De prin Vrancea

Mîndria Vrancei: Mîndrilă

Constantin Mindrila - seful Spitalului Mare

Luni, 6 ianuarie 2014, a fost pentru cei mai mulţi ziua în care s-a produs istorica, (a 2-a) condamnare definitivă a fostului premier PSD Adrian Nastase la” dura” pedeapsă de 4 ani închisoare pentru elevatele infracţiuni de dare de mită şi şantaj în legătură cu casa sa din Zambaccian. Nu mai punem la socoteală şi mărunţişul de confiscat -cca 400.000 Euro. Pentru noi, locuitorii Vrancei, ziua aceasta capătă o conotaţie în plus, căci este şi ziua în care jilţul de şef la Spitalul Judeţean a fost ocupat. Nici dacă am fi vrut nu aveam vreo şansă să nu aflăm de acest fapt, deoarece ni s-a atras atenţia sistematic asupra acestui eveniment de către ziarul baronal, aprig susţinător al catindatului unic, supercompetent, eminenke, nimeni altul decat domnul Mîndrilă. Un candidat de nota 10 minus la toate probele susţinute, minusul constituind, evident, o reverenţă adusă perfecţiunii. Zecele curat are doar un singur adrisant: baronul judeţean.

Constantin Mindrila - seful Spitalului Mare

Constantin Mindrila – seful Spitalului Mare

O zi ce a adus în prim plan două personaje extrem de diferite, care, la prima vedere ar sugera că totul le desparte… Şi totuşi, anumite întamplări de parcurs politic par să creioneze cateva elemente comune, să dezvăluie asemănări comportamentale pe care cu greu le credeai posibile la cei doi reprezentanţi ai lumii politice. Unul întruchipează omnipotenţa guvernamentală, seniorală, celălalt întruchipează modelul servilului funcţionăraş gata să execute orice ordin venit de sus.
Şi Costel al nostru a fost condamnat penal pentru o infracţiune infamantă. Pe vremea cand era secretar general al Prefecturii Vrancea a furat cca 150 conserve ce trebuiau date sinistraţilor din urma inundaţiilor catastrofale din iunie 2005. El era responsabilul cu toate operaţiunile privind manipularea produselor destinate a veni în ajutorul populaţiei greu încercate, deci şi cu paza acestora. Furt calificat cu acte în regulă. Ceea ce ar fi trebuit să fie un exemplu sancţionariu pentru politicieni a devenit mostră de blandeţe punitivă. Pedeapsa? 3 luni de închisoare cu suspendare. Apă de ploaie. La proces şi el s-a plasat în postura de victimă politică a noii puteri care a urmărit înlăturarea lui din înalta funcţie administrativă. Omul nu a fost lăsat fără serviciu căci, aproape imediat, a fost numit ditamaiul manager al ditamai oraşului Odobeşti. Sfidare, sfidare … tocmai ca să ştim şi noi.
Presa l-a botezat pe fostul prim-ministru ”Năstase 4 case”. Lui Costel al nostru presa i-a dat apelativul ”secretarul conservă”. Diferenţa ţine doar de specie, nu de gen. Lăcomia e aceeaşi, e universală.
În nici un moment cei doi nu au dat senzaţia că ar avea vreun regret, că ar fi putut să greşească, darămite să se mai căiască. Dimpotrivă. Alţii sunt vinovaţi. În raportul cu noi, simplii cetăţeni, dispreţul arogant sau ignorarea suverană a fost tot ceea ce am avut parte.
Dacă Năstase ar fi fost achitat, probabil am fi avut parte de o campanie de reabilitare şi promovare, păstrand proporţiile, precum … Mîndrilă. Prima condamnare nu ar fi însemnat nici mai mult nici mai puţin decat un accident nefericit în carieră. Ar fi urmat marşul triumfal către noile demnităţi publice în acordul unanim al colegilor de partid. Năstase ar fi strălucit din nou pe firmamentul politicii româneşti ca model al înţelepciunii politice. La fel cum numele Mîndrilă a devenit reper în nomenclatorul PSD pentru standardul profesionistului de partid. Ce mai contează că ideea de concurs care ar trebui să consacre o astfel de poziţie e compromisă… Important e să îl impui în atenţia publică. Cerbicia cu care a fost promovat acest personaj în spaţiul public de media de partid, ascensiunea lui pe scara socială ne indică fără doar şi poate că acesta este tipul omului de succes al noii guvernări, că acesta este indicatorul valoric pentru baza activului USL. El reprezintă tehnocratul partinic, specialistul actului de conducere în plan administrativ. El este cel “bun la toate” pe care partidul îl trimite acolo unde are nevoie.
Cand îl cocoţi în luminile reflectorului public şi îl prezinţi ca o garanţie a managementului performant te-ai aştepta să dai de un personaj cu o “serioasă” consistenţă. Să nu faci greşeala să îl întrebi de şcoală, căci pe nerăsuflate îţi va înşirui numele unor instituţii de învăţămant superior numai de el ştiute şi nenumăratele competenţe dobandite. Îţi va arăta pe dată un vraf de cartoane colorate ce dovedesc fără tăgadă că este şi jurist şi economist, şi expert dar şi manager, şi specialist în toate cele. Vorba ceea: dilpomele îs temelie, cunoaşterea îi fudulie.
Pe cat i-a plăcut să înveţe la privat, pe atat îi place să lucreze la stat. La stat şi numai la stat. Căci doar acolo poţi să fii demis pe incompetenţă şi partidul să te pună la loc, la început interimar, apoi să îţi mai dea şi nota 10 drept consolare pentru deranj. Doar la stat poţi mitui sindicatele cu bani publici ca apoi acestea să te susţină pentru ”aptitudinile manageriale” de care ai dat dovadă. În ecuaţia existenţială a dlui Mîndrilă nu este loc decat pentru superiorul de partid. Doar neşansa a făcut să nu îşi dea şi el doctoratul la domnu Profesor. Cu un asemenea certificat de calitate nu ar fi fost vreun oarecare ”dottore”, ci cu siguranţă ar fi fost cadorisit şi cu ceva foncţie la guvern. Aşa doar director la spital, la judeţ. Cu vreo 2.000 de oameni în subordine şi bugeţel de peste 10 milioane euro e chiar bine.

Mîndrilă nu are cum să fie bun în ceea ce face pentru că nu ştie. În comparaţie cu predecesorul său reprezintă un pas înainte. Măcar nu îl poţi acuza de ticăloşie. E şi asta o formă de progres… Asta daca ne referim la Vrancea…