De prin politica

Doar vorbe! Faptele pică la CCR

Oprisan si Dragnea, baronii administratiei locale sau cum se face legea din vorbe

Oprisan si Dragnea, baronii administratiei locale sau cum se face legea din vorbe

Oprisan si Dragnea, baronii administratiei locale sau cum se face legea din vorbe

Recent, Curtea Constituțională a propus, referitor la proiectul de revizuire a Constituției,eliminarea a nu mai puțin de 15 modificări, reformularea altor 29 și luarea în considerare a 26 de articole ca fiind neconstituționale. Cred că e o performanță demnă de Cartea Recordurilor. Păi, cam ce a mai rămas viabil din noul proiect al Constituției României?
Tot vizavi de calitatea muncii la nivelul Parlamentului , să ne îndreptăm privirea spre motivele pentru care întregul Proiect de lege al reformei în administrația publică a fost declarat în unanimitate neconstituțional. Ceea ce trebuia să fie marca de succes a actualei guvernări, ceea ce trebuia să însemne marea descentralizare, a devenit un simbol al lucrului de mîntuială, al heirupismului neprofesionist. Să trecem în revistă cîteva dintre marile “performanțe” atinse:
1. Proiectul de lege a fost întocmit după ureche. Conform legii cadru a descentralizării, Legea 196/2006, Proiectul trebuia să asigure că transferul competențelor de la autoritățile publice centrale, ex. ministere, către autoritățile publice locale, CL-uri sau CJ-uri, să fie fundamentat pe analize de impact. Acestea nu au fost făcute.Transferul trebuia evaluat mai întîi prin faze pilot-operațiune nerealizată în majoritatea domeniilor supuse reorganizării. Nici obligatoriile standarde de cost pentru finanțarea serviciilor publice sau cele de calitate nu au fost elaborate.
2. Proiectul a călcat în picioare tot ce înseamnă principiu de drept. Cînd Curtea spune că legea, în substanța ei, nu e clară, precisă și previzibilă, împiedicînd destinatarul normei să își poată adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a acesteia, atunci nu prea mai sînt multe lucruri de constatat. Acest aspect ține de calitatea intrisecă a legii, de posibilitatea ei de aplicare, de însăși existența ei ca act normativ. La CEDO, primul lucru la care judecătorii se uită e tocmai acuratețea ei. Orice om simplu trebuie să poată înțelege textul unei legi, ceea ce nu e cazul de față. Spre exemplu, Curtea atrage atenția asupra mai multor texte antinomice – texte care se bat cap în cap-, asupra dublelor competențe, centrale și locale, care se încalecă, abrogări împlicite de legi, definiri defectuoase, moduri de exprimare ambigue, ce permit interpretări multiple, noțiuni improprii de drept șamd.
Mostră supremă:Autoritățile publice locale pot schimba destinația bunurilor imobile numai prin hotărîre a Guvernului… Or ele nu sînt competente, căci potrivit art 108 Constituție doar Guvernul emite hotărîri de guvern.
3.Proiectul a încălcat și principiul autonomiei locale –art 120 din Constituție-prin inexistența acordului autorităților locale în privința preluării unor bunuri din domeniul privat al statului.
4.Proiectul a făcut praf și regimul proprietății publice. Practic se inventează un drept special de administare pentru CJ-uri și CL-uri, în totală contradicție cu dreptul lor de proprietate. Ar fi o situație de genul prin care noua lege ar stabili că, de acum înainte, toți vom fi locatari în casele noastre. Cum ar veni, prin lege se prevede că sînt chiriaș, în timp ce prin Constituție că sînt proprietar.
Înșiruirea de inepții legislative ar putea continua.
Dacă Proiectul nu trecea de Parlament din motive de majoritate parlamentară guvernul era destituit. În schimb că Proiectul de Lege a picat la Curte pe motiv de crasă incompetență guvernamentală nu derajează pe nimeni. Prostia nu este sancționată pe-al nostru plai. Ba uneori chiar dă bine dacă îi pui masca bunelor intenții: legea a fost gîndită pentru țară, pentru binele ei…Despre acest eșec răsunător, dl Marian Oprișan, președinte al tuturor președinților de CJ-uri din țară, nu suflă o vorbă. Tace mîlc atunci cînd e vorba de știință de carte. Dar atunci cînd are ocazia să își perieze șefii actuali, inclusiv servindu-le cite o scatoalcă verbală foștilor, domnul factotum în materie de treburi publice locale devine un maestru neîntrecut. Iată cîteva vorbe de duh din registrul omniscienței baronale:
„Dacă nu vom face descentralizarea, dacă nu vom asigura financiar acest proces, pentru că financiar este cel mai important lucru fără de care descentralizarea nu are nicio valoare. De ce? Pentru că guvernele de dreapta ale României din 2008 încoace n-au făcut altceva, din incompetenţă, neştiind să găsească surse de finanţare pe lângă deficitul naţional, neştiind să ia măsuri care să creeze plus valoare. Au făcut un lucru simplu, au furat de la autorităţile locale. În ultimii ani, autorităţilor locale din România li s-au furat 7,5 miliarde de lei”.
„Din nefericire, mai avem etape de parcurs, pentru că un distins coleg de-al nostru, Adrian Năstase, care a condus un guvern important în perioada 2000-2004 făcea alaltăieri din nou în paginile unui ziar central teoria statului centralizat. Nevoia ca România să rămână un stat centralizat. România va rămâne prin voinţa cetăţenilor ei un stat naţional, suveran şi independent, dar descentralizarea şi aducerea puterii lângă cetăţean nu are nicio legătură cu aceste atribute fundamentale ale României. Nimeni nu a cerut altceva decât pârghiile necesare ca să facem cetăţenilor comunităţii noastre o viaţă mai bună. De aceea descentralizarea trebuie realizată în România”.
După expunerea teoretică a conceptului descentralizării, la o întrunire publică a aleților locali, dl Oprișan dă înapoi ceasul adulațiilor cu mai bine de 25 de ani…
„Vă felicit public, domnule prim-ministruVictor Ponta, când aţi luat această decizie a descentralizării. Aţi devenit bărbat al statului român, cum nu au fost prea mulţi înaintea dumneavoastră, cu excepţia lui Ion Iliescu şi a lui Adrian Năstase”.
„Domnule prim-ministru, sunteţi în poziţia în care, împreună cu PNL, cu preşedintele Crin Antonescu să vă puneţi amprenta prima oară pe administraţia modernă a României”.

Să dai din clanță ca o țață-n tîrg, să bați cîmpii pe orice temă, să spui vrute și nevrute fără să te tragă nimeni la răspundere, ca apoi, cînd se întîmplă pocinogul, să dai bir cu fugiții -cam așa arată bărbații politici de pe la noi. Nimic nu îl angajează cu adevărat, nimic nu îl compromite pe omul politic român . Te bate cu vorbe la cap pînă căpiezi ca să îți șterpelească banul muncit din buzunare. Iar apoi țipă întruna, cu adresă către cîrcotași… Fapte, fapte nu vorbe! Știe foarte bine că vorbele nu costă. Restul da, din banii noștri.