudele nu prea i-au fost de folos. Iar povestea cu cenușiile blocuri ale Focșaniului ține mai mult de retorica triumfalistă a PCR. Acum, un „vero muratore romeno” dă lecții în domeniu deși nu are vreo facultate.

Ziariști dezinteresați l-au promovat pe Momanu ca deputatul cu cea mai mare rată de prezență la ședințele Parlamentului. Și cu toate acestea nu a fost de-ajuns să treacă în mandatul următor.
”Au fost motive de ordin personal. A contat și o oarecare dezamăgire în ceea ce privește activitatea Parlamentului. Aveam posibilitatea să îmi aleg orice colegiu”.
Se vede cât de colo că Momanu e un om serios și sobru. A ținut la partid. Nu a suflat o vorbă că banii lui Mustea și privirea mereu condescendentă a lui Alin i-au suflat postul de deputat la care avea tot dreptul să viseze.

Vraciu și Săpunaru nu s-au detestat dintotdeauna. Ba chiar au pus odată de-o răscoală contra tartorului. Blaga, mânios, le-a tăiat elanul invitându-i să-și mai pună pofta în cui. Oricum acțiunea era fără cap. Vraciu dixit:
”Mi-am dat seama de la început că acțiunea de destituire a lui Oprișan, e pe lângă lege, dar până la urmă am stat alături de liberali din solidaritate.”clasa_politica
Așa e omul Jan Vraciu. Un mare caracter. Putea treaba să fie ilegală, putea să fie stupidă, putea să fie negândită, omul nu te lăsa. Mergea cu tine pînă la capăt. Suferea dacă nu era solidar.
Cugetările mai sus relevate însoțite de explicațiile contextuale dau măsura unora dintre cei care au condus destinele acestor locuri. Cu toții sunt oameni cu convingeri puternice, cu toții au fost animați de gândurile cele mai altruiste. Poate nu întotdeauna faptele s-au ridicat la înălțimea așteptărilor vrîncenilor, dar asta a fost și din cauză că ștacheta a fost prea sus cocoțată. În rest cum zic ei: Facem ce trebuie!