Dreptul a preocupat întotdeauna marile spirite umane nu doar pentru o organizare statală a societății cît mai aproape de ideea de perfecțiune dar și pentru o definire cît mai corectă, completă a conceptului de echitate care să stea la baza unei ordini juridice. Aceste căutări nu au încetat niciodată și mereu au apărut abordări noi pe măsura provocărilor unei societăți mereu antrenate în dinamica evoluției modernizatoare. Nu mai puțin interesante s-au dovedit a fi și ideile venite din partea “practicienilor puri ”, a celor formați la școala vieții. Căliți în realitățile dure ale tranziției, ei dau măsura valorii clasei politice de azi. Ei emit opinii, idei, formatoare de izvoare de drept. De multe ori aceste idei exced cadrul strîmt al legislației de origine europeană devenind adevărate contribuții românești adăugate patrimoniului legislativ universal.
Dacă Ponta nu poate filtra realitatea juridică decît prin prisma simplei interpretări ce recurge grosolan la unicul și simplistul argument –“ dictatura lui Băsescu”-domnii Oprișan și Vanghelie vin cu puncte de vedere mai elaborate, mai complexe, mai aproape de esența fenomenului juridic. Apar astfel considerații teoretice ce au în centru noțiunea de faptă penală versus persoană, sau noțiunea de urmărire penală efectuată de guvern. Se redefinește precedentul judiciar introducîndu-se chiar și o variantă calificată –precedentul periculos- sau chiar se introduce conceptul excesului de pedeapsă-e prea mult- indiferent de tipul și gravitatea faptelor. Ca să venim în sprijinul celor ce vor intra în coliziune cu gîndirea oprișăneasco-vangheliană să punem cîteva întrebări ajutătoare.

V-ați gîndit că fapta de luare de mită ar putea fi vinovată de viol? Sau că genocidul comis de vreun premier oarecare ar trebui sancționat cu amendă administrativă? Iar luarea de mită garnisită cu șantaj ar trebui pedepsită cu avertisment? Nu. Iată încă o posibilă explicație pentru faptul că avem conducătorii pe care îi merităm.
vanghelie-oprisan-nica
„Noi avem obligaţia, ca şi cel mai mare partid al României, să spunem lucrurilor pe nume şi în dialog cu întreaga societate românească să impunem o dată pentru totdeauna, prin lege, ca în România să nu mai fie urmăriţi oameni, aşa cum inclusiv guvernele trecute au procedat. În România trebuie urmărite fapte, iar faptele trebuie pedepsite pe bază de indicii temeinice şi probe, atât. Pentru că orice cetăţean are dreptul la un proces echitabil, în care părţile să fie egale şi care merită soluţionat într-un termen rezonabil”, a cugetat senin dl Marian Oprișan.
“Cred că tot ce se întâmplă în clipa de faţă este crearea unui precedent foarte periculos. În UE nu se întâmplă cu niciun fost prim-ministru şi cu niciun om politic de calibrul lui Adrian Năstase aşa ceva. Cred că este prea mult, indiferent de faptele pe care le-a făcut el, fie bune, fie rele. Indiferent dacă este vinovat şi trebuie să plătească. Dar eu cred că în clipa de faţă creăm un precedent foarte periculos şi nu ajută cu nimic la democraţia din România.” a replicat meditativ dl Marin Vanghelie.
În esență, în fibra lor intimă, cei doi Mariani sînt doi libertarieni autentici. Pedeapsa cu închisoarea ar trebui abrogată. Libertatea este cheia în care trebuie înțeleasă filozofia lor de viață. Libertatea lor și banul nostru,banul public-ar spune hîtru mucaliții.