Uncategorized

Traseism. Traseiști

Laurentiu Tigaeru Rosca - dela PNL la UNPR

Laurentiu Tigaeru Rosca – dela PNL la UNPR

Prostituția sordidă de pe centură și din parcările de TIR-uri își găsește replică fidelă și pe centura politică. Vin în “patul” tău politic, concubinez cu tine doar dacă primesc ceva la schimb. O funcție publică pentru vreun neam, un contract bănos cu statul, un ceva de la stat.
De aproape 25 de ani, România politică a intrat și nu mai iese odată din zodia umbroasă a traseismului. Amploarea fenomenului e direct proporțională cu lipsa de credință a populației în sistemul de valori ce stă la baza democrației. Se practică în general individual, fiind expresia pură a interesului meschin, a egoismului rapace. Sensul e înspre putere căci acolo se găsește resursa publică vizată de traseist. Toleranța societății la acest virus moral e cel mai bine tușată în butada de-acum clasică: “Dar dacă tu ai fi fost în locul lui nu ai fi făcut la fel, ca să guști măcar puțin din mierea puterii? “. La o asemenea abordare nu ai răspuns. Ești dezarmat, gîndirea populară e mereu surprinzătoare dar și învingătoare.
Traseismul cu partidul
Există și o formă de traseism colectiv cu nimic sancționată de public, ba chiar privită de fani ca o dovadă de pragmatism, catalogată de analiști ca o probă de viziune. E vorba de mutatul cu arme și bagaje al unui întreg partid, peste noapte, fără nici o explicație, la un alt partid european, operațiune însoțită de schimbarea ideologică de rigoare .Saltul cel mai spectaculos este realizat de PD în 2005, care, din partidul social-democrat cunoscut ca reformist și european, alege să se alăture Partidului Popular European de dreapta, îmbrățișînd doctrina conservatoare. Imediat după europarlamentarele din acest an și PNL a făcut pasul înspre aceeași direcție, renunțînd la doctrina liberală și părăsind grupul liberalilor ALDE din Parlamentul European fără nici o remușcare.
În Vrancea, principalul puț absorbant de traseiști a fost PSD, partidul dominant prin excelență, cu predilecție pentru aleși locali și județeni. Migrația în sens invers a constituit excepția, și asta cu condiția obținerii unui serviciu la stat, dacă se poate chiar de vreun directoraș prin administrația publică sau deconcentrate, atunci cînd PNL sau PDL accedeau la putere la București. Revenirea apoi la partidul mamă nu era decît pasul următor, continuarea firească.
Dacă ne întoarcem în timp, prin anii 2000 -2004, pe cînd PSD părea indestructibil și veșnic la putere, migrația a fost cvasitotală, fățișă, fără perdea. Au plecat atunci din PD către PSD toți consilierii municipali: Viorel Paizan, Vasile Pintilie, Mircea Sava, mai toți cei județeni în frunte cu ex-președintele PD Gabi Mihalache, primarii, plus senatoarea Simona Marinescu (PD). Mai rămaseră în partidul de-acum și fără sediu, omul de legătură cu PSD, Lică Panciu, și Costică Neață. Astfel, opoziția constructivă mai stătea într-un singur parlamentar, deputatul PNL Nini Săpunaru.
În prezent mijloacele s-au mai rafinat. PSD-ul și-a făcut plinul și nu mai servește decît primari aleși pe sprînceană. Altfel, baronul sprijină mici interese personale în partidele așa-zis liberale și obține la schimb tăcerea complice și votul unanim, atît în consiliul județean cît și în cel municipal. Ce rost are să îi iei pe toți la tine în barcă cînd ei oricum joacă pe muzica ce le-o pui tu? Săpunaru e “liberal” de-o viață dar averea și-o clădește sifonînd contractele grase de la CJ acordate doar prin grația baronală. Orice mișcare în front și … pac, e ars la buzunariu…
UNPR – lupanarul tuturor puterilor
Pentru ceilalți mercenari aflați în căutarea unei umbrele politice, PSD a preluat de-a gata lupanarul construit de Băsescu, intitulat pompos Uniunea Națională pentru Progresul României, UNPR, și l-a pus la dispoziția tuturor centuriștilor politici. Nu dădea bine la ochiul public ca PSD-ul să își strice firma cu asemenea domni, așa că le-a făcut un țarc special, un loc numai al lor de joacă. Unde fiecare, privindu-l pe celălalt, să se poată vedea și admira ca într-o oglindă. Ieri erau liberali, democrați sau populari. Azi, vopsiți în roșu strident, sînt luptători pentru țară. Ieri trădători, azi oameni de bine. E deja un progres, nu?
Neagu Murgu - PPDD - UNPR

Neagu Murgu – PPDD – UNPR

La alegerile din 2012, partidul anexă UNPR nu avea nimic în Vrancea. Acum are 3 deputați. A deschis balul cu un an în urmă, Neagu Murgu, care a plecat de la PPDD. La acest ex-ofițer acoperit de fapte de glorie la popotă nu exista nici o pretenție. Pe 19 august 2014, Țigăeru dă și el PNL-ul pe UNPR. După ce ne-a asurzit pe toți cu declarațiile de fidelitate pentru principiile și istoria liberală, cu faptul că el, ca om de afaceri, nu poate fi decît de dreapta, că trebuiește mătrășit de le primărie neputinciosul Bacinschi și să îi ia el locul, ca un liberal luminat ce este, bla-bla-bla, a ales în cele din urmă lupanarul. În fond, pentru un pokerist învederat era unica opțiune posibilă.
La distanță de doar o săptamînă, un alt deputat vrâncean își ia zborul înspre bordelul UNPR. E vorba de “intrasingentul” scorțos Secară. Mai rar unul care să reușească performanța ca într-un timp atît de scurt să se rățoiască la toată lumea. Natură conflictuală, pozînd în băsisit pur, a acuzat de-a valma de colaborare cu Oprișan. A bătut întîi la ușa PNL, unde nu a fost mulțumit de ceea ce i s-a oferit. A reușit la PDL cîștigîndu-și mandatul în colegiul Adjud. A făcut valuri cu candidatura sa la șefia PDL dar a cotit-o intempestiv la PMP după fustele doamnei Udrea. Nu a făcut mulți purici nici pe aici deși a candidat și obținut ce și-a propus: poziția de vicepreședinte național. Nestatornic, instabil, s-a dus să lingușească, să se gudure acolo unde a scuipat cel mai tare: la ușa lui Oprișan. Magnanim, acesta i-a arătat preșul care îi e rezervat, cel pe care e scrijelit… UNPR. PSD-ul e pentru dulăi,UNPR deservește cățeii de pripas.
Generația 40+
Florin Mihail Secara - PDL - PMP - UNPR

Florin Mihail Secara – PDL – PMP – UNPR

Doi oameni aparținînd generației 40+, generația Revoluției și a Pieții Universității, doi oameni cu afaceri în spate, intră în politică în zona de dreapta, își cumpără pe loc poziții publice și virează demagogic, fără scrupule, către stînga aflată la putere. Acesta e tristul traseul urmat cei doi. Să fie vorba de o altă generație irosită?
Nu mai e de mirare că vîrful și modelul lor politic, psd-istul Victor Ponta, este autorul unei OUG prin care suspendă o lege în vigoare, legea contra traseismului alesilor locali, și dă verde pentru 45 de zile la concursul de prostituție politică. Pentru a-și netezi calea spre președenție nimic nu e prea mult, nimic nu poate compromite. Acum că sînt la butoane nu s-or împiedica ei de vorbe goale… stat de drept, lege, democratie, meritocrație. Ei aplică frust ce au învățat. Dacă nu îi maimuțăresc, îi plagiază cu sîrg pe ăi bătrîni: Iliescu, Năstase, Cozmîncă șamd.
În conseicință, ridicolul atinge noi cote pe plaiurile mioritice. Un partid remorcă, tractat de PSD pentru a intra în Parlament, are în colegiul Mărășești doi deputați. Iată unul din beneficiile palpabile ale reformei statului. În ceea ce privește opoziția, ne-am întors cu mai bine de 10 ani în urmă. Tronează triumfător marele arhitect al alianței USL. Pentru conformitate, domnul Nini Săpunaru.