De prin politica

Istoria se repetă la PDL

Cristi Balosu, noul presedinte interimar al PDL

ex-presedintele PDL Costica Neata

ex-presedintele PDL Costica Neata

PDL  a demonstrat o aversiune funciară față de noțiunea de alegeri libere în interiorul său, în contradicție flagrantă cu însuși numele său. Ca să fii lider la acest partid a însemnat dintotdeauna să fii omul de paie al vreunui greu de la București. Beneficiarii acestui sistem de distribuire a puterii au fost în principal familiile Vraciu, Panciu, Moise șamd. Ultimul mare favorit pe acestă listă scurtă, agreat de Blaga, Videanu, Udrea și ai lor, a fost ex-deputatul Trășculescu Alin. Toți, mai mult sau mai puțin, au fost politicieni poziționați în siajul PSD, fapt ce a alimentat zvonurile despre – sau a demonstrat chiar – prietenia pe sub masă Blaga-Oprișan.

Și în aceste zile istoria se repetă. Pe nepusă masă, fără nici o explicație publică, Neață et comp au fost demiși. Pînă la urmă de ce trebuie măriile lor să justifice afacerile lor murdare publicului focșănean mereu amăgit în schimb de promisiunile lor populiste? De ce? Tăcere. Sub pretextul facil al înnoirii partidului sau întinerii, s-a sugerat. De vină ar fi, conform mereu tînărului secretar general Gheorghe Flutur, presiunea opiniei publice după Revoluția Colectiv care vrea sînge proaspăt, figuri noi. Motivul nu ține, e cusut cu ață albă, e pueril. Și dnul Trășculescu a fost un experiment desfășurat exact în aceleași coordonate și rezultatul s-a văzut. Închisoare cu executare 7 ani la prima instanță, corupție, constituire grup infracțional, bașca interlopi îmbrăcați în straie de politicieni și în continuare activi și vocali. Nimeni nu și l-a asumat pe Trășculescu, toți s-au spălat pe mîini de el, nimeni nu și-a cerut scuze. Parcă a apărut din neant. Iar figura cea mai prăfuită, insipidă și dogită, vocea cea mai falsă politic este Nini Săpunaru, marele naș și artizan al veșnicei alianțe PNL-PSD. El ar fi trebuit să fie ținta naturală a procesului de schimbare. A fost ales dintotdeauna lider de partid în urma unor parodii de alegeri cu vot deschis, unanim și cu unic candidat.

La fel, la afirmația că Neață este omul PSD nu există „la dosar” nici o probă palpabilă. Acuzații pe piață au fost aruncate cu duiumul, dar mai degrabă par săgeți trase la întîmplare, cu rol de diversiune și compromitere a adversarului. Dacă se vrea un personaj cu un anumit profil mai pronunțat și mai expresiv pentru noile așteptări ale oamenilor de ce nu se spune clar acest lucru? De ce acest demers în secret și care sînt criteriile de selectare ale noului lider? Oare „plebea” nu merită să știe și ea cîte ceva, nu trebuie oare să i se aducă nimic la cunoștință? Nu era necesară totuși și o punere de acord, o negociere, cu cei care au cîștigat competiția internă ținută cu un an și jumătate în urmă? Oricum lipsa de transparență a caftului politic trădează din nou subțirimea argumentelor, lipsa de valori și substanță doctrinară, disprețul ciocoiesc față de alegător, obișnuința de a trișa și a fugi de răspundere.

Nimeni nu știe cine sînt noii veniți la PDL, ce au făcut, cu ce s-au ocupat, dacă știu pe ce lume trăiesc. Ar fi putut arăta și ei că sînt altfel, că au ceva de spus, că știu ce vor, că gîndesc realitățile zilei de azi, că sînt conștienți de provocările ce-i așteaptă, că nu sînt un accident sau instrumente ale cuiva. Doar cu sudalme și scuipături belicoase, sub anonimatul postărilor pe Facebook, cu siguranță vor fi o pradă ușoară pentru hîrșîiții din PSD. Poate că acesta ar putea fi scopul ascuns.

Să sperăm că noua echipă nu este constituită din cei care erau șoferii sau cărătorii de geantă ai dlui Neață, că nu sînt vechii sifonari ai dlui Vine Alin sau, mai nou, ai dlui Florin Secară, ci sînt tineri cu un CV puternic care își propun și doresc mai multe de la viață și  pentru ei, dar și pentru alegătorii educați de dreapta, pe cabalosure se presupune că ei îi reprezintă și în numele și de dragul cărora fac ce fac.

Dar nu de alta, dar nu mai vrem să ni se vîndă sifoane second hand pe post izvoare pure de apă de izvor.

Distribuie:

Comments are Closed

Theme by Anders Norén