Academicianul Dimitrie Voinov

Chiar dacă nu este una crucială, această neînțelegere există și poate reprezenta un punct de plecare pentru o analiză  suplimentară. Un  act de naștere întocmit la Iasi pe 6  februarie 1867  anunța că a venit pe lume //Dimitrie, de sex bărbătesc și de rit ortodox, născut alaltăieri (4 februarie) în orașul Iași, fiu al domnului Ștefan Desilă și al Ecaterinei, născută Daniil//. Doi ani mai târziu, Primăria Focșani consemna în cuprinsul documentului de stare civilă nr.66  că //azi 1869 luna februarie ziua 13 s-a înregistrat actul de naștere a lui Dimitrie de religiune ortodoxă, de sex bărbătesc, născut în comuna Iași la 6 februarie 1867, fiu adoptat prin deciziunea Curții Apelative nr. 2 de la Focșani din 23 noiembrie 1868 de către dl Neculai Voinov, în etate de 38 de ani, de profesie avocat, și de către consoarta sa Eliza, nascută Corbu, fost fiu legiuit al d -lui Ștefan Desilă și al consoartei sale, Ecaterina, nascută Daniil, decedată la data facerii acestui act, conform declarației tatălui adoptiv care au înfățișat copilul oficierului statului civil // După cele două legalizari ale nașterii și adopției viitorului savant Dimitrie Voinov, povestea vieții acestuia a căpătat o altă întorsatură.

Cercetatorul Radu Iftimovici o relatează astfel :// Dimitrie Voinov (născut la Iași în 1867, mort în 1951 la București) a văzut lumina zilei în familia unui funcționar mărunt, rămas văduv de timpuriu și nevoit să-și crească și alți cinci copii dintr-o leafă foarte modestă. Numele său era unul neaoș moldovenesc: Desilă, nume pe care un văr de-al savantului, scriitor de romane, l-a lustruit în Dessila (Octav). După mamă, Dimitrie era văr cu mareșalul Averescu, care, adolescent fiind, înainte de a se dedica meseriei armelor, a făcut o încercare de a evada cu un vapor ce pleca spre America, pentru a deveni căutător de aur și pistolar în Far West. Dimitrie Desilă a intrat în familia Voinovilor înainte de a împlini vârsta de un an, fiind adoptat de Eliza și Nicu Voinov. Eliza, o vară a mamei sale naturale, se căsătorise cu avocatul focșănean Nicu Voinov, reputat politician liberal, deputat și chiar ministru. Imediat după moartea mamei sale (tuberculoză), Voinovii, care nu aveau copii, au reușit adopția, astfel încât, „cedat” de tatăl său, celui de-al șaselea copil al văduvului Ștefan Desilă i s-a schimbat numele în Voinov. Tatăl adoptiv, avocatul de succes Nicu Voinov, provenea dintr-o familie înstărită de aromâni veniți în România din satul Veles, așezare din munții Pindului //
După efectuarea studiilor primare la Focșani, susținut material de catre părinții adoptivi s-a inscris la Liceul Internat din Iași unde l-a avut coleg de clasă pe Grigore Antipa, la științele naturii fiindu-i profesor Grigore Cobălcescu. Ulterior tânărul Dimitrie Voinov a plecat la Paris să facă studii de drept. Tatăl său adoptiv îl vedea urmându-i cariera de jurist și, desigur, de politician liberal. N-a fost să fie așa. Încă din liceu, Dimitrie Voinov și colegul său Grigore Antipa, ghidați de Cobălcescu, s-au îndrăgostit de științele naturii, așa încât până când a devenit un erudit în  biologie, zoologie, citologie, histologie etc nu a mai fost decât un pas.
Despre studiile și realizarile sale complexe pot vorbi mai ales specialiștii, dar  lucrarea sa // Mitocondriile// aparută în anul 1916,  ar trebui să o cunoaștem cât mai mulți. De ce ? Pentru că mitocondriile sunt motorul organismului, sunt bateriile celulelor și pentru a ale menține încărcate și cât mai numeroase trebuie să consumăm grăsimi bune, să postim intermitent, să facem cât mai multă mișcare, să ne expunem cât mai des la soare și frig, să dormim cât mai bine și să consumăm zilnic magneziu, toate acestea având rolul de ne îmbunătăți starea de bine.
 Florin Dîrdală, cercetător la Serviciul Județean Vrancea, Arhivele Naționale