De prin Vrancea

“Jurnalul unui fotograf” – cartea-mărturie a fotojurnalistului Emanuel Tânjală

Fotograful Emanuel Tanjala

LANSARE DE CARTE LA FOCŞANI
tanjala
Vrancea Altfel vă recomandă cartea “Jurnalul unui fotograf”, semnată de fotograful Emanuel Tânjală, apărută la Editura Humanitas, în Colectia: Memorii/Jurnale/Călătorii.Cartea scrisă de Emanuel Tânjală, care cuprinde şi 170 de fotografii, este o spovedanie a experienţei sale ca fotograf, este o carte a unei vieţi dedicată fotografiei, a unei generații de jurnaliști, dar şi un manual pentru fotografii de presă. Jurnalist, scriitor, fotograf şi un om de excepţie, Emanuel Tânjală este un nume cu o istorie de 40 de ani în presa din România. A debutat în presă în anul 1970 şi a lucrat de-a lungul anilor la ziarul “Satul Socialist” şi la revistele “Flacăra” şi “Cinema”. În 1981, hotărăşte să plece din România comunistă, profitând de o bursă de studiu oferită de statul italian. La evenimentele din Decembrie 1989, a revenit în ţară după aproape un deceniu de libertate în SUA. În anii ce au urmat, a colaborat cu mai multe ziare şi reviste, cea mai pasionantă fiind perioada în care a făcut parte din echipa revistei “Formula AS”.
De-a lungul carierei, Emanuel Tânjală şi-a dedicat o mare parte a timpului satului românesc pe care l-a surprins în imagini unice, care au intrat deja în istorie. Iar Vrancea ocupă un loc special în carte, dar şi în colecţia de fotografii a lui Emanuel Tânjală, pentru că strămoşii săi se trag din satul Colacu, de pe valea Putnei.
“Pentru mine, Vrancea a însemnat liberatea pe care am descoperit-o într-o ţară-închisoare. Vrancea a fost începutul meu în paradis, a fost locul în care am cunoscut cei mai frumoşi oameni şi cele mai fabuloase locuri, în care îmi plăcea să mă ascund şi să cresc cu iubirea de oameni. Locul unde am descoperit familia mea după tată, nişte români de la care am avut privilegiul să învăţ cum trebuie să fii ca lumea să te respecte. Nişte oameni care mi-au oferit cea mai frumoasă copilărie, adolescenţă şi maturitate. Vrancea este unicul loc cu care mă mândresc”, a declarat Emanuel Tânjală.
Avem parte în carte și de amănunte biografice din perioada comunistă, pline de culoare. Astfel ”echipamentul” la vizitele tovarășului trebuia să fie musai regulamentar, să aibă un aer tovărășesc, de proletar. ”Eu nu făceam fotografii de protocol, pentru că aveam părul lung, mustață și nici nu eram membru de partid. Așadar nu eram vrednic să stau în apropierea președintelui. De data asta, însă, aveau nevoie de mine, așa că mi s-a pus să îmi stîng părul și să îmi pun bască.” Spumos e și episodul în care reușește să își procure pașaportul izbăvitor. “Pașaportul l-am cumpărat cu două sacoșe de plastic pline cu mere ionatane din Vrancea și două bilete la meciul de fotbal România-Anglia, pe care i le-am oferit în fața magazinului Polar, ziua în amiaza mare,colonelului de la serviciul pașapoarte.”

Editura Humanitas despre Emanuel Tânjală:
EMANUEL TÂNJALĂ – unul dintre numele cu răsunet din presa românească a ultimilor 40 de ani – are meritul de a fi dat o nouă definiţie şi o nouă dimensiune fotoreportajului. Arareori până la el, subiectul unei fotografii de presă a fost surprins cu atâta inteligenţă şi analizat cu atâta minuţiozitate. Virtuoz al alb-negrului şi al contrastelor între clar şi obscur, Emanuel Tânjală a avut dintotdeuna ştiinţa de a fotografia cu o remarcabilă economie de mijloace care l-a aşezat, în anii de început, în descendenţa onorantă a lui Henri Cartier-Bresson.
Emanuel Tânjală despre Jurnalul unui fotograf:
“Sunt multe cărţi de fotografie pe piaţă. Majoritatea prezintă procedee de fotografiere, metode de procesare, reguli de folosire a obiectivelor… Nu am stat niciodată să detaliez despre obiectivele sau tipul camerei cu care am făcut o anumită fotografie. Dar mi-a plăcut să-mi amintesc povestea din spatele acelei fotografii şi starea de spirit pe care am avut-o atunci când am declanşat. Despre asta voi vorbi aici… Mi-a fost greu să fac selecţia la sânge a fotografiilor care să intre în acest volum. Nu ştiu dacă am făcut cea mai bună alegere, dar vreau ca fotografiile publicate aici, sau oriunde, să constituie cartea mea de vizită, spovedania mea în imagini oferită semenilor mei.”

Fotografia autorului a fost facuta de Vertizontal Fotografie.