De prin Vrancea, Proiectele Vrancea Altfel

Jurnal de povestaș: Povestea unei zile de poveste


Rețeta unei zile perfecte pentru lectură în aer liber: 10 cercetași, 16 povestași, voie bună, un pumn de sclipici, cărți din belșug, o casă veche la deal, într-un decor poveste și 200 de prichidei dornici de aventură. A fost bucurie pură.

Duminică, 2 Iunie, 2019, după o noapte lungă ne trezim mai vioi ca oricând, pentru că urmează o zi mare, lansarea Caravanei de lectură pentru copiii din sate, un proiect cultural al Asociației Eu, tu și ei pentru copii din satele îndepărtate de oraș. Noi, povestașii lui Cărțilă, cum am botezat gașca noastră de tineri fericiți să dăruiască visuri prin lectură, suntem foarte entuziasmați pentru că avem o misiune vitală și anume să-i determinăm pe copii să iubească lectura și cărțile. E o zi importantă pentru noi, fiind debutul celei de-a doua veri de poveste „c@rte în sate”. Cum 2019 este Anul Cărții în România, avem nevoie de ceva cu totul special. Pentru lansare ne ducem în inima dealurilor vrâncene, în comuna Bîrsești, la casa babei Vrîncioaia, care, conform legendelor, este locul unde a poposit Ștefan cel Mare, rătăcit fiind, fugind de turci. Baba Vrîncioaia avea 7 fii, care urmau a se înrola în oastea lui Ștefan și a-i învinge pe turci. Drept răsplată pentru vitejia lor le-au fost oferiți munții zonei. Noi am decis să adunăm în Dumbrava Bîrseștiului pe toți copiii urmași ai feciorilor Babei Vrîncioaia pentru a începe o revoluție a cărții și lecturii în munții Vrancei.

Fiecare cu propria poveste

Vremea de dimineață a fost prielnică plecării, iar după scurte pregătiri la garajul lui Cărțilă, unde păstrăm parte din cărți, în jur de ora 8:30, am luat-o din loc. După o oră (care nici nu realizasem că a trecut) am ajuns cu microbuzul la destinație, am dat jos bagajele și ne-am instalat biblioteca pe prispa casei, am umflat baloane, am pus roll-up-ul și alte lucrurilor necesare în activități. Căsuța e tipică locului de acum peste un secol, din chirpici pe temelie de piatră, cu acoperiș din șindrilă, cu tradiționalele piese de mobilier: măsuța cu trei picioare, războiul de țesut, lavița acoperită cu cergi colorate, pereții acoperiți de scoarțe țesute manual.

Căsuța ar avea nevoie de ceva reparații și poate că acestea se vor face după ce am atras atâția oameni în jurul ei. Soarele arde, dar nu e motiv de îngrijorare, întrucât pâlcul de pini de lângă cocioabă va fi umbrelă pentru noi toți. În grupuri mai mari sau mai mici, cu autobuze școlare, cu mașina, sau pe jos, iată că se adună feciorii și fetele, părinți, profesori, din mai multe sate, unindu-se toți la un mare sfat cu noi în Dumbrava Bîrseștiului exact ca feciorii babei Vrîncioaia. Acum fiecare grup trebuie să își creeze propria poveste.

Lectură, natură, prietenie

Casa Tudorei Vrîncioaia este rar deschisă vizitelor turiștilor, dar când este, e o ocazie unică și nu se cade să fie ratată. Bucuria se putea citi în ochii copiilor, unii veniți din Focșani, Mărășești sau chiar de peste munte, din Transilvania. Sunt copii de diferite vârste, unii chiar sub 5 ani, cu diferite pasiuni, obiceiuri și comportamente. După ce ne-am adunat și le-am spus vreo două cuvinte despre Cărțilă și aventurile spiridușilor povestași prin sate, despre avantajele cititului și desigur, despre biblioteca noastră din valiză, ne gândim să ne împărțim pe grupe, să citim povești și să facem ceva unic. Așa și facem. Iată că ne aflăm în poiană vreo zece grupe de copii, un povestaș și un cercetaș de la Centrul Local Cascada Putnei. Fiecare grupă își alege o carte diferită, și trebuie să-și atribuie un nume, să-și facă un steag propriu, să interacționeze unii cu ceilalți și, nu în ultimul rând, să viziteze casa împreună cu echipa și să vadă cum trăiau oamenii acum ani și ani. După două ore parcă eram prieteni de-o viață. Se vede că lectura ne-a apropiat  unii de ceilalți. În echipe de oameni care nu se cunoașteau înainte s-a creat o legătură specială. Poate și din cauza cantității industriale de sclipici. După două ore de lectură, jocuri, discuții și mișcare, iată că ne-am reunit pentru a prezenta ce a făcut fiecare, într-un mare cerc, cu toții în mijlocul Dumbrăvii. Prezentările se termină, se aplaudă, se fotografiază, iar povestașii noștri simt nevoia de a descrie experiența lor în cadrul echipelor pe care le-au coordonat. Și unde putem face asta dacă nu în casa babei din poveste.

Iată ce spun câțiva dintre voluntarii povestași c@rte în sate:

Andreea: „Am avut cea mai faină echipă de cititori! Au fost copii diferiți, din toate punctele de vedere… vârstă, personalitate, nivel de cultură, grad de implicare, etc. După puțin timp am ajuns la un numitor comun și am reușit să scriem cea mai frumoasă poveste, a noastră. Nu a lipsit cântecul, voia bună, dorința de a învăța și a afla mai multe, de a ne „plimba” pe firul istoriei plaiurilor natale, de a relaționa, de a avea inițiativă și, nu în ultimul rând, cea de-a fi cei mai originali! Iar nouă, după cum am simțit suflul echipei, ne-a reușit tot ce ne-am propus: nume, steag, atelier, vizitarea casei memoriale și nu în ultimul rând, un salut de cercetași! De aceea, eu mă declar, cu adevărat, un povestaș fericit după o zi de poveste!”

Andrei: „Simțeam că explodez de fericire. Am văzut cum mai mulți de 100 de copilași se adună laolaltă să citească sau să li se citească, am avut fața plină de sclipici și mi-am făcut noi prieteni, pe care nu îi voi uita vreodată. Mi-am petrecut mare parte din duminică alături de John, un voluntar american care s-a mutat în Focșani, foarte sociabil, educat și căruia, desigur îi plac copiii la fel de mult ca mie. Echipa noastră nu a făcut un steag, și nici nu a avut un nume aparte, însă am fost în jur de șapte oameni care am citit ar mai apoi am vorbit cu John în limba engleză. Am citit o “carte vie”, am vorbit despre pasiuni, vise, despre viață, despre școală și viitor. Am creat legături frumoase care sigur vor dăinui. Aș repeta ziua asta oricând, cu tot dragul.”

Emanuela: “M-am simțit extraordinar cu caravana de lectură. Am avut ocazia să cunosc foarte mulți copii și am reușit să văd în ochii lor bucuria adevărată! Am simțit faptul că ei erau cu adevărat fericiți. Zâmbetul de pe fețele lor nu am cum să îl uit. În echipa mea am avut câteva fetițe cu talent la desen. Am rămas surprinsă de felul în care ele vedeau lumea. Aveau idei superbe și erau fericite, dar pe lângă asta am observat emoția din ochii lor în momentul în care le adresam întrebări. Eu am făcut cu ei o mică scenetă de teatru.  Fiecare copil era atent și avea dorința de implicare absolută. Eram extrem de bucuroasă de faptul că vedeau această activitate ca un lucru foarte serios și, din acest motiv, am vrut să transform totul într-un joc amuzant din care cred eu că au învățat multe. Acest tip de activități este dedicat atât copiilor cât și părinților. Eu am învățat multe și am rămas doar cu imagini care îmi aduc zâmbetul pe buze când le privesc, dar și o imensă bucurie sufletească. După așa o zi de poveste pot spune că SUNT FERICITĂ!”

Bogdan: „Zeci de glasuri, priviri pline de zâmbet și zâmbete atât de radioase, pe fețele lor fire de soare tăiate în zig-zag de umbra arborilor de care se sprijineau să dea voce cuvintelor, poveștilor, jocurilor, timpului, locului. Am fost un mini-bibliotecar pe prispa casei ancestrale a Babei Vrâncioaia, dându-le cărți copiilor, ajutând grupurile să-și aleagă poveștile, aducându-le alte pagini de citit când aceștia terminau, în echipele lor, toate cuvintele cărții. Ziua a început cu fețe timorate care au ajuns să surâdă în vâltoarea soarelui care se lovea de paginile cărților, pe care copiii le-au citit alături de noi, voluntarii. În final, a fost încă o experiență minunată în care ne-am atins scopul de a promova lectura, cartea, de a bucura copiii, de a învăța și a-i învăța pe alții, de a cunoaște și a ne cunoaște.”

Irina: “Mă bucur extrem de mult că m-am implicat în proiectul cultural Caravană de lectură pentru copiii din sate. Deși sunt povestaș de doar o săptămână, duminică am reușit să-mi fac prieteni noi și să interacționez cu o mulțime de copii foarte drăguți și prietenoși. Chiar dacă nu am citit alături de ei, pentru că am avut grijă de biblioteca de pe prispă, am reușit să le surprind în poze zâmbetele largi. S-a văzut că le-a plăcut să își petreacă timpul liber în natură, citind și jucându-se împreună cu voluntarii. Abia aștept să merg din nou în sate!”

Rebeca: „Tot ce pot spune este că vom avea o vară de poveste cu proiectul c@rte în sate.

A fost ceva extraordinar să conștientizez că mulți copilași din mediul rural își doresc să citească, însă nu sunt încurajați suficient. În plus, faptul că am reușit să contăm pentru ei într-un timp atât de scurt m-a făcut să realizez cât de multe putem schimba dacă am încerca. A fost o experiență de la care am învățat multe! Și tu poți duce proiectul c@rte în sate în comunitatea ta. Trebuie doar să vrei!”

Grupaj realizat de Andrei Vasile. Au contribuit Andreea Teodorescu, Bogdan Vișan, Rebeca Greta, Irina Mazilu, Emanuela Ungureanu, Robert Valentin Filip.

Caravana de lectură pentru copii din sate este un proiect al Asociației Eu, tu și ei, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național iar partenerii județeni săi sunt Biblioteca Județeană “Duiliu Zamfirescu” și Inspectoratul Școlar Județean. Caravana de lectură pentru copiii din sate va călători în satele de deal și de munte până la finalul acestui an. Scopul proiectului este de a promova lectura și cultura scrisă în rândul copiilor din zonele rurale dezavantajate din punct de vedere cultural, care nu au acces la oportunități educaționale extrașcolare pe durata vacanței de vară. Caravana va poposi de mai multe ori vara aceasta la casa Babei Vrîncioaia pentru ateliere de lectură în aer liber. Următoarea întâlnire va avea lor de Sânziene.

Parteneri locali sunt Primăria comunei Bîrsești, Școala Gimnazială Ștefan Cel Mare Bîrsești, Centrul Local „Cascada Putnei” Tulnici al Organizației Naționale Cercetașii României și alți prieteni ai cărții

Bucuria lecturii
„Sfatul părinților” în casa Babei Vrîncioaia
Distribuie:

Comments are Closed

Theme by Anders Norén