De prin politica, De prin Vrancea

Răul cel mare și răul cel mic

Constantin Pavel
Candidat în acțiune

caricatura pnl DANDe ani buni se joacă pe așa-zisă parte dreaptă a scenei politice locale o operă bufă fără sfârșit. Doar că nu îți vine să râzi când știi că după spectacol cei care rămân cu ochii în soare sînt naivii spectatori ce iau de bune vorbele mieroase sau replicile „contondente” ale actorilor profesioniști. Aceleași Mării cu alte pălării apar de fiecare dată cu puțin timp înainte de alegeri și vând rapid, cât să îți ia ochii, personaje apărute din senin pe post clasic de înlocuitor de speranță.

Dacă privim înapoi, la începutul anilor 2000, primul loc pe listă e ocupat de senatoarea PD Simona Marinescu, prezentată ca o neînfricată amazoană a cărei sete de dreptate nu putea fi stinsă decât cu sângele plin de venin al „balaurului” Oprișan. Cam tot pe atunci, în laboratoarele de creație ale „strategilor planetari” era reevaluat și pus pe galantar ca alternativă baronală viabilă nimeni altul decît dl Horia Furtună, fostul nomenclaturist dinainte de 89 și mai apoi nabab al Agriculturii și al Camerei de Comerț.

După alegerile din 2004 noile stele ale alianței câștigătoare Dreptate și Adevăr au fost creditate ca purtătoare de binefăcător mesaj mesianic. Prefectul Ion Oprea era livrat opiniei publice ca „tehnocratul” echilibrat care nu va face vreun pas înapoi dinaintea baronului iar Mircea Dragoș era împachetat în armura de inflexibil om al legii, mai precis ne era furnizat ca, nici mai mult nici mai puțin, decât “(sub)prefectul Lege”.

2008, intrat în istorie ca anul bătăliei “pe viață și pe moarte” a lui Băsescu cu oligarhii și mogulii, în care ni se promitea că județele vor fi luate din ghearele baronilor și redate cetățenilor, aduce cu sine o întreagă și nouă echipă de gladiatori neînfricați. Buturuga mică răsturnătoare de car mare, dl Alin Trășculescu, eminentul profesor universitar și naș al Ebei, dl Răzvan Mustea, fericitul tată al domniei sale, managerul Ionel Mustea, și, nu în cele din urmă, doamnele din cavaleria industrei ușoare, Sorina Plăcintă și Maria Pîrcălăbescu. Apărea de la sine înțeles că președintele Consiliului Județean Vrancea nu mai avea cale de scăpare, că va fi cu ușurință detronat.

Alegerile din 2012, care au consfințit îndelungata logodnă vrânceană PNL-PSD transformând-o în căsătoria care durează și astăzi, cunoscută sub numele comun USL, au lansat, totuși, pe piața acțiunilor politice futures un nume greu din lumea pură a afacerilor, dl Laurențiu Țigăeru Roșca, ce promisese la rându-i că are să zguduie din temelii sistemul pietrificat de putere.

La toată acestă panoplie de lideri serioși și viguroși s-a muncit din greu, iar câteva personaje locale, aceleași, chiar i-au scuturat bine de parale. Pe toți și pe rând. Iar ei au dispărut așa cum au apărut, fără să lase nici o urmă dar și nici vreun regret. Au ieșit hoțește pe ieșirea din spate șterpelind tot ce le-a fost la îndemână.

Acum procesul se reia în aceleași coordonate și sub aceleași auspicii după nedorita semisincopă din 2012. O altă garnitură de atac se „construiește împreună” pentru a da piept cu armia PSD. O confruntare virtuală și iluzorie, dusă cu predilecție pe Facebook, cu multă gargară belicoasă și scuipați în capul celor ce-i contrazic, că doar liberali sînt și le place nevoie mare libertatea de exprimare. Păpușarii “generoși” de azi sînt domnii deputați Săpunaru și Secară, SS-ul cum sînt alintați la partid. Ei fac și desfac, ei taie și spînzură. Iepurașii de Jariștea,  scoși din joben și puși pe locurile din față ale partidului, dnii Toma Cătălin și Mihai Copaci, au fost puși întru liniștea lor și pacea baronală. Doar nu de atâția ani buni cei doi sînt și surse dar și sponsori ai jurnalului baronal.

Actul cel mai crud al regiei orchestrate de SS este aruncarea pe piață a dlui Ștefan Ion pentru Primăria Focșani deși se știe că șansele acestuia sunt mai mult teoretice. Sau tocmai asta e ideea. Să i se toace banii în campania electorală ca mai apoi să îi facă vânt. Eventual să fie scos și țap ispășitor. Cinic calcul. Oricum, donquijotesc și înduioșător comportamentul lui Ion Ștefan care crede sincer că el se luptă cu hidra psd-istă. Ăia vechi din PNL își râd în barbă de atâta naivitate. De fapt ăsta e și rolul lui. Să convingă pe cât mai mulți că PNL chiar se bate cu PSD.

Răul mai mare cu care tot sîntem amenințați de cei din PNL la fiecare ciclu electoral că ce prăpăd și pîrjol va fi dacă nu-i votăm și vor veni la putere cei din PSD deja sună a la Petrică și lupul. Ba poate că răul cel mare sînt chiar ei pentru că mint iresponsabil și compromit în rândul oamenilor de calitate orice idee de liberalism, de principii, de meritocrație sau de civilitate.

Dacă ne uităm la deconcentrate , marea majoritate sînt conduse de oameni de la sau garantați de Marele PNL. Mai toți sînt recomandați de relațiile cumetriale sau de partid nicidecum de oarece abilități profesionale. La o adică sînt oameni verificați, de ce-ar fi interesul să-i schimbe cineva? Pentru ceilalți, aflați pe posturi politice, însuși dl Vasile Blaga s-a pronunțat pentru demisia lor ori pentru îndepărtarea lor din partid. Evident că și aceasta era tot o scenetă pentru public. Când dl Blaga se adresează în privat dlui Oprișan cu apelativul “excelența voastră”, de-abia atunci se iese din decorul țipător de operetă și se pășește în tenebrosul tărâm al “politicienilor” reali, acolo unde toți sînt frați și camarazi căci banul public nu are nici miros și nici culoare de partid.

Ce ne spune istoria recentă?  Răul mai mare sau mai mic nu există. Ei sînt și construiesc împreună. Și sînt la fel.

P.S. Dacă motive de onoare stau în spatele demisiei lui Tudorel Trofin din toate pozițiile deținute în partid atunci gestul său trebuie remarcat și salutat. Oricum a fost unul dintre foarte puținii politicieni care s-au retras demn dintr-o funcție publică, șef la Direcția pentru Tineret, deși ar fi putut foarte bine să se agațe de ea ca mai toți politrucii.