c@rte în sate

Experiență de cititor: „Lumea mea toată de copil a fost în cărți și în jocuri”

„Am si eu câteva gânduri pentru „Cărţilă”. Pentru că am mare încredere în el”, ne-a scris psihologul Maria Rădean, profesor voluntar în proiectul cultural c@rte în sate.

Să scriu despre cărți pentru mine este cea mai frumoasă misiune pentru că ele sunt parte din mine de când mă știu a fi pe acest pământ. Nu mi amintesc prima carte pe care am citit o singură. În mintea mea cărțile se contopesc cu oamenii și întâmplările copilăriei: bunica știa cele mai frumoase povești adevărate din lumea satului. Bunica era un fel de soră a lui Creangă. Mama citea; mama știa o mulţime de poezii. Mama ne cumpăra cărţi; cărțile erau poveşti; poveştile joacă: de a Baiazid și Mircea, de – a Cireșarii sau indienii din Ultimul Mohican. Citeam repede și mult, iar asta mi-a adus și ceva necazuri: ca să se convingă că chiar citesc cărțile împrumutate profesorul care avea în grijă biblioteca școlii mă punea să le povestesc apoi aveam voie cu altele. Pentru Mizerabili am luat un 6 la istorie și ceva bătaie. Legendele Olimpului le-am citit în pod, într-o toamnă friguroasă; o carte jerpelită fără coperţi al cărei nume l-am dibuit după o notă de subsol. Jules Verne tot în pod: o vară întreagă n-am onorat decât orele de masă și ceva treburi de care chiar n- aveam scăpare.

Mai târziu, în adolescență, camera de cămin din internatul liceului, după ora de stingere, devenea „Junimea” iar dezbaterile literare trezeau cele mai mari orgolii. Citeam mult, eram opt în cameră și pe fiecare noptieră cărți. Era în trend. Impresionam cu citate și lecturi grele.

În satul meu nu exista decât biblioteca școlii care era închisă în toate vacanţele. Fără telefoane şi cu 10 minute de desene animate, sâmbăta, lumea mea toată de copil a fost în cărți și în jocuri. Eu nu îmi imaginez viața mea fără cărți. Cu toate acestea, o vreme am crezut că lectura e parte din cotidianul anumitor generații și va dispărea o dată cu tehnologia. Timpul și mai ales copiii, mi-au demonstrat contrariul: cărțile vor fi mereu loc drag de refugiu și cunoaștere pentru oameni mari și mici dacă prilejul primelor întâlniri va fi unul magic. De aceea, eu cred mult în Cărţilă!

Maria Rădeanu

Distribuie:

Comments are Closed

Theme by Anders Norén