De prin Vrancea, Proiectele Vrancea Altfel

Primul și cel mai mare spital rural din România s-a ridicat în Țara Vrancei 


  • Spitalul a devenit monument istoric și funcționează și astăzi
Spitalul comunal Vidra este monument istoric. Clădirea a fost distrusă parțial în timpul războiului fiind reparată în 1925.

Cu aproape 150 de ani în urmă, la poarta Țării Vrancei, mai exact la Căliman, astăzi sat în comuna Vidra, autoritățile de odinioară au analizat posibilitatea edificării unui așezământ sanitar și au procedat fără întârziere la realizarea primului spital destinat a deservi o regiune de aproximativ 1000 de km pătrați și a alina suferințele a zeci de mii de vrânceni din zona de munte. La început localnicii au privit respectiva unitate medicală cel puțin în mod straniu, așa cum probabil noi am considera azi un O.Z.N. sau ceva asemănător. Într-o regiune în care de mii de ani bătrânii satelor erau și doctori și stomatologi mult timp vrâncenii nici nu au îndrăznit să apeleze la personalul medical de la Spitalul Vidra. Există chiar o corespondență a medicului șef de acolo cu prefectura de județ pentru ca această instituție să transmită la toate consiliile comunale instrucțiuni clare pe care acestea să le ducă mai departe la lumea din sate. Pe această cale vrâncenii erau sfătuiți să evite tratamentul la domiciliu și să meargă neapărat la spital pentru ca așa va fi mai bine. Ușor, ușor lumea a prins încredere în doctorii cu școală și a început să frecventeze cu speranță acest spital, așa încât autoritățile, văzând fluxul uman care începuse a accesa serviciile medicale instituționalizate, a decis să mai construiască un spital mai mic la Năruja. A fost modul lor de a aniversa împlinirea a patru decenii de la venirea pe tronul României a lui Carol I, adică la 1906.

Un ministru vrâncean ridică un spital

Ideea ridicării acestui spital a prins contur  pe la începutul anilor 1880 și a fost rodul inițiativei exclusive a ministrului de Justiție din acei ani, focșăneanul Nicolae Voinov (noiembrie 1883- februarie 1885) care dorea să lege mai bine ținutul Vrancei de restul țării. Procesul materializării inițiativei a durat ceva. Au trecut aproximativ cinci ani de la prima hârtie până la ultima cărămidă, cu toate actele normative necesare (hotărârile și decretele), exproprierile și proiectele aferente, studiile de impact și de fezabilitate, indicatorii economici, analiza numărului și a frecvenței posibile a viitorilor pacienți, necesarul de resurse bugetare. Să nu uităm că erau vremuri când țara era destul de săracă, calitatea căilor de comunicație era precară, dar cu toate acestea la 1887 a fost isprăvit primul și cel mai mare stabiliment medicat din zona rurală a României de atunci și, în fapt, unul dintre cele mai mari  spitale din întreaga țară.  

Vidra avea ce nu avea Focșaniul

Doar așa, ca exercițiu, să ne gândim că la Focșani unul dintre spitale (Profetul Samoil) funcționa în chiliile unei foste mănăstiri, iar cel denumit pompos județean, se zbătea să supraviețuiască în niște “dărăpănături” până la construirea în 1895 a unui sediu nou și adecvat, deci la aproape un deceniu după cel de la Poarta Vrancei, considerat mult timp singurul și adevăratul spital al județului de atunci, Putna. În ceea ce privește datele cuprinse în actele mai vechi sunt destul de numeroase, așa că ne rezumăm doar la câteva informații mai relevante, în special despre cum s-a realizat Spitalul Vrancei. Antreprenorul acestui spital a fost desemnat un anume Teodorescu, iar terenul expropriat în folosul acestui spital a depășit cu puțin suprafața de 10.000 mp. Firma care a supravegheat atât santierul de construcție a spitalului, cât și clădirea cea nouă cu anexele sale, era condusă de un cunoscut și bogat personaj local, Anastase Macri. Inginerul arhitect din partea Ministerului, însărcinat cu realizarea proiectului, se numea Maimarel. Deciza ridicării edificiului a fost luată în cadrul Comitetului Permanent al județului sub semnăturile a două personaje care nu mai au nevoie de vreo prezentare: Nicolae Saveanu și Lascăr Zamfirescu, cel din urmă tatăl scriitorului Duiliu Zamfirescu.

Un spital numit Dorință la Focșani

După ce edificul a fost isprăvit, a urmat aprovizionarea acestuia cu ustensile medicale, maniera aducerii acestora fiind cel puțin originală. Șeful Direcției Generale a Serviciulului Sanitar Național comunica prefectului local, asta în 1887, că s-a “expediat astăzi la adresa dvs una ladă conținând aparate și ustensile farmaceutice destinate pentru Spitalul rural Vidra și este rugat dl. prefect să faceți în așa fel încât să ridicați acea ladă de la gară și să o conservați astfel închisă într-o cameră de la localul prefecturii împreună cu celelalte obiecte trimise de mai înainte până la noi dispozițiuni, iar de primire veți răspunde personal  ministerului”. Cam așa s-au desfășurat acțiunile autorităților din acele timpuri în scopul edificării marelui spital de la Vidra și cam tot așa, probabil, că se asteaptă și reacția autorităților de azi, care încă de anul trecut promiteau că în aceasta vară sau, cel mai târziu din toamnă, vor face tot ce le stă în putere ca la Focșani să înceapă să se ridice poate cel mai mare, modern și eficient spital, dacă nu din țară, cel puțin din estul României, situat în apropierea viitorului aeroport și cu acces ușor la viitoarea autostradă. Dar dacă acest lucru nu mai este posibil, cel puțin să se recunoască acest lucru. Ca să știm și noi.

Jurământul medicilor de la Spitalul Vidra, anul 1887

Marian Florin Dîrdală – cercetător la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale

Distribuie:

Comments are Closed

Theme by Anders Norén