Uncategorized

Vrancea Altfel recomandă o carte: Dr Florin Tudose – Psihopolitica

Dr. Florin Tudose (foto agentia.org)

Dr. Florin Tudose (foto agentia.org)

O carte spumoasă, savuroasă a editurii ALL a apărut în librării începînd de luna trecută. Este vorba de Psihopolitica,lucrarea binecunoscutului medic psihiatru dar și profesor universitar și somitate în materie, dr Florin Tudose. Subtitlul cărții indică și obiectul ei: Tratat de psihopatologie socială. Cam tot ce mișcă pe scena politică de la Revoluție încoace este analizat și diagnosticat cu precizie și rigoare de regretatul psihiatru Florin Tudose. Toate accentele patologice sînt trecute în revistă însoțite de alaiul specific de dalmațieni ai politicii românești. În număr de 100 +1. Radiografia fiecărui personaj este cu umor vizualizată și prin intermediul caricaturilor expresive, fine, de calitate ale lui Devis Grebu. 35 de capitole descriu bolile care afectează corpul politicienilor și nu numai. Sînt expuse aspecte generale ale acestora, simptomatica specifică este redată într-un limbaj accesibil tuturor. Lipsesc termenii greoi, stufoși ai limbajului medical. De exemplu fenomenul baronitei românești are în atenție pe îmbogățiții tranziției. Sînt pe rînd trecuți sub lupă Vasile Blaga, Marko Bela, Relu Fenechiu, Valeriu Zgonea și al nostru Marian Oprișan. Concluzia în acest din urmă caz este lipsită de orice urmă de indulgență: ”….Disprețul legii, disprețul oamenilor, disprețul pur și simplu îl caracterizează cel mai bine pe dandy-ul focșănean. Uimitor pare faptul că în esență, oriunde s-ar afla, baronii locali par clone ale aceluiași arhetip: un pigmeu moral care se agită impertinent spre vîrful piramidei.” Rămîne pentru dvs plăcerea de a vă delecta cu descrierea celor de mai sus.
Sau la tipologia perversului social îi regăsim aliniați cu mare pompă pe ”agitatorul politruc al familiei Ceaușescu” col. Mircea Dogaru, pe „justițiarul infractor” Cătălin Voicu, pe „kagebușa din Titan” primarul sectorului 3 Robert Negoiță, pe „nostalgicul incurabil după Ceaușescu” Marius Marinescu, zis si Bideu, și pe ex-deputatul PSD de Vrancea Ristea Priboi. Cunoscut ca un securist greu, de tristă amintire, acuzat că s-a implicat în distrugerea postului de radio Europa Liberă, că a pus la cale o serie de atacuri împotriva diasporei, că s-a implicat în tentative de asasinat etc, Priboi e văzut de Oprișan ca un diplomat de valoare, ca un profesionist minunat cu multă experiență. Cum îl percepe pe pacientul Priboi Dr Tudose ? -“ personaj tipic în peisajul politic autohton , călăul travestit în victimă, nesimțitul politic agresiv, în opoziție chiar cu propriul partid…”. Despre marile țepe trase statului mai are vreun rost să mai amintim?
Știați că dacă doar omul și cîteva maimuțe mai evoluate rîd, în schimb zîmbetul îi este caracteristc doar omului? Problematica rîsului devoalează multe carențe psihice, e un indicator de bază al sănătății sufletești. Plecînd de la această realitate cartea îi aduce față în față pe Traian Băsescu și Monica Macovei. Din perspective diferite, evident. Rîsul lui Băsescu “tinde să devină la fel de plictisitor ca zîmbetul-rînjet iliescian și la fel de agresiv ca hohotelile brucaniene.“ Pe MM o avertizează …”Oamenii care nu rîd niciodată nu vor ajunge vreodată să fie votați de vreo majoritate.”
Portrete suculente, succinte și acide, pentru toate gusturile. Cine să își mai aducă aminte de țărăniștii Remus Opriș, Ioan Avram Mureșan, Andrei Marga sau Victor Ciorbea? Sau dictatorii Nicolae și Elena Ceaușescu, Adolf Hitler și Mao Tse-Tung? Grosolanii epocii sînt Nicușor Constantinescu, Radu Stroe, Traian Decebal Remeș, Mitică Dragomir și grevista foamei de la Antene- Cristina Irina Anghel. Zona mediatică e și ea la mare cinste. Nu lipsesc Mugur Ciuvică, Sorin Roșca Stănescu, Corina Drăgotescu. Dacă vreți să descoperiți cine sînt coplagiatorii, bogații, histrionicii, vanitoșii, mitomanii, timizii, abandonații, complexații nu trebuie decît să răsfoiți cele 270 de pagini ale cărții. Nu scapă ochiului rece al autorului nici narcisiacul Adrian Severin , și el fost deputat vrîncean: “ Se consideră campion al gesturilor pozitive și de aceea este prea des asurzit de propriul monolog.”
Vă interesează finala dintre cîrlan și neamț în turul 2 al alegerilor prezidențiale? Aveți ocazia să le aflați profilurile puse în valoare cu meticulozitate de maestrul Tudose și o să mai știți și la ce o să puteți aștepta în următorii ani. Pentru a înțelege mai bine anvergura cărții, pentru a-i prinde mai bine stilul, pentru a ne da seama de întîlnirea unică dintre introspecția freudiană și cea tipică lui Caragiale, vom încheia prezentarea cu două pasaje relevante și pentru lumea vrînceană.
Miron Tudor Mitrea …”Cinci ani i-au trebuit fostului șef de atelier din epoca ceaușistă să se vopsească în sindicalist cu manivela în mînă și mii de camioane blocînd, cînd voiau mușchii lui, Bucureștiul, iar mai apoi să se revopsească din sindicalist galben în sindicalist politician roșu și cu parfum de trandafiri pdsr-iști. Viteazul sindicalist Manivelă devine o simplă curea de transmisie, cum frumos spuneau comuniștii sindicatului, ba mai mult, devine Bielă-Manivelă prin care guvernul Năstase, el însuși translatînd banii care se învîrt la Ministerul Transporturilor. Puterea în partid a lui Mitrea în partid a devenit tot mai mare, iar el s-a transformat într-un fel de baron Maximus, urcînd în ierarhia mafiei economice. Cu grijă, își transfera bani și proprietăți în locuri mai sigure, la poalele Alpilor, și și-a adus mai aproape, în parlament, și soția care nu-i așa, are și ea loc ba pe la Mehedinți, ba la Constanța, în județe care baronașii pun marelui baron și neamurilor sale, oricînd la dispoziție cîte mandate e nevoie. El poate oricînd să spună, fiind becher, persoană însemnată Găsește-mi, mă-nțeledzi, un coledzi…Să mai notăm că Mitrea îl nășește și pe Oprișan, și pe cine știe alții, cine-i poate ști pe toți ?”
Varujan Vosganian …”În parlament din anii 90 “Armeanul cel Rău”, cum ne-a lăsat la un moment dat să înțelegem președintele Băsescu, este de fapt un narcisiac, care se propune ba comisar European, ba laureat la Premiul Nobel (atenție pentru o singură carte scrisă) cu calități supraevaluate și defecte ignorate. Di Lampedusa de Bragadiru de cîte ori nu este ales în vreo comisie sau în vreun comitet se bosumflă și își face partidulețe, uniuni sau facțiuni, în care să fie tot el șef. Tenace, Varujan Vosganian trece peste orice acuzație: nu securitate, nu state de plată la Vîntu, nu subminarea economiei națioanale, și reușește tiptil-tiptil să facă ceea ce îi place cel mult- să fie ministrul care nu face nimic. Vorba lui Lampedusa: “ Trebuie să schimbăm totul pentru ca nimic să nu se schimbe.” În versiunea armeană—dacă nu schimbăm nimic, totul se va schimba. La mai mare onorabile! La mai mare ! Ultima ispravă a democratului mitoman, susținerea unui violent trust de presă pe care nu-l amenință nimeni-pentru a intra în istorie. Halal democrat de latrină.”
E o carte pe cinste. Merită să o aveți în bibliotecă.

Distribuie:

Comments are Closed

Theme by Anders Norén