De prin lume

Lumea nu putea să-i mai încapă…

Senatul României

Senatul României

Senatul României

“Orice bibliotecă se poate mandri cu un comandant de grăniceri care a plecat de la copil de trupă şi a ajuns colonel.” Sunt vorbe mari, spuse de un om mare, în onoarea socrului!

Rostite de vicepreşedintele Senatului României, onor dl Cristian Dumitrescu, de acum vrancean prin adopţie, atat pe linie maritală dar şi politică, acestea căpătă valoare de simbol. Socru născut în Pufesti, mutat prin vestul ţării, dar omagiat în Negrileşti! Cadru militar al cărui nume e gravat pe frontispiciul unei biblioteci comunale generos sponsorizate de ginere în campania electorală. Comandant de grăniceri dar fiu al Vrancei! Oare nu grănicerii erau cei care trăgeau asupra tinerilor ce căutau să fugă din ţară în căutarea unei vieţi mai bune? Cultură, nu glumă! Cu parfum de Radio Erevan…     Am putea parafraza şi noi spunînd că orice parlament din lume se poate mandri cu un om politic de talia dlui Cristian Dumitrescu care a plecat de la un ”simplu” comentator de politică externă la Scanteia Tineretului, organ de presă al CC al UTC şi a ajuns vicepreşedinte al Senatului României. Care a început ca senator PD de Suceava dar s-a consacrat că parlamentar PSD de Vrancea. Curat constituţional! Sau orice sistem capitalist s-ar mandri cu un rafinat ”fabricant” de diplome universitare şi notar public care a plecat de pe un post de economist la departamentul import-export al întreprinderii de utilaj chimic Griviţa Roşie şi a ajuns unul dintre cei mai bogaţi politicieni ai României postdecembriste.      Este “multilateral dezvoltat” şi asta se vede cel mai bine în CV-ul domniei sale, mai cuprinzător decat o carte. Scriitor de schiţe şi nuvele, poet, publicist, politician cu state vechi -aria de activitate este atat de bogată, diversă şi complexă încat mă şi mir ce şansă a avut acest judeţ să se intersecteze şi să se înscrie pe orbita biografică a distinsului ex-deputat de Odobeşti. Noroc că o curajoasă fiică din Vrancea, lady de Standford alintată de colegii ei, intelectualii, a hotărat ca astrul să strălucească aici, la noi, pe plaiurile Mioriţei.       Amandoi sunt colegi, profesori universitari la Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”. Ea, vranceanca noastră, este chiar rector la această universitate unde activează şi celălalt senator PSD (fost PD) Vrancea, Petru Filip. Cate coincidenţe! Parcă s-au aliniat planetele şi au adunat aicea toţi aştrii să ne lumineze. Să ne facă viaţa mai bună, mai plină de spiritualitate.       În ajunul campaniei electorale din 2012, o altă bibliotecă ia fiinţă prin grija familiei Dumitrescu, la Spulber: “Biblioteca Mircea Diaconu”. Iată ce spunea atunci despre fosta mană dreaptă a lui Marian Oprişan: ”A fost o figură legendară a pădurilor vrancene, om politic de stanga, respectuos cu valorile social-democraţiei şi, ca fiu de preot, credincios valorilor spirituale  ale bisericii ortodoxe”. Curat emanaţie culturală! Şi cată caldă recunoştinţă pentru un mic comunist zelos. Un alt fiu al Vrancei, un alt brav model pentru tineri. Şi totuşi scenariului acesta cu mecenatul îi lipseşte încă un role-model, care alături de cele două tipologii mai sus-amintite să alcătuiască o triadă definitorie pentru valorile promovate: cea a securistului. Sau măcar, în variantă light, de după Revoluţie, a turnătorului cu angajament, dar cu dosarul gol…

     La cată bogăţie etalează, la cate ranguri universitare afişează, judeţul nostru e prea mic pentru toţi aceşti politicieni ai tranziţiei. Pentru prea plinul lor. La fel şi ţara!

Articol publicat în Ziarul de Vrancea în data de 31.05.2013