Suit mândru pe camionul ce servea pe post de tribună revoluționar-sindicală, Miron Tudor Mitrea, șef al celui mai important sindicat postrevoluție, ștergea pe jos cu premierul Văcăroiu chiar la doi pași de Palatul Victoria. Vehemența criticii, atacurile directe, bărbătești, la adresa politicii acestuia, determinarea cu care reclama drepturi pentru ”oamenii muncii”, indica onestitate, intransingență ”muncitorească”, sugera că zilele guvernului sunt numărate. Cine să îl mai salveze pe ciracul iliescian dacă însăși talpa țării îl contesta? Scena de mai sus e reală și caracteristică pentru începutul anilor 90, doar că ce îl anima pe Mitrea nu era nicidecum vreun gând sau gest solidar, empatic, cu cei care își puseseră speranțe în el să-i reprezinte, ci privirea-i lacomă de hultan reperase o cu totul altă pradă: uriașul patrimoniu al defunctei mișcări sindicale comuniste.
În 1995, Adrian Năstase îl ia lângă el, în calitate de secretar general al PSD, pentru a beneficia de sprijin și influență în partidul lui Iliescu, dar și pentru a impune în imaginarul maselor ideea de partid de stânga, apropiat de mase. Îi va mai oferi, ca la fotbaliști, un credit la banca de partid, Bancorex , iar un an mai târziu un mandat de deputat la Vrancea.
Descălecatul lui Tudor în ținutul babei Vrâncioaiei a adus pentru locuitorii ei și ctitorirea unui nou model de organizare societală, baronatul. L-a înarmat cu puteri absolute pe elevul său preferat, Marian Oprișan- un fel de Mitrea mai mititel-, de județ, îndepărtându-l definitiv pe ex-ul Nicolae Giurgea de PSD , care oricum se repliase strategic, în siajul puterii, ca guru din umbră în spatele PD. Mitrea își va face din Vrancea un fief stabil ce îi va asigura realegerea ca parlamentar pe vecie, necondiționat, indiferent ce potlogării ar comite. A aplicat apoi la scară națională ceea ce a edificat în 1997-2000 la noi, dezvoltând o adevărată rețea de baronate județene care să conteze în configurația puterii din partid.Va descinde în forță în Bacău, unde îi va sabota fără milă puterea incontestatabilului maestru de ceremonii al zonei, Hrebenciuc, și-i va înscrie în partid pe primarul locului, Dumitru Sechelariu, la pachet cu fretele său Sergiu, pe care îl va numi secretar de stat la ministerul său, și cu Irina Jianu, devenită peste ani infractoarea de serviciu a guvernului Năstase. La Mehedinți îl va cununa și fideliza pe baronul local Eugen Nicolicea care, drept mulțumire, îi va asigura ca dar de fin fotoliul de deputat soției sale pentru 8 ani, două mandate. Va reuși să îl aducă în partid pe Liviu Dragnea, președinte de PD dar și președinte de CJ, și-i va preda cheile județului Teleorman pentru mulți ani înainte. Șef peste PSD Constanța îl va pune pe primarul independent Radu Mazăre, care și-l va asocia în echipa personală pe viitorul președinte de CJ, Nicușor Constantinescu. Vor trage multe tunuri împreună așa că scaunul de deputat pentru soția sa pentru următorii 8 ani în Constanța apare ca un mizilic, e ofranda care cimentează prietenia. Cam acestea sunt trupele de desant, avangarda sau cavaleria ușoară, cum mai e cunoscută în partid, a celui ce și-a făurit renumele de Tata baronilor.
Și-a creat un sistem de relații extrem de bine pus la punct și în lumea politică și sindicală bazat îndeosebi pe clasicul cumetrism. A construit în jurul său o adevărată piramidă de putere, coruptă și cinică. Cel mai cunoscut din această faună, e baronul căilor ferate, Mihai Necolaiciuc, devalizator și sifonar a zeci și zeci de milioane de euro de la SNCFR. Pentru efortul depus a fost recompensat cu doar 4 ani și jumătate de închisoare. Nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.
Cum a ajuns notar a treie soție a lui Mitrea

Miron Tudor Mitrea a reprezentat Vrancea 20 de ani in Parlament (foto cdep.ro)
Miron Tudor Mitrea a reprezentat Vrancea 20 de ani in Parlament (foto cdep.ro)

Tot ce se putea frauda s-a fraudat fără scrupule, minuțios, programat inginerește. Cu legea pre lege călcând, dl ministru Mitrea a ținut morțiș să își facă soția notar fără examen. Așa doreau gonflații mușchi guvernamentali ai domniei sale. Legea nu conta, era facultativă. În primă fază îi va sări în ajutor Rodica Stănoiu, ministrul Justiției, ca mai apoi să apară salvator, la rampa ÎCCJ, pentru a nu pierde în instanță numirea ilegală, celebrul traficant de dosare, Cătălin Voicu. O mostră de cultură tipică a parvenitismului autohton dar și de naturalețe a exercitării funcției în interes propriu o oferă dna Mitrea Manuela în septembrie 2005, când inocent povestea modul în care a ajuns notar:
„Am făcut o cerere la doamna ministru Rodica Stănoiu pentru numirea ca notar public. Apoi m-a chemat doamna ministru şi m-a testat, adică mi-a pus mai multe întrebări. Eu oricum aveam experiență de peste cinci ani în profesii juridice, pentru că fusesem şefa cabinetului senatorial a lui Oliviu Gherman, apoi parlamentar”.
Cartea, învățătura, nu e pentru ei. Privilegiile, funcțiile, da.
Mulți bani au venit în Vrancea în timpul mandatului său de ministru al Transporturilor, Locuinței și Turismului pe programe de alimentare de apă sau drumuri județene. Ar fi trebuit să circulăm numai pe autostrăzi iar apa comunală să nu mai fie un vis. Dar probabil că arginții au făcut picioare și s-au întors fuguța înapoi la București, dosiți bine prin valize. Căci așa cum întreaga țară a avut parte de autostrada fantomă din Ardeal, construită în urma unui contract secret și defectuos încheiat de dl Mitrea cu firma Bechtel, așa și vrâncenii s-au bucurat de drumuri bune sau de canalizări adecvate. Realizările mărețe au rămas pe hârtie sau îngropate în statistici sforăitoare. În dispreț față de istoria locului și a tradiției lui, ignorând superior opinia publică, a dărâmat simbolica gară a orașului ridicând în schimb o construcție ce se dorea a fi modernă dar a sfârșit a fi doar nefuncțională. Bani aruncați pe fereastră, istorie aruncată la gunoi.
În 2005 a încercat să dea lovitura vieții sale politice, plănuind debarcarea binefăcătorului său, Adrian Năstase. I-a servit o lovitură grea acestuia punând în circulație pe piață afacerea de corupție și spălare de bani știută sub numele „mătușa Tamara” A reușit, dar cu prețul pierderii pe viitor a încrederii ce se bucura. Partidul presupune totuși un joc de echipă. Sunt acceptate trecerile dintr-o barcă în alta, trădările sunt ceva curent, disimularea e o artă, dar a-ți trimite un confrate la pușcărie pentru a urca în ierarhie, așa ceva nu se acceptă. A mai avut funcții publice mari dar nu s-a mai apropiat de nucleul tare al puterii de partid. A fost ținut deoparte de toți cei care s-au perindat la vârf. Ce a fost în anii 2001-2004 când alături de nașul său, ministrul Economiei, Dan Ioan Popescu, aveau pe mâini toată economia țării, nu se va mai repeta. Nu îl va ierta pe Geoană că a procedat întocmai cum procedase el cu Năstase, că i-a blocat visele de mărire. Atitudinea-i războinică, câinesc răzbunătoare, îi va scoate la lumină adevăratul caracter…
„Cu Geoană am probleme. Mi-am bagat dinții în beregată și nu-i mai scot. La următoarea ședință mai atac o dată, și mai atac o dată, și mai atac o dată! Pînă îl rup!“
Dacă înlocuim în declarație Geoană cu banii țării sau beregată cu buget parcă începem să deslușim și noi, poporul, modul predilect de acțiune politică al domnului Mitrea. Pentru acest gen de faptă politică a și fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare și confiscarea unei sume modeste, de 100.ooo $ . Mai precis a primit mită de la Irina Jianu sub forma de lucrări de renovare a casei mamei sale, la schimb cu numirea în funcția de șefă peste Inspectoratul de Stat pentru Constucții. Pedeapsa e mai mult decât blândă, e de-abia jumătate din minimul prevăzut de lege. La proporțiile jafului orchestrat e mai puțin decât o pișcătură de țânțar. Ba chiar avem de-a face cu o recunoaștere a muncii de magistru. Pentru vrâncenii care l-au ales mereu parlamentar (1996-2014) nu a avut nici un cuvânt de mulțumire atunci când a catadicsit să părăsească în cele din urmă Parlamentul ca să nu fie ridicat direct de-acolo cu cătușe, dar pentru colegii săi, deputații, da. Că doar așa e, după pravilă, boierul cu boierii o să țină nu cu slugile pe care le împilează. Căci în fond asta și e Miron Tudor Mitrea, un ciocoi al vremurilor noi.