De prin politica, De prin Vrancea, Proiectele Vrancea Altfel

Portret de primar. „Cel mai popular om politic al Focșanilor”

Vă prezentăm astăzi un inedit portret al unui primar uitat, Iorgu Poenaru

Primăria orașului Focșani într-o ilustrație de epocă

O figură simpatică, un aer blând pe față, ceea ce îl face, desigur, atrăgător, o mustață respectabilă de burghez, un păr înălbit de griji, un mers greoi și nesilit, deprins mereu să se oprească pentru a întinde mâna unuia sau pentru a asculta pe altul.

Bătrânul Iorgu Poenaru, cu toate atacurile ce le-a suferit în ultimul timp, cu toată atmosfera aceasta nouă de purificare a moravurilor, rămâne cel mai popular om politic al Focșanilor. Primar al orașului de atâtea ori, a știut cum trebuie să se poarte, a știut că trebuie să servească pe orișicine, fire democrată obișnuită să fie în necontenit contact cu poporul.

Primarul Iorgu Poenaru

Iorgu Poenaru, reprezentantul cel mai tipic al primarilor de modă veche, a avut, fie la guvern, fie în opoziție, un grup de oameni ai săi pe care a știut să-i cultive, să-i crească în școala sa, să le îmbrățișeze nevoile, să-i apere cu tărie în momentele grele și numai astfel se explică cum încă și astăzi părintele orașului are o sumă de cetățeni devotați lui cu care e gata să intre oricând în luptă.

Nu mulți oameni politici au avut marele noroc de a se bucura de o așa întinsă popularitate ca Iorgu Poenaru; nu mulți s-au bucurat de favoarea de a fi iubiți ca el; dar, iarăși, nu mulți au comis enormă greșeală pe care a comis-o dânsul de a nu se retrage la vreme, de a căuta să forțeze împrejurările , în fața cărora mintea și puterea oamenilor e neîndestulătoare.

S-a încăpățânat să ramâie în fruntea treburilor publice în momentul când nu mai avea ce căuta acolo; a căutat să rămâie cel de odinioară, dar energia sa se epuizase, puterea de muncă era pe sfârșite, iluziile și speranțele începeau să se risipească.

N-a știut că omul ajunge câteodată, în anumite momente când trebuie să se resemneze, să se mulțumească cu trecutul căci viitorul nu mai putea să-i ofere nimic; n-a știut aceasta sau a știut și n-a vrut s-o facă și aceasta e cea mai de neiertat greșeală pe care a comis-o în tot lungul activității sale politice.

În orice caz, figura lui Iorgu Poenaru e o figură care rămâne; nu a fost aureolată de nimbul de glorie cu care unii se retrag din viață, dar, iarăși, nu a fost târâtă în noroi.

Și nu știu de ce, dar în zilele acestea triste de iarnă, îmi închipui ce bine i-ar sta bătrânului Poenaru să șadă la gura sobei, liniștit, departe de zgomotul și răutatea lumii pe care a știut s-o iubească și, cu cafeluța pe masă și prin rotocoalele de fum al țigării, să se gândească la vremurile de poetică patriarhialitate pe care le-a trăit.

N. Șt. Graur, Figuri politice putnene, Focșani, 1920, pag. 43 și 44.

Iorgu G.(herasim)Poenaru a fost primar în perioadele 19 februarie 1901- 22 decembrie 1904, 1 octombrie 1907- 5 ianuarie 1911, 29 ianuarie 1919- 1 februarie 1920, 29 ianuarie 1922-  19 aprilie 1926. În 1901 câștigă și un mandat de parlamentar din partea PNL. E un primar cuminte, pentru liniștea familiei Săveanu, ce-i asigura protecția politică. S-a remarcat în 1924 când introduce în clădirea Teatrului Comunal vizionarea de filme, maiorul Pastia, ctitorul teatrului, reacționând imediat în contra-i. Totuși avea o scuză, voia să folosească banii pentru construirea unei școli.

Despre autor:

Nicușor Graur

Nicușor Graur deputat și președintele local atât al Partidului Țărănesc în anii 1920, cât și al PNȚ în anii 1930. Publicist, avocat pledant și memorialist talentat. 

Tatăl său, Ștefan Graur, a fost deputat liberal în mandatul 1907-1910, primar al Focșaniului între anii 16 martie 1914- 26 decembrie 1917, avocat.

Fiul său – părintele Enache Graur, îngropat la Cimitirul Nordic al Focșanilor, a fost cel care împreună cu alți doi seniori, Iordache Hărăbor și Alexandru Huianu au reînființat în anii 1990 PNȚCD în Vrancea. Toți trei au trecut prin calvarul închisorilor comuniste.

(Documentare realizată de Dan Nichita în cadrul proiectului cultural #PovestimFocșaniul)

Distribuie:

Comments are Closed

Theme by Anders Norén