De prin lume

Ianucovici. Bruta

Victor Ianucovici conduce Ucraina în stilul putinian, adică despotico- asiatic

Victor Ianucovici conduce Ucraina în stilul putinian, adică despotico- asiatic

Victor Ianucovici conduce Ucraina în stilul putinian, adică despotico- asiatic

Ianucovici Victor s-a născut în 1950 în regiunea Donetsk, Ucraina. Tatăl – mecanic de tren, mama – asistentă medicală decedată când Victor încă mai umbla “pe sub masă”. Educat de bunica, a ajuns sa absolve Liceul de minerit, dar în loc să coboare în mină s-a scufundat cu cap cu tot în “romantismul” vieții de interlop, devenind unul din cei mai activi membri ai grupării criminale “PIVNOVKA”, foarte cunoscută prin cruzimea sa.
A fost condamnat în data de 15 decembrie 1967, adică la vîrsta de 17 ani, la 3 ani cu executare pentru tîlhărie. Datorită amnistiei prilejuite de jubileul de 50 de ani de la Marea Revoluție din Octombrie, i se reduce pedeapsa la 1an si 7 luni, din care execută numai 6 luni, fiind eliberat “pentru purtare exemplară”. De fapt, după relatările amicilor din pușcărie, devine un turnător exemplar.
În iunie 1970 e judecat pentru a doua oară. De astă dată pentru că și-a exersat dexteritățile rutinate în pușcărie, adică lovituri dure cu pumnii si picioarele, pe corpul unui biet trecător pînă cînd sărmanul a ajuns cu răni grave la spital. De data aceasta –tronc 2 ani de pușcărie, dar deja nu la una pentru minori, ci la una în toată regula – cu hoți experimentați și legi interne dure, adică pîrnaie, frate!
În 1978 ambele sentințe sînt anulate, iar Victoraș este declarat nevinovat- din lipsă de probe, probe care au dispărut la intervenția tovarășului Beregovoi Gheorghii Timofeevici –de două ori Erou al URSS, odată pentru că a cucerit și el cosmosul, dar după Gagarin, și pentru fapte de eroism deosebite în al 2-lea război mondial. În fața puternicilor zilei, justiției sovietice nu îi rămînea decît să se încline.
Asta i se întîmpla unui “băiat exemplar”. Dar și multe altele- din simplu muncitor ajunge Director general, Guvernator al regiunii Donetsk, Prim-ministru și în sfîrșit Președinte de țară. Și ce dacă în acest timp i s-au mai deschis două dosare penale – unul pentru viol iar altul pentru furtul proprietății de stat? A primit NUP în amîndouă. Acum nu mai avea nevoie de tovarașul Beregovoi, dar e drept că și steaua URSS-ului a apus. Acum îl avea lîngă el ca partener pe de-acum celebrul Ahmetov Rinat, cu care în anii 90 a inventat și promovat binecunoscuta schemă ”cărbune –koks-metal”, prin care cărbunele subvenționat de stat pentru producerea koksului ajungea la firme private, de unde rezulta un oțel de calitate super ieftin care pleca la export. Mai puneți și operațiunile de rambursare a TVA-ului și iată cum miliardarul s-a nascut. Rețeta clasică de spoliat statul.
De cînd Ianucovici e Presedinte, numarul acestor miliardari s-a dublat și a ajuns la stimabila cifră de 21, cu o avere estimată pe la 58 $mlrd, pe cînd doar partea de cheltuieli a bugetului ucrainean este de 40,7 $mlrd. Bașca că noii îmbogățiți se întîmplă să fie tocmai membrii familiei sale sau acoliții săi.
Iar dacă mai modifici și Constituția, și îți asiguri atîta putere cîtă ai nevoie pentru a conduce în stilul putinian, adică despotico- asiatic, și consolidezi precum “fratele mai mare” de la răsărit verticala puterii, nu mai trebuie să ieși, ca pe vremuri, în stradă și să dai tu personal cu pumnul. O fac pentru tine trupele speciale “BERCUT”, sau Armata, a cărei șefie în mod voluntar ți-o asumi, dîndu-i afară pe șeful statului major.
Și nu mai contează că sînt mii, că vor libertate, că vor prosperitate, că s-au săturat de hoți, că vor în esență o viață mai bună, mai demnă, etc, etc… El privește lumea liberă prin ochii unui gangster, s-a educat și a fost educat împotriva ei, și acționează cu mentalitatea unui membru al unei bande. Pe cînd era tînăr se numea “PIVNOVKA”, acum se numește Președenție.
Poate că de acestă dată poporul ucrainian nu îi va mai da NUP.

P.S. Condamnarea la închisoare a Iuliei Timoșenko aparține acelei categorii de gesturi care trădează mentalitatea de borfaș a lui Ianukovici. El nu s-a considerat niciodată vinovat că a încercat să fraudeze votul în 2004 -și a fost dovedit atunci cu revoluția oranj- ci că a fost lucrat, că i-a fost uzurpat fotoliul de președinte care trebuia să fie al lui. La acea vreme era prim ministru și a luat votul popular împotriva sa ca o ofensă personală. De aceea a anulat parlamentarismul constituțional și i-a plătit ”polița” Iuliei Timoșenko: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte…