De prin Vrancea

Linia subțire a lui 89

rev2
Joi, 21 decembrie, seara. Cald pentru acea perioadă a anului, fără pic de zăpadă. Străzi înnegurate, complet neluminate. Rareori cîte un trecător. Doar numărul mare de milițieni însoțiți de muncitori, membri ai gărzilor patriotice, atrăgea atenția. Stridența “caprelor cu trei iezi” avea darul să descurajeze orice mișcare de nesupunere publică. Nu a fost cazul la noi. Somnolentă, Vrancea se trezea a doua zi traversînd Milcovul istoriei, indiferentă la semnele ce vesteau zorii unei lumi noi.
*******
Un bun indicator al ceasului acelor vremi mai frămîntate e publicația Milcovul. Organ al Comitetului Județean al PCR și al Consiliului Popular Județean, ținea de sectorul propagandă al partidului comunist înainte de 89. Nu era un ziar propriu, zis așa cum îl cunoaștem astăzi, ci mai curînd o “foaie” de îndoctrinare politică. De aceea membrii echipei de redacție erau mai degrabă percepuți ca activiști de partid responsabili cu ”munca ideologică “ decît ca ziariști. Așa se și explică de ce nu au făcut nici o concesie în informarea minimală a populației sau în relatarea problemelor cu care se confruntau focșănenii. După 89, timp de mai bine de 7 ani, a fost singurul ziar influent de pe piață, bruiat în zadar de efemere fițuici de șantaj sau de promovare politică. Un dinozaur anacronic care, la prima probă reală de concurență, venită din partea Ziarului de Vrancea, a clacat subit. Agonia a mai durat cîțiva ani, dar soarta îi era pecetluită. Aservirea benevolă, adeziunea deplină la partidul urmaș al PCR, FSN-PDSR-PSD, politica editorială deconectată de viața de zi cu zi, obsesia de a fi parte a puterii, militanții ei cu peniță, au fost tarele originare. Ele au fost exportate și puse, cu succes, la baza creării și funcționării a unui alt mutant media, televiziunea Diplomatic.
Ca fapt divers, Vrancea a stat 7 ani sub semnul cifrei 1: un județ, un partid, un post TV, un ziar. Restul servea ca butaforie pentru mimii interpreți ai partiturii democratice cu spectatori.

Cameleonismul redactorului șef I. N. e de notorietate, face carieră în epocă. Un gest, aparent spontan al acestuia, reprezintă, de fapt, o trăsătură comună pentru toți aparatcikii vechiului regim. Ușurința, nonșalanța cu care schimbă macazul, stăpînul. Este “reales” în noiembrie 1989 ca membru plin al Comitetului Județean al PCR , în fapt confirmat nomenklaturist local pentru încă un cincinal. După o lună, îl vom afla, proaspăt și voios, de parcă acolo i-ar fi fost locul dintotdeauna, în grupul din fruntea noii forțe politice, “emanația” Revoluției, Frontul Salvării Naționale-FSN.
Limbajul de lemn persistă ca unic mijloc de comunicare. Predomină cenușiul tern în exprimare, pretențiozitatea prolixă și sterilă în abordare. Lipsește fotografia, și la propriu și la figurat. Lipsește viziunea care să dea orizont zilei ce se scurge. Scriitura nu are ritm, îi lipsește pulsul vieții. Gazetarii rămîn prizonierii propriei involuții, a propriei inadaptări. Spălătorii de creier sînt victimele sigure, fără șansă, ale propriului mod de gîndire și operare. Rezistența lor la schimbare a fost acerbă. Au susținut tot ceea ce era legat de vechiul sistem pentru că asta era lumea lor ce le oferea siguranță și bunăstare. Vor denigra și vor încerca să compromită orice e legat de democrație, fiindcă știau instinctual că la prima adiere de vînt mai liberal vor zbura și vor dispare ca și cum n-ar fi existat vreodată. Lucru care de altfel s-a și petrecut.
Ironic e că odraslele lor spirituale și-au depășit cu brio “maeștrii” în ale maleficului gazetăresc. Servilismul a devenit pupincurism, omiterea voită de informații s-a transformat în dezinformare profesionistă, calomnia insinuată în invectiva directă. Credinței de clan, construită totuși pe un fond de spoială culturală, i-a luat locul credința oarbă, dar pragmatică și profitabilă, în baron și interesele sale. Cine prorocea sentențios că în Evul Mediu nu te mai poți întoarce s-a înșelat.
Să facem un exercițiu și să trecem în revistă cîteva titluri din 89 sau din 93. Pare că timpul s-a oprit în loc. Diferențele sînt sesizabile doar la suprafața aspectelor formale.
Tematică agricolă:
89: În toate unitățile, zi de zi, activitate neîntreruptă, muncă angajantă
IAS Panciu: un colectiv harnic, o unitate agricolă model
În toate fermele: ordine, disciplină și competență profesională
Roadele toamnei strînse cu spirit gospodăresc, operativ și fără pierderi
93: S-a declanșat recoltatul porumbului
Pîinea anului viitor în pericol
Agricultura sector prioritar pentru țară
SC Agromix SA Focșani soiuri superioare, recolte bogate
La SC Agroindustriala SA Mărășești –un nou sector de producție
Tematică școlară:
89: Scoala – unitate de producție: o legătură trainică, reciproc avantajoasă
Educarea tinerei generații în spiritul unui înalt patriotism
Prețuirea unei rodnice activități, hotărîtă angajare de ridicare a calității muncii didactice
1993:
Liceul industrial nr 1 trăiește și prosperă
O megașcoală, printre flori, bunăvoință și probleme
Profesorul Petre P. Andrei crede în viitorul învățămîntului universitar privat
Întrucît comunismul era ateu, religia creștină avea interzis în paginile ziarului. Fiorul cultural era nevoit astfel să sondeze în abisurile arhaicului, să se inspire din filonul precreștin. Artistul popular este stîlp cultural al regimului. Dacă e și anonim cu atît mai bine. În legătură cu un meșter priceput la măști, un filozof milcovian oftează metafizic, întreabîndu-se retoric: ”Ce-ar fi să medităm la un muzeu pe care să-l elaborăm în vederea sărbătoririi viitorului său centenar?”-( a.”89)

Miorițologii…

În 90, zbuciumul lăuntric al aceluiași autor își căuta desărvîrșirea în Miorița cea eternă. Plecînd de la întrebarea dubitativă “Unde sînt cele 3 turme de oi din Miorița?” autorul întrevede și chiar propune o soluție pentru dezlegarea enigmei. O casă a Mioriței, o bibliotecă a Mioriței, un Institut de miorițologie cu mulți miorițologi undeva la munte, lîngă codru verde, la izvor. O întregă infrastructură culturală pentru studiul tăcerilor pline de subînțelesuri ale mioarei. Năstrușnice fantezii de tăiat frunză la cîini, posibile și dezirabile pentru niște cheltuitori de profesie, pentru întreținuții de casă ai puterii. Tribulațiile au încetat repede, înecate în revărsările line și ineluctabile ale predicilor săptămînale de duminică. Apologiei comuniste i-a luat rapid locul litania ortodoxă.
7 ani în care s-au dat marile tunuri economice, marile țepe financiare. Banii de la defunctul PCR, banii de la fostul UTC, banii din fondul Libertatea, Afacerea Gerald, Caritasul de Vrancea, devalizarea, căpușarea finalizată cu privatizarea pe te miri ce a întreprinderilor de stat șamd, închegarea unei noi oligarhii, opace și rapace, toate acestea nu au constituit subiecte pentru cei de la ziar. Pentru ei, pur și simplu, nu au existat. Au încremenit într-o poziție confortabilă de monopol în care banii au fost cea mai mică problemă a lor. Au acoperit toate malversațiunile timpului contribuind la formarea partidului dominant insinuat în toate instituțiile publice strivind orice suflu civic, orice străduință în ale dezbaterii. Au plutit pe deasupra societății în care trăiau necatadicsind să îi vadă greutățile, provocările. Au dorit în egoismul lor narcisiac să se vadă doar pe ei înșiși, autoiluzionîndu-se că sînt scriitori, că sînt consacrați literaturii înalte și că bobolul musai are îndatorirea să le citească divagațiile.

*******

revolutie ateneuVineri, 22 decembrie, în jurul orelor 12, balconul Ateneului. Patrioți și patrioate. Discursuri înflăcărate,patetice, în ton cu momentul. Două personaje se impun atenției publice.
Unul este scriitorul și dizidentul Liviu Ioan Stoiciu. Va asigura conducerea județului pentru primele 3 luni tulburi după Revoluție, de unde va demisiona cînd realizează că FSN este în fapt umbrela sub care se ascundeau “foștii tovarăși”. Va refuza demn carnetul de revoluționar. A luptat pentru valori, pentru idealuri, nu pentru privilegii. Nu a făcut politică de nici un fel.
Celălalt este turnătorul la Securitate, cîntărețul Puiu Usturoi. Va fi șeful cu acte al “revoluționarilor” județeni. A făcut ”politică de dreapta” în toți anii. Se va face cunoscut prin insistența de a se prezenta ca activist civic, luptător anticorupție și purist moral. A reușit să fie doar un gurist în căutare de sămînță de scandal, un mix de culturnic și politruc.
Primul va alege Bucureștiul pentru a-și împlini menirea. Vrancea va trăi sub semnul zodiacal al celui de-al doilea. Va intra în noua eră sub auspiciile zodiei… Turnătorului.

Distribuie:

2 Comments

  1. Gg

    Sc Agroindustria marasesti evolua in 89 … In prezent este disparuta si mai jalnic de atat,orasul Marasesti este si el pe cale de disparitie !

    • Dan Nichita

      Dan Nichita

      Specialisti in falimentul IAS-ului petrecut in perioada 2001-2004 sint 3 fosti deputati PSD : Catalin Popescu , Ristea Priboi , Spiridon Tudorache..Chimica a picat total la sfirsitul anilor 90 pe vremea CDR si tot asa…

Comments are Closed

Theme by Anders Norén