Restaurație peste tot

De prin politica, De prin Vrancea

În ziua de 5 decembrie 1989, la Focșani a avut loc o ședință a activului de partid (comunist) din zona culturii, cu rolul de a desființa ca scriitor, și mai apoi ca persoană, pe scriitorul vrâncean Liviu Ioan Stoiciu, singurul dizident anticomunist autentic al Vrancei. Cu nici două săptămâni înainte a începe Revoluția din 1989, împotriva oricărui instinct de conservare și a oricărei logici istorice, (comunismul se prăbușea peste tot împrejurul nostru), culturnicii noștri dădeau înainte cu execuțiile publice de tipul  Inchiziției medievale, încercând să înăbușe din fașă orice gest public ce se opunea sistemului. PCR-ul local dorea să dea exemplu ca să fie de învățătură de minte pentru oricine ar mai cuteza să le calce pe urme. Evident, ultimul proces al comunismului vrâncean era dirijat din umbră de securiștii locali. Asemenea înscenări însemnau revenirea la obiceiurile staliniste, la practici  ce se spera că erau îngropate, că deveniseră de tristă amintire chiar și pentru un regim dictatorial.  În cartea sa, “Jurnal stoic din anul Revoluției”, Liviu Ioan Stoiciu rememorează mizeria care i se pusese la cale și aduce pe scenă pe infamii săi acuzatori. Unul dintre aceștia răspunde la numele Abeaboeru și pare că va fi onorat cu titlul de cetățean de onoare al Focșaniului…

”Urmează la cuvânt șeful PCR pe Cultură, în Vrancea, care anunță asistența că următorul care va vorbi în numele muncitorilor este ….

˂ Cine ? ˃, îl întrerup. ˂ E interesant, […].de un asemenea proces aranjat a avut și Octavian Paler! Felicitări, îmi dați o mai mare importanță decât merit ˃…

Ca muncitor, începe un tovarăș de lângă mine, rămas în poziție de drepți …

Nu mă pot abține și îl scutur de un umăr:  ˂ Cine ești dumneata? ˃

Tovarășul muncitor se sperie, amuțește.

˂ Cum te numești ˃, îl scutur iar…

Abeaboeru, bâiguie, de la Cinematografie. Ca muncitor, ca autodidact, citea de pe o hârtie, credeam că scriitorul reflectă opinia poporului, dar Liviu Ioan Stoicu afirmă ceva chiar contar cu cele ce spune tovarășul Nicolae Ceaușescu.

˂Nu-mi vine să cred urechilor. Râd, dar nu-l opresc. Îmi place discursul său politic. Prostia este binefăcătoare, mă avantajează. Compromite prezența “intelectualilor” care m-au “executat” până acum.˃

Arta pentru artă face inutilă activitatea scriitorului, Poporul nu are nevoie…

˂ Hopa… Asta e o propoziție adâncă. Bateți departe tovarășe Abeaboeru.˃

Cum se pot rezolva probemele poporului, prin telefon cu străinătatea, prin care …

În acest moment îl opresc și îi spun calm că dacă tot nu are habar cine sunt și cea am făcut, mai bine să tacă. După care ridic vocea:

˂ eu nu am dat niciodată un telefon în străinătate, neavînd asemenea posibilități. Ba chiar nu am vorbit la telefon nici măcar cu scriitorul Dan Petrescu, la Iași, inițiatorul acestui Apel anticeaușist, deși mi-aș fi dorit. Am ținut legătura cu poeți din țară de bună condiție intelectuală și morală:  Mariana Marin și Liviu Antonesei. Prin ei am semnat acest Apel ˃. “

Am amintit de acest episod pentru că asistăm la o completă răsturnare a valorilor pe meleagurile noastre. Astăzi, 3 iulie 2018, Consiliul Local Focșani, la propunerea primarului, va avea deosebita onoare de a-l înscrie în marea carte a cetățenilor de onoare focșăneni pe un fost tovarăș de nădejde, fost activist de partid înfocat și ”inchizitor” comunist. Nu premiatul om al cărții, nu păstrătorul de conștiință și de ultime valori morale, Liviu Ioan Stoiciu, este cel propus. Și culmea, inițiatorul hotărârii nu este tovarășul Bacinschi care, în acest caz, ar fi avut circumstanțe atenuante. Nu, cel care a venit cu ideea este primarul Cristi Misăilă, PSD-ist din noul val, cel care cu puțin timp în urmă vărsa fluvii de lacrimi ipocrite la decesul Regelui Mihai.

Tot un Abeaboeru [n.ns., să fie vorba de același tovarăș?] are astăzi „facultate”, se pretinde domn al vremurilor noi, este o uzină vie în executarea de monografii comunale pe bandă rulantă, spre marele deliciu al primarilor comanditari , care, bine tămâiați, deschid generos baierele pungii bugetare. Nu l-a căutat nimeni de plagiat, și nici nu există vreo intenție în acest sens. Ar însemna să vorbești de funie în casa spânzuratului. Așa că nu mai miră pe nimeni că stimabilul domn este deja cetățean de onoare al mai multor localități rurale vrâncenești, pe-acolo pe unde școala e un moft. Așa că, după pilda glorioasă a deputatei Rodicăi Boboc, omul se vrea și el mai în față, pe post de domn cetățean de onoare la oraș. Dacă tot s-a dat verde și boieri nu mai avem, lucrăm cu abeaboierii zilei de azi. Căci ei toți sunt frați între ei, veri, nepoți sau cumetri…