PREGATIRI - REVELION 2007 - INTEGRARENu aș fi vrut să mai revin niciodată la dl deputat Nica oricîte ”de nespus”ar mai spune. Omul e irecuperabil, de neoprit, nu ai ce-i face… Este 100% produs în Romania. Aia veche și securistică. E alergic la orice interpelare privind chestiunea unei justiții echidistante și independente. Ia totul în nume personal, pe loc îi sare țandăra, se opărește imediat, ca mai apoi să se zburlească la toată lumea. Să nu cutezi să-l întrebi de ce PSD-ul face zid pentru cei mai tenebroși corupți din Parlament căci riști să-ți zică vreuna de la obraz. De cînd cu criza cu Ucraina, au venit în România ca să ne asigure că nu sîntem singuri în fața primejdiei rusești, să ne consilieze dar și pentru a ne garanta securitatea, Vicepreședintele SUA sau șefii NATO și ai Pentagonului. Greii lumii. Prin vocea a trei influenți senatori americani ei exprimă dorința legitimă a SUA ca România să continue lupta anticorupție, egalitatea în fața legii să fie un fapt real. Ei vor ca țara noastră să fie un stat predictibil, așezat, un stat de drept. Nu așa vede lucrurile și dl Nica care, fără nici un pic de moderație sau diplomație, sare pur și simplu la gîtul americanilor, o ține înainte pe a lui…

„America e America. România e România, e un stat independent, suveran. Lasă-i în pace şi pe americani, să-şi vadă de corupţii lor!”

“Acuma ce, nu mai avem dreptul nici să votăm? Chiar trebuie să ne dea ei lecţii de cum să votăm?”

“Nu trebuie să se modifice nicio Constituţie, e foarte bună aşa cum e acum. Nu este niciun zid, vii cu probe concludente şi noi votăm pentru. S-a întins prea mult coarda cu arestările preventive, au început să ceară fără nimic la bază, că aşa vor.”

Nu poți decît să te întrebi:De unde atîta înapoiere culturală, habotnicie politică? De unde atîta primitivism și duplicitate comportamentală? E patriotism să blochezi justiția pedalînd pe imunitatea parlamentară sau e vorba doar de solidaritatea celor de la vîrful puterii vs supremația legii? Să respecți regulile la care singur te-ai angajat pentru a face parte din lumea bună reprezintă normalitatea. Să țipi ca din gură de șarpe că independența îți e știrbită după ce ai intrat în casa comună europeană înseamnă să recurgi la retorica autarhică, etnocentristă, de lumea a 3-a, ieftin patriotardă a lui Ceaușescu. E ipocrit și contraproductiv să susții că vrei să aparții lumii civilizate în timp ce la tine acasă te conduci după legile nescrise specifice estului rusesc. E un fel de îți fura pălăria singur.
Cu mai bine de 20 de ani în urmă România reușea să iasă din izolarea la care o condamnase barbarismul mineriadelor iliesciene din 90 și 91.Era țara în care proprietatea era un moft, în care justiția era în subordinea politicului, proprietatea de stat era devalizată fără milă sau oferită clientelei de partid pe prețuri de nimic. Cu toate acestea, în toamna lui 1993, România reprimea clauza națiunii cele mai favorizate din partea SUA și era primită în Consiliul Europei, euro-organizația cu atribuții în consacrarea și apărarea drepturilor omului. Începea timid procesul racordării la Vest. Acum știm că CEDO a devenit practic un substantiv comun în conștiința populară, fiind sinonim cu locul unde îți poți afla dreptatea finală. Una, două la Strasbourg! Principiile, standardele și jurisprudența CEDO au avut ca efect prima reformă juridică de la noi din țară contribuind la înțelegerea și asimilarea gîndirii occidentale. Să vedem cum acest lucru era perceput la noi în Vrancea de un intelectual al vremii:

“Dacă ar fi și pentru omul de rind un cîștig ar fi mult. Dar nici apă caldă și nici căldură n-o să avem mai mult doar pentru că am intrat în Consiliul Europei. Nici trenurile nu vor merge mai regulat, nici motorină nu va fi mai multă pentru agricultură, nici carnea mai ieftină sau energia. Nimic din ce face viața mai bună nu se va schimba prin această intrare. Doar prestigiul. Dar ține prestigiul de foame? Ține prestigiul loc de producție agricolă sau industrială?

Deci, dacă nimic din ce ne doare nu se rezolvă prin asta (cum nici prin obținerea clauzei nu cîștigă omul de rind) atunci mă întreb: la ce bun atîta tevatură? La ce atîtea discursuri, atîtea vaiete, atîtea invective, atîtea hectare de articole de ziar în slujba acestei idei? Și de ce atîta vrajbă între noi? Dacă mai adăugăm cu ce condiții am intrat- acele faimoase amendamente, începînd cu cel mai hilar, cel privitor la homosexuali, și terminînd cu cel mai grav, problema minorităților, mai că vine să-ți spui ca Împușcatu: ”Luați-vă dracului clauza și lăsați-mă în sărăcia mea. Așa nici n-o să vă mai băgați în treburile mele interne”.

—–“Pentru că trebuie să ținem cu orice preț la originalitatea asta ce am moștenit-o din moși-stămoși, cum ne von adapta noi la exigențele europene? Mă tem că degeaba ne-am bătut 4 ani ca să intrăm în Europa să cîștigăm un drept care era al nostru și pentru care dumnealor, occidentalii, ne pun condiții, dacă nu va fi găsit punctul optim de echilibru între exigențele europene și specificul național.”PREGATIRI - REVELION 2007 - INTEGRARE

Articolul apărea în ziarul Milcovul în octombrie 93, ziar atunci partener cheie în promovarea unui obiectiv specific național: jocul piramidal Gerald,o escrocherie susținută de autorități în scopul jecmănirii proprilor cetățeni.Originalitatea noastră nu ne ”mirosea”, la exigențele europene strîmbam însă, patriotic, imediat din nas.
Două poziții publice, la distanță de două decenii, același mesaj:să nu ne dea nouă nimeni lecții, căci din moși-strămoși știm ce avem de făcut. Să nu aibă careva curaj să sufle în ciorba noastră. Mesaj simplist, pus în mișcare de intestinele otrăvite ale vanității, extras din arsenalul ideologico-lozincard al propagandei comuniste. Cu mare succes în rîndul populației vrîncene ca dovadă votul constant, fără excepție, dat în favoarea ”moștenitorilor ” fostului regim, pentru ”ai noștri, care or fura ei, dar ne dau și nouă cîte ceva”. Astfel, perpetuarea lui nealterată pînă în ziua de azi, sugerează că multe din tarele comuniste au intrat în alcătuirea intimă a ființei locale, în rețeaua-i nervoasă, în ADN-ul profund. Poate că Vrancea cea rezistentă la asaltul comunist din anii 50 s-a virusat ,și a devenit rezistentă acum… la ieșirea din comunism.La provocările modernității.

4 thoughts on “Lunga noapte comunistă”

  1. Si vezi vreo solutie de a scoate macar o parte din populatia Vrancei din mocirla asta? Personal, mi-e destul de greu sa vad luminita din capatul tunelului, atata vreme cat cei mai multi locuitori ai judetului sunt dependenti de institutiile statului pentru traiul zilnic (ajutoare sociale, afaceri cu autoritatile publice etc). Si aici intervine, poate, rolul pe care il au de jucat elitele judetului. Dar avem elite interesate de soarta celorlalti?

    1. Cinstit nu. Trebuiesc oameni care sa fie altruisti, sa priveasca politica nu doar ca mijloc de imbogatire sau ca un colac de salvare personala…Sa aiba o minima viziune,cultura.

    1. Este vorba despre scriitorul Corneliu Fotea…Importanta ramine mentalitatea si modul de lucru. La 25 ani de la Revolutie, Vrancea ramine prizoniera unui mental extrem de provincial.

Comments are closed.