De prin Vrancea

Rîsu-plînsu la PDL-Focșani

PDL - un partid cu spatele la public (sursa foto: Facebook)

PDL - un partid cu spatele la public (sursa foto: Facebook)

PDL – un partid cu spatele la public (sursa foto: Facebook)

A căzut cortina și peste comedia alegerilor de la PDL-Focșani. Cortina sau ghilotina, ar putea replica actorii celor două tabere partinice care s-au înfruntat de-adevăratelea, pînă la capăt, cu strigătul de luptă întipărit pe buze… “doar noi și-ai noștri!”. Ca de obicei, tertium non datur. Prim-planul scenei a fost cam văduvit de prezența personajelor principale care au dorit în acest mod să întrețină suspansul. S-au preferat decorurile învăluite în perdele de fum, fumigenele diversioniste, colțurile întunecoase, permițînd spectatorului doar să ghicească intrigile cu pumnal ale subteranei. La finalul piesei, cînd au trebuit să iasă din subsolul lumii lor de partid, interzise privirii profane a publicului, au debitat sobru lozinci seci, justițiare, înmuiate în veninul acru al eșecului .Sub ochii noștri, autodevoratoarea junglă politică locală a dat un spectacol total, cu sînge din belșug dar și cu umor negru.
În primul act, dl Secară părăsește intempestiv PDL și își anunță intrarea în PMP, lăsîndu-și camarazii de luptă anti-Neață cu ochii în soare. Suflet brav de ostaș, ne-a asigurat că nu va rămîne pe margine și se va angaja să lupte pentru …”a răsturna dictatura lui Oprișan și a lui Săpunaru în Vrancea”. Prin gestul făcut, plin de încărcătură altruistă ,putem conchide că prima bătălie împotriva acestora a fost deja cîștigată- prin neprezentare- așa cum stă bine unui fost militar. Să etichetezi echipa Panciu ca anti-PSD, să te alături ei, să îi faci legăminte de fidelitate și apoi să speli putina dă măsura staturii politice a stimabilului domn. Cu sentimentul datoriei împlinite, acum din tribună, poate încuraja cu niscaiva povețe pe foștii săi colegi: ”Sunt probleme în PDL, acolo unde conducerea este asigurată de Oprişan, prin oamenii pe care şi i-a trimis. Cred şi sper ca măcar în al 12-lea ceas, foştii mei colegi să ia atitudine şi să elimine aceste elemente useliste trimise pentru a discredita Opoziţia.”.
Actul doi se derulează sub semnul acțiunilor underground. Nimic la vedere, nimic pentru public, dar totul în numele lui. Opoziția anti-Neață, cu vîrf de lance mereu tînărul Lică Panciu, își strînge rîndurile și, sub pretextul meteorologic al ninsorii abundente, reușește să convingă Bucureștiul să mai amîne alegerile încă o dată. Motivul ascuns l-a constituit întocmirea unui memoriu în jurul căruia să unească pe toți nemulțumiții din partid, în scopul de a forța demiterea dlui Neață. Puțin mai importă că, în urmă cu un an, aceeași echipă îl prezenta în cu totul alte culori și îl impunea la frîiele PDL pe același domn Neață, ca interimar permanent. Ridicolul nu are limite, este nesfîrșit. În ciuda sabotajului pe față -prost receptat la București-, Neață reușește să se mai ocupe și de partid, realizează o mobilizare exemplară pentru mitingul de la București, este felicitat personal de Blaga și tranșează disputa în favoarea sa. El este alesul.
Actul trei înseamnă farsa însăși. Este lipsa de scrupule a învingătorului ce ia totul. Neață nu se mai încurcă nici măcar cu păstrarea aparențelor. Are moșie, e jupîn și nu mai acceptă ca cineva să-i sufle în borș. Simbolic, localul ales pentru procesul electiv este o cîrciumă, în afara orașului, cu un nume menit să marcheze noul raport de forțe: ”la Nașul”… Participanții sînt desemnați după bunul plac al dlui Neață. Pixul acestuia taie toate numele care nu convin. Niciun intrus, nici un nechemat. Fără invitați de la alte partide, fără presă, fără conferință de presă. Secretomanie și conspirație.
Poate pare cinic și nedrept dar Neață nu a făcut decît să perfecționeze ce a învățat de la maeștrii Lică Panciu, Jan Vraciu și acoliții lor. Fraudarea alegerilor interne a constituit regula fără excepție din interiorul Partidului “Democrat“ și…liberal. Favorita tripletei masculine Panciu-Bostan-Negru, Raluca Ioan a fost președinta pentru mai bine de un deceniu a organizației de tineret, existentă doar pe hîrtie. Rolul ei a fost de a împiedica intrarea tinerilor în partid, considerați factori potențiali de schimbare a statu-quo-ului, rol de care s-a achitat cu cinste. A făcut parte din camarila care a executat fără să șovăie tot ceea ce era mai liberal, mai cultivat, mai implicat. A făcut parte dintre aceia ce au pus partidul forever la dispoziția baronală în schimbul umbrelei protectoare a acestuia.

Profil de lider nou

La urma urmei pentru cine atîta tevatură? Cine este omul fără chip care s-a remarcat doar pe post de culegător al roadelor muncii altora? Cine e cel care s-a vrut a fi doar o umbră în tot acest joc politic? Pentru că el și-a adjudecat statutul de no name, noi nu putem decît să îi respectăm dorința și condiția. Individul,sau non-individul -nu putem ști-, se încadrează perfect în profilul apreciat și dorit de partide. Înainte de 89 devotat cadru PCR, lider de sindicat la Finanțe. Nu a putut profita de cunoștințele de la Ștefan Gheorghiu căci timpul istoriei i-a luat-o înainte. A încercat în tabăra opusă, la PNTCD, dar nu i-a mers. În 2009 se înscrie în PDL, se alătură echipei Trășculescu, unde imediat primește și servici. Devine ditamai directorul economic al Direcției Agricole ca apoi omul să se transfere pe un post mai sigur în rețeaua de șefuleți ai Electrica. Acum se pregătește pentru rolul reformistului de dreapta ce vrea să vină la primărie. Asta ,dacă nu cumva, Neață, urmărește altceva…
Există în galeria portretelor lui Caragiale unul pe care s-a cam așternut colbul uitării, cu toate că nu a pierdut nimic din aura contemporaneității. Este actual pentru că noi, cei de azi, apelăm la recuzita lui comportamentală și nu invers. Defazajul își are originea în societatea prezentă și nu în cea de pe vremea lui Caragiale. Schiță ironică a personajului belicos ce poartă bătălii eroice în numele unor înalte ”prințipuri”, gesturile patriotarde ale lui Coriolan Drăgănescu reflectă tocmai inconsistența acestora în țesutul profund al personajului.Nu știu de ce, dar singurele ieșiri publice, în răstimpul celor trei luni cît a durat această comedie, ale triumviratului anti-Neață îmi îndreaptă gîndurile spre acest personaj. Citiți-le, luați aminte la ele, căci se poate să greșesc, dar cu siguranță că dacă Neață era cel învins, vocalizele de mai jos rămîneau la fel de valabile doar că schimbau adrisantul. Un fel de viceversa…
”Nu m-a convocat nimeni la alegeri, deşi eram candidat. S-au votat între ei, nu ştiu ce s-a întamplat. Nu sunt de acord, eu nici nu-l cunosc pe noul preşedinte. Nu este bun pentru funcţia asta, ar fi trebuit altcineva cu mai mult curaj…Nu trebuie validate aceste alegeri…”—Cornel Negru
”Ruşinos! Este o chestiune serioasă care trebuia organizată corect. Maniera în care s-a organizat este de natură să-i debusoleze pe simpatizanţii noştrii. Ca imagine este un dezastru pentru noi… Cum să creadă oamenii că noi vom putea guverna ţara dacă facem aşa! Cei care au organizat aşa ceva au evitat discuţiile deschise în interiorul partidului.”, — Liviu Bostan
„Nu a fost anunţat nimeni că au loc aceste alegeri. Mi-a spus un coleg că din cei 100 de oameni prezenţi a recunoscut doar vreo 10. O să contestăm astăzi în Biroul Permanent. Nu s-a respectat statutul, se vrea puterea în partid cu orice preţ. Sunt contracandidaţi care nu ştiau nimic. ”— Raluca Ioan
P.S. A mai existat un candidat, al 5-lea, care s-a retras discret luînd distanță de această bufonerie.