De prin Vrancea, Proiectele Vrancea Altfel

Schița unui portret de familie. Ferhat

Cunoscută sub numele Casa Ibrăileanu, mai corect ar fi să poarte numele Casa Ștefan Ferhat. Bătrânul negustor din generația lui Hagi Nicola a ridicat-o ca să o ofere ca dotă fetei sale Eliza. (imagine înainte și după recenta reabilitare)

Ștefan Ferhat (1820- 1903) căsătorit cu Maria, locuia pe strada Mare și și-a pierdut de mici doi copii, Ana și Iacob, șialți doi în floarea vârstei, pe Agop de 21 ani și pe Sofia de 17 ani. S-a ocupat cu comerțul de brașovenii. Vrednicul profesor focșănean de matematică de la liceul Unirea dintre anii 1879-1913, Gheorghe Pamfil,  fiind întrebat odată de unde atâta prietenie cu “bătrânul respectabil Ferhat”, a răspuns: “Omul acesta când eram într-o mare nevoie m-a împrumutat cu câteva mii de lei, fără să-mi ceară nici o chitanță, nici procente până i-am restituit suma. De aceea eu nu-l pot uita până la moarte”.  (La mormântul prof. G. Pamfil, de Ion Rădulescu-Râmnic, revista Natura nr. 7, 15 iulie 1933). Una din cei doi care au supraviețuit și au trecut borna anului 1900 a fost Elisaveta sau Eliza, născută în 29 decembrie 1873. S-a măritat în august 1900 cu medicul militar de 35 ani și cu domiciliul în Botoșani, Ariton Ibrăileanu. Dota Elizei este practic partea de avere primită din partea tatălui și este grăitoare prin dimensiunea ei: aproape 90 000 lei numerar, creanțe, titluri de valoare, 3 imobile cu destinația de prăvălii pe str. Mare a Unirii, cu unul sau două caturi, o casă lîngă fostul Palat Administrativ și frumoasa casă din bdul Gării nr. 4 cunoscută astăzi sub numele de casa Ibrăileanu.

Focșăneanca Sofia Ferhat, nepoata negustorului Ștefan Ferhat. Portretul pictat de Constantin Isachie se află expus la Palatul Sutu

Poate că au fost cei mai bogați dintre armenii focșăneni. La cumpăna anilor 1900 aveau în proprietate nu mai puțin de trei case impunătoare aliniate de-a stânga și de-a dreapta Bisericii Armenești și mai tot Parcul Bălcescu de azi. În zona Podului de Chiatră a străzii Mari dețineau un mănunchi de cel puțin cinci – șase prăvălii din cele mai moderne și cu vad ale locului, cu unul sau două caturi. Prin oraș mai aveau răspândite și alte imobile. Din cele două mari familii întemeiate de cei doi frați Ștefan și Iacob în Focșani doar cea a bătrânului Ștefan Ferhat mai rămăsese pe loc. Spița lui Iacob vânduse totul fratelui său și se mutase la Bârlad.

Casa Ferhat Șt. Ferhat unde au crescut sau copilărit și Sofia și fratele ei Ștefan, și Henriette.  (credit foto: colecția P. Mincu)

Moștenitorul principal și favorit al acestuia a fost Ferhat Șt. Ferhat (1851- 1934). El a luat de nevastă pe nepoata lui Altân Agemu și fata Mariei Caramlău, pe Ripsina (Sima) Caramlău (1861-1937). Aceasta venise cu o zestre pe măsura numelui, și, în afara terenurilor din Focșani, mai adusese o vie la Vitănești ori moșia Florești din satul Pățești (azi Odobești) de pe care scotea anual 10 500 lei arendă, echivalentul unei prăvălii medii în zona centrală. În 1881 doar pe două ”ogrăzi” cu vie cu acareturi în podgoria Panciu – una numită și via lui Vodă, situată pe dealul Chiciora, cealaltă fostă a logofătului Radu Rosetti din Crucea de Jos – a luat de la Gheorghe Apostoleanu 50 000 lei. Un investitor abil, cu un portofoliu de acțiuni la banca Putna, ce-i permitea accesul la decizie,  Ferhat Șt. Ferhat a fost și președintele Societății Cooperativa de consum Carpații ori epitrop al comunității armene. De numele său se leagă și înființarea ”Societății Filarmonica” în 1898 menită să promoveze atât cultura în general cât și muzica clasică în particular. A donat terenul pentru amplasamentul Cimitirului Armenesc. Inițial au locuit în strada Gregoriană sau Armenească, azi strada Timiș, apoi s-au mutat în Buleverdul Gării nr. 68. Au avut împreună cinci copii, trei fete și doi băieți, dintre care ne vom opri atenția asupra lui Ștefan F. Ferhat (1880- 1933) și a Sophiei F. Ferhat (1883-1973).

Ștefan F. Ferhat este principalul urmaș pe linie masculină al familiei. Face parte dintre cei care au făcut posibil ca Biblioteca Publică să se deschidă în 1912 fiindu-i chiar și primul președinte. Între 4 ianuarie 1920 și 16 martie 1920 a fost prefectul județului Putna, ca reprezentant al guvernului Vaida Voievod, fiind înlocuit de Marin Simionescu Rîmniceanu, doctor în litere și filozofie. Avocat respectabil a mai fost primul președinte al societății Mărăști – Putna a veteranilor și demobilizaților din război din județul nostru (1921), membru al Camerei sindicale agricole sau al comisiei responsabile cu buna aprovozionare a orașului și a stabilirii prețurilor (1916). A avut o moșie de 180 ha pădure la Dălhăuți și ceva vie și arabil în zona adiacentă.

Henriette Cihovschi, fata Sofiei, măritată Veron. În imagine poartă rochia purtată de bunica sa în biserica Sfânta Maria atunci când s-a măritat, rochie albă de tafta cu ciucuri. Cu timpul albul și-a pierdut “puterea”, s-a veștejit. Prezența decolteului rezidă în faptul că după jumătate de secol nu se mai puta corset, rochia nemaiputând fi încheiată atât cât ar fi trebuit.

Sofia F. Ferhat se naște la Focșani pe data de 6 ianuarie 1883. Se va mărita cu maiorul din garnizoana Focșani, Henri Cihovschi, viitor general și ministru al Apărării. Henri Cihovschi s-a acoperit de glorie în luptele din primul război mondial de la Mărășești din vara lui 1917. Însăși viața lui e un roman ce s-a încheiat tragic la închisoarea Sighet, murind în 1950 la doar câteva zile după ce fusese arestat, ridicat și întemnițat abuziv de comuniști. Și Sofia Cihovschi – Ferhat are momentul ei astral când participă la o întrevedere cu mareșalul Antonescu alături de capul bisericii armene ca delegați ai comunității armene în încercarea de a-i scăpa de la deportare în 1941 în Transnistria pe armenii apatrizi, cei fără cetățenie, mulți dintre ei cu greu scăpați din ghiarele genocidului otoman. Este convingătoare și reușește, sub condiția, evident acceptată, ca aceștia să primească să fie înrolați și să lupte alături de armata română. Cei doi vor avea doi copii, din care Henriette – Christine va fi cea care va mai avea o legătură cu orașul nostru. Se naște în casa familiei din Cuza Vodă nr. 87, pe data de 22 iunie 1911. Își va petrece aici primii ani și mai apoi vacanțele la bunica sa, Ripsina Ferhat, cu care va dezvolta o relație specială. Ripsina, descoperindu-i înclinația pentru artele plastice, îi va îndruma primii pași pe acest drum și o va trimite să viziteze marile orașe și muzee ale lumii din Apus pentru a-i contura necesarul bagaj cultural din domeniu. Și finanțarea studiilor de la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris a fost realizată tot de bunica sa. Specializată și formată la școala superioară de sculptură de faimosul sculptor Henri Bouchard.



Distribuie:

Comments are Closed

Theme by Anders Norén