De prin lume

Focșaniul și blocurile lui

verde și cărămiziu

o posibilă fațadă

o posibilă fațadă

Intenția comuniștilor vrînceni a fost să lase generațiilor de după ei un oraș alcătuit numai din blocuri. Așa își imaginau ei visul de aur al omenirii în varianta urbanistică a epocii de aur mioritică. Nu a lipsit mult ca visul lor să se împlinească și să devină coșmarul nostru. Puterea le-a luat puținele minți ale roșilor culturnici posedați de furia distrugătoare a demolării și „construcției” socialiste. Au culcat la pămînt cu frenezie și avînt „tovărășesc” mai tot ce ridicaseră frumos și trainic generațiile anterioare. Ca-n jocurile de copii, se jucau de-a „uite orașul, nu-i orașul”, punînd de-a valma cuburi peste cuburi în locul căsuțelor bunicilor, plănuind și înfăptuind după capul lor o nouă fizionomie urbanistică a orașului. Ne vroiau pe toți consemnați în insalubrele cartiere-dormitoare, ba ne pregătiseră chiar și cantine populare unde să mîncăm la comun. Și astăzi sînt mîndri de faptele lor “muncitorești-revoluționare”, n-au înțeles nimic din răul făcut. Pe loc îți argumentează superior că nu o să fim în stare noi, ceilalți care venim după ei, să văruim cît au putut ei să construiască.

Vrem, nu vrem, ne place sau nu, ne confruntăm cu adevărat cu o reală și „grea moștenire” dar și cu o provocare pe măsură. Nenumăratele blocuri de locuințe din Focșani sînt după ani doar niște paralepipede urîte, cenușii, obosite, scorojite, fără suflet, lipsite de spații verzi sau de locuri de joacă pentru copii. Printre ele pavele și dale de proastă calitate cu aspect mereu murdar, borduri inestetice și puse de mîntuială și alei „ondulate” din ciment deseori crăpat sau mîncate de timp. Cumva această mare eroare urbanistică a trecutului recent trebuie recunoscută și îndreptată. Întocmai cum se procedează cu o boală gravă, trebuie diagnosticată și tratată cu atenție și temeinicie. Ia mult timp. Probabil că rezolvarea ei se va întinde pe generații. Mulți încă nu realizează marasmul urbanistic și dimensiunile lui. Atunci cînd lipsește civilizația alternativă și comparativă, oamenii iau de bun ceea ce li se oferă propagandistic și, cu timpul, banal, anormalul devine obișnuința și se transformă în normal.

După Revoluție situația s-a agravat continuu, căci în loc ca „inginerul proiectant” și  primarul care nu este, dl Bacinschi, să înainteze un proiect care să propună o viziune unitară a urbei a găsit mai nimerit și comod, să lase lucrurile le voia întîmplării, la cheremul suveran al șpăgii. Nici măcar atragerea de fonduri europene nu l-a clintit pe dl Bacinschi din imobilismul său. Și fiecare a construit după propriile pofte și necesități. Extinderile de spații la parter, închiderea balcoanelor,  acoperirea blocurilor, toate aceste modificări alandala, au erodat  din minima imagine uscat-sobră a unei ordini urbane ce predomina înainte de 89, alegîndu-ne în schimb cu accente tot mai pregnante de mahala de sorginte sovietică pigmentată cu sos balcanic. Era necesară o acțiune de atentă și chibzuită ordonare a terenurilor neocupate ce să conducă către o „aerisire” a spațiilor strîmte și neigienice dintre blocurile înghesuite. A rezultat o țigăneală sută la sută. Mai mult a girat și haotica operațiune “marea anvelopare” și ceea ce a ieșit ar rușina orice bun simț administrativ, gospodăresc. O jalnică văruială pe polistiren, o pestriță spoială, un lustru multicolor fad și găunos.

Dacă privim totuși la 6 clădiri reprezentative rămase în picioare ale vechiului Focșani, colegiile naționale Cuza și Unirea, fosta prefectură, bătrînul tribunal, fostul sediu al BNR și actualul sediu al Curții de Conturi, vechea Școală Comercială Superioară, constatăm cu ușurință că au cel puțin un punct comun: șînt acoperite cu țiglă. Țigla ca material de  construcție este specifică îndeosebi Europei centrale și de est dar și bazinului mediteranean de unde de altfel și provine. Adevărate și elegante orașe cărămizii împînzesc ca o rețea civilizațională întrega Europă, la noi remarcîndu-se Timișoara sau Sibiul, de exemplu. Ele dau un sentiment de continuitate culturală, de omogenitate dar și diversitate arhitecturală, de siguranță comunitară. Ținînd cont că la noi,  blocurile mai reușite de pe Cuza Vodă au fost construite după un tipar comun păstrîndu-se totodată mici diferențe ce exprimă o discretă cochetărie exterioară, o sugestie potrivită ar fi să selectăm cîteva prototipuri de noi designuri pentru blocuri care să se armonizate cu deja ce este consacrat pentru a se integra într-un tot bine definit. Îmbrăcate în haine ce să degaje armonie și o unitate neuniformă, cu fațade noi și mansardate tradițional, s-ar da Focșaniului o imagine de ordine, de soliditate, de oraș care are identitate și personalitate. Și viitor.

verde și cărămiziu

verde și cărămiziu

fațadă simplă

fațadă simplă

alt tip de fațadă

alt tip de fațadă