Uncategorized

Onoarea lui Varujan

vosganian mirOnoarea lui Varujan
Vrânceanul Varujan Vosganian a marcat o performanță unică în Parlamentul României mai ales după ce lupta anticorupție a luat avânt în țara noastră. A reușit, prin complicitatea senatorilor, să se sustragă brațului lung al justiției în două rânduri. Nu arestării, nu reținerii sau a oricărei alte forme de măsuri prevenitive de restrîngere a libertății, ci banalei urmăriri penale pentru care e necesar avizul obligatoriu al Senatului. Privilegiu datorat exclusiv calității de membru al Parlamentului, fapt de care nu a putut să beneficieze și colegul său de dosar și fapte cu iz penal, dl Adrian Videanu. Dacă morișca judiciară mai continuă să macine mult la echipa guvernamentală Tăriceanu e foarte probabil ca dl Vosganian să mai bifeze în dreptul numelui său o performanță “unică”: să devină și singurul ministru PNL-ist care să scape necercetat penal.
Cei doi domni sunt acuzați de procurorii DIICOT pentru o serie de decizii luate ca miniștri ce ar fi favorizat firma Interagro controlată de Ioan Niculae, oferind gaze naturale din producție internă la prețuri mult mai mici decât prețul pieței, cauzând statului un prejudiciu de 130 milioane de euro. Astfel DIICOT a instrumentat un dosar amplu, cunoscut opiniei publice sub numele „Gaze ieftine pentru Niculae”. Infracțiunile imputate sunt din cele mai grave și infamante: “complot și subminarea economiei naționale”. Mai sunt indicați ca suspecți în caz, în afara celor trei, peste 40 de directori din cadrul Ministerului Economiei, ANRE și Romgaz. O constituire de grup infracțional tipică. Interesul ocult al magnatului Nicolae în domeniu reiese și din stenogramele convorbirilor acestuia purtate cu președintele CJ Brăila, lider marcant al PSD, Stancu Bunea, când condiționa sponsorizarea campaniei electorale a lui Mircea Geoană din 2009 de numirea oamenilor ai săi în funcții cheie din Ministerul Economiei și instituțiilor din subordine. Oricum, calcule publice demonstrează, chiar dacă tratăm subiectul ca o subvenționare legală a industriei îngrășămintelor deținute de cel mai bogat român, Nicolae, un cost de cel puțin 45 $ anual, ce-l suportă fiecare familie de români. Producție care în proporție de 80% este exportată și, ca atare, efectele economice pe orizontală sunt aproape nule. Asta, în condițiile în care Interagro era datoare vândută la stat, culmea, chiar la Romgaz, și înregistra profituri fabuloase. Interpretarea schemei era etichetată ca un export indirect de gaze ieftine făcut de Nicolae. Întrebarea firească care se pune: Oare nu era mai mai rentabil să exportăm direct gazul natural românesc? Sigur că da, dar în această situație nu mai exista comision.
Cum s-a apărat Vosganian? Printr-un recital emoțional specific melodramei ușoare, împănat cu multe rugăciuni, apeluri divine, lacrimi pe obraji, priviri umbroase, suspine melancolice, fluturări de gene frânte, zâmbete agonice, dar și cu recursul sentimental, șiret, de vulpe bătrână, la patriotismul și înalta menire a colegilor din Senat. Politrucul a luat locul omului de cultură. Ne-a înșiruit insistent, ca nu cumva să uităm, și marile isprăvi ministeriale, cele de adevărat bărbat de stat. De atâta noroc că ne-am născut în epoca sa și de atâta bine pe care l-a revărsat asupra noastră nu mai pomenim. În schimb, îi permitem să se bată la capitolul demagogie, cu un concurent pe măsura sa, de aceeași talie grea, dl Oprișan. O competiție dură între doi luptători pentru libertate.
„O spun cu durere în suflet: patriotismul economic în România este tratat cu neîncredere. La noi trebuie să te justifici că ajuţi o industrie să trăiască”.
„Inconsistenţa unor acuzaţii se poate dovedi în orice fază a procedurii, iar dezbaterea din Senat este, potrivit legii, una dintre acestea. Dacă Senatul decide că faptele nu au incidenţă penală, nu începe nici o cercetare, deci Senatul nu se amestecă în actul de justiţie”
”Execuţiile în grup nediferenţiate nu folosesc nimănui. Eu refuz să fiu o victimă colaterală a luptei anticorupţie într-un spectacol mediatic pe care nu ştiu cine îl regizează şi nu ştiu de ce. “
Oricum Vosganian are organic o problemă cu justiția actuală, acuzând-o în repetate rânduri de subordonare politică, de neprofesionalism, de micime funcționărească, ceea ce a atras admonestarea acestuia de către CSM, care i-a catalogat prompt deraierile-i incrimitoare, făcute în favoarea pușcăriașului Sorin Roșca Stănescu, ca afectând independența Justiției. Pentru un intelectual ideea de justiție, de dreptate, de echitate e sfântă, înnobilează și viața și ființa umană și societatea care o practică, pentru domnia sa nu. Iată cum Inspecția Judiciară conchidea de exemplu că “Vosganian a indus ideea că fundamentarea soluțiilor definitive în materie penală nu are legatură cu probatoriul administrat (arătându-se că soluția nu se modifică în favoarea inculpatului, indiferent de probele administrate sau ca ar fi intervenit prescripția răspunderii), ci este consecința unui mod de acțiune concertat al actualilor și foștilor procurori, în prezent judecători care, astfel, nu ar mai fi independenți si imparțiali”.
Și în ziua de luni, 7 octombrie 2013 , Senatul a respins cererea de începere a urmăririi penale pentru ministrul Varujan Vosganian, cu un scor USL-ist, adică sufocant de covârșitor: 126 de senatori au votat împotrivă și doar 25 pentru. Votul a fost secret, cu bile. Declarațiile de atunci s-au înscris în același registru.
“Corecte sau nu, măsurile propuse de mine au fost decizii de politică economică.”
”Guvernul este cel care guvernează și nu un procuror.”
”Potrivit procurorului, industria de îngrășăminte trebuia supusă executării silite.”
”Rolul autorității judiciare în ce privește un senator nu începe decât după o eventuală cerere de urmărire formulată de Senat.”
”Decizia autorităților politice de a nu cere urmărirea penală nu poate sub nici o formă fi asimilată unei intervenții in justiție.”
”Senatul nu e un ghișeu care dă un aviz obligatoriu pozitiv.”
”Procurorul de caz desconsideră cras Senatul.”
„Trebuie facută o distincție netă între deciziile politice și faptele penale.”
”Urmărirea penală a unui membru al guvernului poate fi cerută exclusiv pentru o faptă penală, și nu pentru o decizie politică, indiferent dacă e greșită sau nu.”
Concluzia care se desprinde fără tăgadă este că vrânceanul nostru nu a vrut să dea ochi cu Justiția. Ochii ei orbi sunt doar pentru simplii muritori. Dl ministru, deși autodeclarat liberal reformator, a avut cele mai strânse relații politice cu PSD, beneficiind de susținerea constantă a acestui partid. Și-a salvat imunitatea în două situații cu votul decisiv al PSD dar și a unor confrați de sânge, membri ai trainicei frății penale. Nu a arătat că ar ține cont de ceea ce ar zice lumea. De onoare i-a păsat mai puțin deși a invocat-o gomos de la tribună:
„Sunt pregătit să-mi dau demisia de onoare dacă ecourile acestei înscenări cu iz juridic ar putea sa dăuneze țării mele”. –oct 2013.
Ecourile nu s-au lăsat în așteptare, fiind menționate în rapoartele de țară ale Comisiei Europene. Demisia nu s-a produs.
Aureolat de laurii victoriei în 2013, a exclamat trufaș: ”M-au declarat nevinovat!”. În 2015 s-a umplut de respect instituțional: ”E o victorie a democraţiei și a demnității Parlamentului României!”. O amară constatare despre modul cum a fost înțeleasă și practicată timp de 25 ani democrația.
P.S. O stenogramă PNL în 2012 dezvăluie cum un vrânceanul nostru insinua doct, în scopul îndeplinirii cvorumului de demitere prin referendum a președintelui în funcție, Traian Băsescu, o metodă originală, marcă proprie, de ”curățire” a listelor electorale de bolnavii incurabili, care nu ar fi trebuit să facă parte din recuzita culturală a unui armean care încă încorporează în sine memoria tragediei neamului său:
„Cu morții nu o rezolvi. Numai cu morții nu o rezolvi. Poate că sunt prea vorbăreţ, dar am două teme aici. Una, care nu ţine de primar. De pildă: persoanele născute cu sindrom Down, care au mai mult de 18 ani, nu au capacitate de exerciţiu sau persoanele care sunt cuprinse în programul Alzheimer, de la un anumit stadiu încolo…
De aceea, eu cred că trebuie să valorificăm toate suges¬tiile şi să centralizăm tot. Şi-am dat două exemple, probabil că mai sunt şi altele. Asta cu Alzheimer mi-a fost sesizată de o doamnă care lucrează în programul Alzheimer şi care mi-a spus că majoritatea, de la un anumit stadiu al bolii încolo, nu mai au capacitate de exerciţiu. Ei trebuie scoşi, nu sunt foarte mulţi”.
Lupta pentru libertate personală poate scoate la iveală pe antieroul din fiecare. Pe cel din noi cu care nu ne mândrim, pe care încercăm clipă de clipă să îl dăm deoparte, să îl tăinuim, să îi înabușim prezența. Dreptul de a te apăra, de a-ți afirma nevinovăția poate presupune până la un punct folosirea oricărui mijloc legal. Nu e moral dar e legitim. Cu riscul asumat de a purta totuși stigmatul vinovăției și al lașității tot restul vieții.
Românii au și un proverb șugubăț ca să numească asta: Fuga e rușinoasă dar e sănătoasă. Fuga de răspundere. La sfârșit sperăm că stenograma de mai sus nu e reală.

Cititi si: http://vranceaaltfel.ro/onoarea-lui-varujan-vosganian/