Oamenii munților

Uncategorized
fundatura colaj1Povestea unui sat șters de pe hartă sau ce rost are Hora Satului din Fundătura Vrancei
Zeci de vrânceni și chiar invitați din alte județe au venit cu bucurie la Hora Satului din Fundătura Vrancei, eveniment unic în Țara Vrancei, inițiat de oamenii locului. Bogăția costumelor populare și chipurile radioase ale oamenilor, frumusețea naturii, bucuria de a ne da mână cu mână în superbul decor al munților Vrancei au fost o adevărată binecuvântare. “A fost cea mai frumoasă zi din viața
mea!”, mi-a spus unul dintre tinerii care au fost excursioniști pentru o zi, duminică, 28 mai, la Fundătura. Le-am cerut tuturor să aducă o carte bună, utilă, copiilor din sat, aceasta fiind “biletul de intrare” la horă pentru al doilea an consecutiv. Aflată la a cincea ediție, această sărbătoare rurală anuală are loc în grădina unor localnici, care au fost nevoiți să suporte ostilitatea autorităților, chiar răutatea unor rude sau vecini pentru a merge mai departe cu acest obicei. Sunt o mână de oameni cu inimă bună care susțin din propriul buzunar acest proiect de suflet.
Câți dintre noi și-ar deschide poarta pentru a invita întreaga comunitate să socializeze, să învețe să acționeze împreună? Nu doar că primăria locală, cu același primar de la înființare, nu susține acest eveniment, dar chiar mai și pune piedică oamenilor care vin la horă. Mai mult, unii cred că această familie ar avea lucruri mai bune de făcut decât să invite străini în sat să se bucure alături de săteni la horă, la șezătoare sau alături de copii în drumeții sau la clubul de muzică și poezie. Și -trebuie să recunoaștem – este greu să lupți cu mentalități, să-i scoți pe oameni din ale lor. Și nici nu nu prea ai cum, de vreme ce, după jumătate de secol de comunism, spațiul nostru rural este încă dominat de frică, dependență de autoritate, de adânc înrădăcinatul birt mioritic, cu ale sale tării ieftine, iar pentru mulți
frumosul, traditionalul înseamnă bâlci, înseamnă kitsch oferit de primării din banii publici, asezonat cu mulți mici și bere. Șezătoarea, cu ale ei cusături, povești și povețe, petrecerea câmpenească cu ale ei cântece și hore, sunt datini aproape uitate, care trebuie redescoperite și puse în valoare.
Un sat care vrea să arate că este
Aflat la poalele muntelui Chetrosu, Fundătura Vrancei nu se află nici măcar pe harta județului Vrancea, în ciuda faptului că are o istorie bogată în spate. N-am știut de existența acestui sat până nu i-am cunoscut pe Mariana și Ionică Popa, fii ai satului, inițiatorii Horei. Ei ne-au scris la redacție cu privire la unele dintre problemele comunității, fie că vorbim despre poluarea izvoarelor, starea drumurilor, a toaletelor de la școală ori împărțirea pe criterii electorale a ajutoarelor europene. Textele Marianei Popa au fost publicate în Ziarul de Vrancea în ultimii ani și au făcut din această doamnă de la munte unul dintre cei care dragi colaboratori cu care am lucrat. Și este doar unul dintre zecile de oameni care s-au alăturat voluntar platformei de jurnalism cetățenesc pe care am creat-o la ZdV. Dar poate cea mai mare durere a locuitorilor este desființarea samavolnică a satului lor, se presupune în urma reorganizării administrative din 2004, când comuna Păulești s-a dezlipit de Tulnici. Fără să le spună nimeni nimic, oamenii au descoperit abia acum vreo doi ani, când au cerut anumite modernizări, că satul a fost transformat, se pare printr-o simplă tăietură de pix, într-o “cătună”. Practic, familia Popa a început o serie curajoasă de demersuri prin care a cerut explicații cu privire la statutul așezării. Răspunsurile birocratice, presiunile, nu le-au luat luat curajul. Nu mai puțin de 200 de oameni din sat au semnat anul trecut o petiție prin care cer reînființarea satului, document care a ajuns în atenția autorităților, inclusiv la șeful statului. Desigur că solicitările fundăturenilor nu au fost văzute cu ochi buni de puterea locală. Inițiatorilor le-au fost aruncate vorbe grele, le-au fost puse diferite piedici și ștampile, cum ar fi cea de “reclamagii”. Acum poate înțelegeți de ce la horă am rămas fără sunet în microfon și, în timp ce ascultam cântecelele copiilor din sat, care s-au pregătit săptămâni întregi, alături de doamnele profesoare, un binevoitor a scos în curte boxele din care răsunau manele.
Alături de oamenii de la munte și de cauza lor
Văzându-i așa de inimoși și mândri de satul lor, am decis să mă alătur, nu doar ca jurnalist, acestui mic grup de inițiativă. Dacă autoritățile au considerat acest sat atât de lipsit de importantă încât să-l șteargă de pe harta comunei, noi am făcut în ultimii ani să se vorbească frumos despre Fundătură și fundătureni în baza dorinței lor de prezentare și autopromovare. Sub nicio formă nu ne dorim ca
oamenii din sat să defileze la horă sau la procesiunile pastorale pentru “bucuria”, de obicei cu scop politico-electoral, a “domnilor de pe la oraș”. Ne-am dorit să fim parte din echipă, așa că am pus umărul, alături de familia Popa și colaboratorii ei, cum ar fi doamnele Babeș, Mănăilă sau Halici, pentru derularea unor proiecte socio-culturale. Și sunt bucuroasă să le mulțumesc astăzi acelor inimoși care știu cât de important este să acționăm împreună pentru a stimula participarea civică și inițiativele cetățenești în comunitățile rurale.
Cine și-a dat mână cu mână
Clubul de jurnalism Tineret în (re)Acțiune pe care-l coordonez , format din tineri pasionați de scris și implicare civică, s-a alăturat comunității locale și anul acesta pentru derularea unor acțiuni pentru copii. Anul trecut, cu ajutorul voluntarilor ZdV, am reușit să punem bazele unei mici biblioteci de weekend pentru copiii din acest sătuc pe care ne dorim să o extindem și să o promovăm. Și la această ediție am avut-o alături pe Aurora Martin, de la Agentia Nationala pentru Egalitatea de Sanse, care a vorbit despre campaniile împotriva violenței domestice și traficului de persoane, dar și despre antreprenoriatul rural. Zece voluntari europeni, care se află în Vrancea pentru nouă luni, sub aripa Asociației Voluntariat Pentru Viață, au derulat acțiuni în aer liber împreună cu copiii și în shimb au fost învățați despre portul și jocul tradițional românesc. A fost o adevărată lecție de solidaritate, de iubire de oameni. Am văzut săteni cu ochi în lacrimi când au aflat poveștilor tinerilor voluntari din Polonia, Grecia, Spania, Franta si Italia care oferă un an din viața lor copiilor din județul nostru. Și anul acesta a fost alături de noi Grupul vocal Accord. Profesoara Verona Calmîș, alături de soțul ei Vasile Calmîș, membru al Orchestrei de Cameră Unirea, și de scriitorul Cristian Gheorghe, au cântat pentru săteni și au oferit daruri dulci copiilor. Ne-a fost alături și interpreta de muzică populară Ionica Stan, care a dorit să-i cunoască pe fundătureni și a fost impresionată de oameni și locuri. Poate cea mai aplaudată melodie a sa a fost “Fără femei nu se poate”, compusă în cadrul unei campanii prin care susține egalitatea de șanse și rolul femeii în societate. Pentru că în Fundătura nu există dispensar și nici doctor, Școala Postliceală Sanitară „Vasile Alecsandri” ne-a fost alături cu voluntari care au derulat acţiuni de prevenţie a riscului cardiac şi a diabetului zaharat, prin măsurarea Tensiunii Arteriale şi glicemiei, ca şi prin activităţi de consiliere a persoanelor din comunitate. De asemenea, Ziarul de Vrancea, Ziarul Emigrantul și blogul VranceaAltfel.ro ne sunt, ca de obicei, alături în campania de promovare a zonei. Firma Transfero ne-a ajutat să ducem într-o excursie de o zi la munte 20 de adolescenți curioși să-și cunoască mai bine județul.
Alți prieteni dragi, între care jurnaliști, fotografi, bloggeri sau pur și simplu oameni care iubesc Vrancea, s-au alăturat acestui proiect prin care ne-am propus să arătăm ce este organizarea comunitară. Următoarea întâlnire la Fundătura are loc –sperăm- în luna iulie. Dacă vreți să vă tinem la curent cu proiectele noastre, haideți cu noi în echipă, deveniți suporteri ai satului prin intrarea în comunitatea virtuală Fundătura Vrancei de pe Facebook!
Puteți semna și petiția prin care sătenii cer ca Fundătura Vrancei să-și recapete statutul de sat.
Haideți să le dăm motive sătenilor să meargă mai departe cu acest proiect!
(Silvia Vrînceanu Nichita, coorganizator al evenimentului, pentru Ziarul de Vrancea)
 
 Hora 1 hora alaturi de sateni Hora Aurora Martin reprezentant ANES hora campanie Oamenii nu sunt de vanzare hora campanie pentru egalitatea de sanse hora clubul de jurnalism hora copii hora copiilor hora grupul vocal accord si ionica stan Hora serbarea copiii din Fundatura Hora Silvia Vrinceanu jurnalistul Cristi merchea si bloggerita Ana Maria Ionescu - Copy 18765621_10209400431033950_2869976718099491043_n 18765633_10209390151016956_6730091841106583991_n 18765657_1568856176459317_6106989931440582403_n 1hora grupul vocal accod 18762314_1566652546679680_265226317_n 18763170_1566643006680634_1705860401_n 18763301_1566645593347042_363708258_n 18766826_1571614862850115_1201880907342278830_o