Într-o suită de materiale de presă vom merge pe urmele unui jurnalist focșănean interesant și de oarece anvergură națională. Numele lui este mai degrabă legat de boema bucureșteană și de satiră deși imaginea de sfârșit de secol 19 a Focșaniului i-o datorăm și lui într-o bună măsură fără ca să știm acest lucru. Provenind dintr-o familie de seamă unionistă locală avem datoria să îl facem cunoscut. Biografia- în paginile viitoarei cărți dedicate elitei focșănene unioniste și moștenirii ei. Astăzi o plimbare prin lumea negustorilor de la sfârșit de secol 19.

Strada Mare

Cerbul de Aur

Avem onoare a recomanda Onor Publicului, precum și numeroasei noastre clientele, ultimele noutăți de iarnă.

Mare asortiment de Lenagiuri pentru rochii, Scheviot, Drapee Diagonal, Drap Amadon, Moleton pure laine, Armure negru și colorate, Casimir Jaquard, frumoase flanele franceze pentru Bluz și Matineuri, Piqueturi albe și cu culoare, etc, etc…

Bogat asortiment în confecțiuni pentru dame și copii, Vidite în plușu Sels Rin, Boton de blănite și capitonate garnite cu Moulton, Thibet noire și changente, Jaquete, Paltonașe pentru copii, toate croite după ultimul Journal.

Șoșoni și Galoși Rusești pentru bărbați, dame și copii, flanele pentru piele, D-tor Jeger și Zimmerman, veste flanelă pentru bărbați și dame.

Farmacia Andrei Coleșiu

(Strada mare ocol)

Dau rețeta să mi-o facă, me omorau măselile. În vremea cât o face, îmi aduc aminte că l-am făcut voinic numai cu Vinul de China cu feru, preparat de A. Coleș.  Rog pe asistent să-mi pună trei sticle la pachet că au să-mi prindă bine. În vremea când farmacistul îmi gătește medicina, me uit în galanterie și ce văd? Elixir Dentifriciu.

– Apoi domnule, îi zic, dă-mi și de asta vreo două, trei sticle, că mi-a spus vărul Axentie că-i minunat pentru dinți. Și te rog, îi spun eu, pune și două sticle de Lucrare concentrată de gudron vegetal, preparată de dumneata. Cam tușesc noaptea și n-am văzut pe unul să spună că preparatul dumitale nu e cel mai bun contra tusei. Îmi iau toate bagagiele, îmi iau ziua bună, și me gândesc că am și alte târguieli de făcut. Aa! Iată:

Frații G. și S. Bogdan

Alt bocluc și aicea. Nu me mai doare măseaua căc pe drum m-am clăti cu puțin Elixir Dentifricius, dar începe a me bate gândul: ce să iau mai întâi din munții ăștia de lucruri frumoase și fine? Se vă spun un lucru: Parale să aveți și se tot luați. Nu adică, se luați lucruri bune, dar scumpe. Nu. Eftine, și cât de multe. Și am luat mantel femeiei,  rochie, iar ei- că doar de aia e femee- băsmăluță și ciorapi de lână, și flanelă soacrei- jucării copiilor-, ba le-am luat și ciocolată, ba încă ce ciocolată! Și plecând:

Zis-am lui Buturugă / La voi afacerile merg strună.

Voi, sigur n-aveți să vă plângeți / Că nu-I vânzare bună.

Scot pălăria, dau din cap și plec, încărcat ca un hamal. Intru la

Librăria Al. Codreanu

Ce bine am făcut că nu mi-am luat copii cu mine. Să fi văzut ei toate albumurile frumoase, figurile colorate, una mai nostimă ca alta, colecțiuni de poezii și istorioare în scoarțe roșii care îți farmecă ochii, mi-ar fi bătut capul într-una, zicându-mi:

Și iat le cumpără tuturor

Lui Titi, Lina și Costică

Albumuri, călimări, ghiozdane

Și câte-o carte frumușică.

Dar nevestei nu pot se-i iau nimic de la Codreanu? Eei, ași! Ba bine că nu. Uite că are romanele cele mai noi, superbe albumuri de fotografii, abat-jour-uri de lampă chinezești drăguțe de tot, obiecte frumoase de ornament statuete, grupuri, etc.

Și iau, și plecând îmi iau și cărțile de vizită comandate la Tipografia A. Codreanu. Aa! Cu câtă îngrijire sunt lucrate. Dar nu mai stau căci ceva îmi atrage privirea…

Grossman & Blum

Haine, haine, haine! Piramide de haine. Haine pentru copii. Paltoane din cele mai fine stofe, îmblănite, cu gulere de astrahan. Costume după ultimele mode. Un arsenal întreg de stofe pentru redingote, pentru costume de ceremonie.

Mă gândesc numai ce-are să fie la Grossman & Blum, acuma c-a început carnavalul mai ales. Și carnavalul e pretențios, cere haine bune, și hainele bune nu le poate procura decât un magazin mare, și magazin mare, și reputat, au doar Grossman & Blum.

Dar până la adolatorii carnavalului să mă gândesc la ai mei că-mi trebuie hăinuțe pentru copii și mie un costum. Le iau și nu mă tocmesc mult căci doar deviza aici e: Marfă bună! Vânzare multă! Prețuri moderate. La revedere. Mă duc la…

Iacob Hanagik

E ceva feeric! Expozițiunea atâtor lucruri frumoase îmi farmecă privirea.

De aș fi să iau la rând pe toate, / Să le privesc mai bine, numa

Nu mi-ar ajunge o zi poate, / Și tocmai vreme nu-i acuma.

Și cum poate să nu fie bielșug de lucruri, și cum poate să nu fie etalat tot ce e mai atrăgător? Nu e oare Iacob Hanagic, unul din fruntașii printre fruntașii negustorimii noastre, magazinul lui nu e unul dintre cele mai vechi, și nu s-a deosebit întotdeauna prin excelența mărfurilor? Apoi dacă-i așa ce mai chichirez gâlceavă?  Ași! Dar parcă eu mă cert cu cineva? Mă cert cu punga asta că nu-i măcar așa de îndesată ca Ioniță Bogdan. Dar, crăpe și dracul, iau. Și am luat:

O pelerină, frumusețe fin-de, siede-, pentru doamna nevastă-mea, așa e când ai nevastă!, o pereche ghete adevărat franțuzești pentru frate-meu- n-are nici un gologan săracul!-, două sticle de excelent parfum Ixora pentru o cunoscută de la… mahala, -Rușinee! Om însurat cu cinci copii la mahala? Rușinee… dar, e bine. Am luat batiste, coluri, manșete, boa, Eeau-de-Cologne, ce ne-am luat. Te rog acum D-le Hanagik să mi le faci pachet, eu me întorc acum de la

D-ra Tița Anastasiu

Dar aici ce caut? Ce? Îmi trebuie mie pene, pălărie cu flori și fonte, îmi trebuie mie panglici? Nu-mi trebuie mie că doar nu sunt cucoană, dar nevestei, iubitei mele jumătăți- și-i frumușică jumătatea, parol!- îi trebuie pălărie, și panglici, și niște pene ca să-și împodobească capul pentru reveillon, și fetiței îi trebuie o căciuliță nostimă și un manșon. Așa e?

Dacă-i așa, apoi trebuie să le cumpăr. Și unde se mă duc atunci? Unde? Hm? Cine mai întrebă de treaba asta? La D-ra Tița Anastasiu. Așa am făcut și mulțumesc lui Dumnezeu c-am rămas mai mult ca mulțumit, și de marfă și de prețuri.

Avem să ne revedem după anul nou, iar Domnișoară, că încep balurile și le trebuiesc multe cuconelor. Vânzare bună! Eu o șterg la

Vasiliu

Când intru înăuntru îl văd că râde. Prea e mulțumit de tot. Cred și că râde! Să fiu și eu în locul lui n-ași râde tot așa? Cum să nu râzi, cum să nu fi mulțumit.

Mai întâi, de abia poți pătrunde în prăvălie, așa de multă lume ce e, pe urmă lucrurile de pe mese îți iau ochii- o știe și el și de-aia râde și, vrând nevrând, ai n-ai, trebuie să scoți din pungă.

Că doar ești om, și când te vezi / Cu atâtea bunătăți în față /

Regreți că n-ai să cumperi marfă / Măcar de-o sută lei ghiață.

Mă rog! Bomboniere, așa că-ți vine să le mănânci și pe ele, după ce-ai mânca bomboanele din ele, liquieruri, pe urmă cozonaci, pe urmă bomboane, pe urmă surprize, pe urmă prăjituri, unele mai gustoase ca altele, pe urmă șocolată și figuri de șocolată, pe urmă, pe urmă… dar când oi sta să me-ntind, în pe urmă, pe urmă, curat că nu mă mai mântuiu până pe mâine.

Îmi iau ce-mi trebuie, dar me ține mult Vasiliu fiindcă nu mai poate dovedi nici el, nici băieții: găină și microb. În sfârșit scap și plec la

Poppescu S-sor

Cum dracu, frate! Când șă intru pe ușă atunci m-am văzut eu cât sunt de urât. De-aș fi fost femee, aș fi dat vina pe oglindă. Am văzut eu oglinzi că doar am mai umblat și prin alte locuri, dar vă spun că oglinzele din Magasinul din sticlărie și porcelănerie al lui Popescu, nu cedează întru nimic altora de aiurea, și ca, calitate, și ca ancadrament. Ce rame, ce rame!

Pot și eu să ieu una oare? Tot mai pot. Și-mi trebuia chiar. O iau. Dar îmi trebuie neică o lampă, șase cești de cafea cu lapte și șase de cafea neagră, îmi trebuie pahare, îmi trebuie, îmi trebuie… să mai am trei venituri peste cel pe care-l am, ca să iau tot ce-mi trebuie. Și mai știți dumneavoastră că, “Pofta vine mâncând.”

Dar, dar… dar trebuie să iau câte ceva, căci nu mă lasă inima. Cum să nu dau eu mamei o lampă frumoasă, cum să nu iau serviciu de dulceață ? Cum să nu iau când lucrurile sunt așa de bună calitate, și cu prețuri cari, nu pot decât să –mi convină. Salutare. Mi-i dor de

Mathias Neuwirth

Cunoscință veche! Cine nu-l cunoaște din Focșani? Cine nu-i laudă, și cu drept cuvânt, ștofele și croiala? Și cum stau postavurile, știi! Parcă-ți fac cu ochiul! Iar japonezul Ghiță, numai ce râde pe sub mustață, berbantul!

Domnule Neuwirth! Eu te văd că n-ai vreme de pierdut cu mine, și nici eu cu dumneta: „Îmi trebuie un frac și un pantalon negru. Uite pentru ce am venit. Arată-mi stofa cea mai bună!”

-„Îndat, îndat”! îmi răspunde simpaticul Neuwirth, și-mi arată stofa.

În adevăr, e excelentă.

– Din stof ast ai făcut domn X, domn Y, domn, domn, domn!… și îmi arată în condică o listă întregă, de domn.

– Stai că mă zăpăcești! îi zic. Măsura mea o ai. Acuma, să ne vedem cu bine după anul nou. La mulți ani! Nu vii la

Alexandru Hamel

Să luăm câte o bere?

Parc-ar avea el vreme de beut bere! Mă duc singur. Of! Doamne, Doamne! Să am eu paralele pe care le face Hamel acuma, și mai ales de sărbători!

Dar bine că le are el, și nu-mi pare rău, că le merită. Bine, cine nu știe ce lucruri delicioase are Hamel, ce bomboni ere de cel mai fin gust, ce bomboane,  patiseru, cognacuri  etc, etc…

Parisul e ceva sau nu? / De e, atucea vă uitați / Prin rafturi, pe la bomboniere, ! / Și la cutiile de fructe, /

Și la licheruri cunoscute, S-aveți să vă încredințați / Și ca și deșteptați din vis / Veți zice: marfă de Paris. Dar să ne vedem de drum și să ne abatem puțin pe la …

Christodorescu

N-aveți onoarea să mă cunoașteți și îmi pare rău, și D-voastră cred că vă pare de asemenea rău, pentru că sunt… băiet (Băiat cu șase copii? Oooo!) fercheș.

Dar pînă vom face cunoștință, să vă spun o intimitate: plătesc cât de mult o pereche de ghete (Vai! Cum vorbesc așa, sans facon) cu o condiție: când le-oi încălța, să nu sufăr cea mai mică supărare.

Ei, bine! știți că Christodorescu e meșter neîntrecut în privința asta? Îți potrivește gheata, domnule,  pare că ți-ar lua piciorul acasă. Și ce delicateță în ce lucrez! Ce meșteșug! Eu, știu un lucru, că lucru numai la el. Și pare că numai eu lucrez. De-ar putea el dovedi!

Please follow and like us: