De prin lume

Povestea coruptiei pe intelesul tuturor

24 iulie coruptieIntr-o dimineata, stapanitorul unei cetati fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata: „Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!”. Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. „Trebuie sa fie tare bune merele alea”, isi spuse imparatul cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci: „Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela”. Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse: „Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere de la targovetul din fata cetatii”. Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela”. Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost: „Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul imparatului, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere”. Zis si facut.

Intors la seful sau, strajerul se lauda: „Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului”. Primul strajer merse la stolnic: „M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reusit sa cumpar un sac cu mere!”. Stolnicul, repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere”. Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic: „Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere”. Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea imparatului si glasui: „Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere”.

Imparatul musca dintr-un mar si cugeta: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela are o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. ia sa maresc eu birurile!”

1 Comment

  1. Rareş Chinescu

    Bună… 🙂

    Atunci spun şi eu povestea crizei pe înţelesul tuturor…

    Sper să nu mă lase memoria, am citit cândva o parabolă simplă pentru criza economică.

    Se făcea că un cavaler vine pentru prima dată într-un sat și anunță că vrea să cumpere măgari cu 100 de euro. Câțiva dintre săteni i-au vândut la prețul cerut. În următoarea zi, cavalerul nostru ridică oferta și anunță că e dispus să dea 200 de EURO pe un măgar. Alți săteni au vândut la noul preț. În a treia zi cavalerul ridică prețul la 300 de EURO pe un măgar și, la așa ofertă, toți sătenii au vândut măgarii.

    Peste câteva zile, când nu se mai găseau măgari prin bătătură, cavalerul a aruncat prețul măgarului în aer: 500 de EURO pentru orice măgar pe care-l va găsi săptămâna viitoare când se va întoarce dintr-o călătorie de afaceri. Sătenii au intrat în trepidație, de unde să facă rost de măgari? Iată însă că dorința lor a prins viață ca prin minune și în sat își fac apariția niște vânzători de … măgari, ce vindeau exemplarele la incredibilul preț de 350 de EURO. După cum ați bănuit, aceștia erau ajutoarele cavalerului și au reușit să vândă toți măgarii sătenilor deoarece aceștia, cu câștigul viitor în minte, au cumpărat tot, mulți dintre ei împrumutându-se la bancă.

    Ajutoarele au dispăruti iar cavalerul nu s-a mai întors niciodată.

    Jalea s-a așternut peste sat deoarece chiar dacă vindeau măgarii nu-și puteau plăti datoriile, pentru că aceștia fuseseră supraevaluați. Băncile de la care s-au împrumutat, cu proprietari influenți și bogați, s-au plâns la primar și au spus că dacă ei falimentează cine îi va mai împrumuta pe țărani cu bani pentru recoltele viitoare și , nu-i așa, toată lumea va fi astfel ruinată. Au mai spus printre dinți și că se apropie niște alegeri și nu se știe niciodată cum se învârte roata… Primarul, speriat de perspectivă, a scos bani din fondurile comune ale locuitorilor și i-a despăgubit pe cei care au dat bani cu împumut gândind astfel că va opri tăvălugul dezastrului ( și pentru el și pentru comunitate). Dar băncile nu au șters datoriile sătenilor, dobânzile au mers în continuare, au luat măgarii oamenilor iar aceștia, fără ei, nu puteau munci pentru a-și plăti datoriile.

    Primarul avea totuși nevoie de bani ca să funcționeze comunitatea, a vrut să se împrumute dar a fost refuzat pe motiv de neîncredere deoarece primăria era falimentară.

    Mai spunem, ca să enervăm libertarienii, că primarul, ca să micșoreze cheltuielile de funcționare, a scăzut salariile la funcționarii din primărie, care oricum rămăseseră cam puțini, și văzând particularii că se poate munci și pe bani puțini au redus și aceștia salariile.

    Dacă mai spunem că în urma acestei crize bogații devin și mai bogați iar săracii și mai săraci o să fiu acuzat de socialism. Și, la urma urmei, ce li se poate reproșa sătenilor? Că au vrut să facă și ei pasul hotărâtor în economia de piață? Să devină capitaliști? Au încercat dar uite că s-au împiedicat.

    Considerînd că și lăcomia e un păcat, există oare în toată această afacere vreun nevinovat?