justitieiMotivația judecătorului Lucian Bută în cazul Oprișan are ca punct de pornire un mare neadevăr care pune sub semnul întrebării întreaga argumentație juridică. Este vorba de afirmarea poziției pasive manifestate de judecător în acest proces ca un efect direct al noului cod de procedură penală. Fals, totalmente fals. Plus că îți trebuie o doză mare de rea credință ca să susții așa ceva în apărarea propriei conduite procesuale. Noul cod a intrat în vigoare de-abia la 01.02.2014 așa că până la această dată a funcționat vechiul cod care statua în clar principiul rolului activ al instanței de judecată, dată când oricum procesul ar fi trebuit gătat. Doar condiția de celeritate a subzistat dintotdeauna. Principiul aflării adevărului a fost menținut și de noul cod, de aceea instanța are în continuare prerogativa de a propune administrarea de probe din oficiu sau, prin art.385, posibilitatea de amânare a procesului tot pentru propunerea de noi probe. Chiar dacă noul cod a abrogat principiul rolului activ al judecătorului, poziția dlui Bută ar fi trebuit să fie activă, fermă, neechivocă, echidistantă și în formă și în conținut, în favoarea stabilirii tuturor împrejurărilor infracționale, sub toate aspectele, în toate elementele ei componente. Lucru care nu s-a întâmplat. În schimb rolul său a fost extrem de activ în tărăganarea procesului care sub aspectul administrării probelor s-a materializat doar în audierea la infinit de martori, majoritatea ostili sau speriați, sabotând pe față derularea procesului, lucru trecut cu vederea de judecător. Dacă mai pui la socoteală că bâlbâielie Justiției, care au mărit durata timpilor morți ai mașinăriei judiciare și au creat în plan public un sentiment de impunitate al inculpaților dar și amenințările sau jocurile politice locale, se poate evalua, fără să fii specialist, gradul de veridicitate al declarațiilor acestora. Nu l-a obstrucționat nimeni și cu nimic pe judecător ca până la 01.02.2014 să dispună toate măsurile necesare, inclusiv expertizele ce ar fi putut lămuri situația de fapt, chiar și o nouă reîncadrare juridică a faptelor sau o nouă interpretare legală a lor, dacă situația o impunea. A fugit de orice responsabilitate pretextând prevederile noului cod ce pune accentul pe o filozofie cu un plus acuzatorial, pe un rol sporit al procurorului în definirea cadrului procesual, în dauna celei clasice, cu o tentă inchizitorială mai pronunțată, în care judecătorul beneficia de puteri extinse în desfășurarea procesului. S-a complăcut în postura de arbitru de fațadă, aflat deasupra jocului celor două echipe, cam ca Pilat din Pont și spălatul pe mîini.
Cum era de presupus, efortul personal depus de dl Bută în demonstrația de nevinovăție a celor chemați să răspundă pentru faptele lor a fost mimim și s-a rezumat la un copy paste à la Copos aplicat concluziilor scrise depuse de profesorul său din facultate, avocatul inculpatului Marian Oprișan, dl Mateuț. Adică a mai umblat pe ici pe colo, pe la topica propoziției, ca să nu se spună mai apoi că nu există și contribuție originală. Ca notă umoristică, dl Bută a și amânat pronunțarea până când nu a obținut concluziile scrise ale inculpaților cerute imperativ de domnia sa, dovadă că, iată, a putut fi și activ, cu toate că noul cod nu îl obliga să le ceară. Cam așa se vede orbul justiției prin ochii dlui Bută.
În rest, magistratul Bută a ținut să se remarce în răfuiala sa personală cu cei de la DNA. După ce-i ridiculizează pentru neștiința aplicării legii în dosar, fapt care schimbă datele întregului dosar și motiv care permite să nu se poată constata vreo activitate infracțională, totul fiind astfel posibil. Chiar și ca inculpații să cheltuiască toți banii din împrumutul extern pe indemnizații, numai să fie mimată preocuparea că obiectul contractelor ar fi cel de pietruire a drumurilor.
De la premise eronate acuzarea ajunge la concluzii eronate: toate plăţile făcute în baza acestor contracte sunt nelegale
Pe urmă se trece și la desființarea celor din subordinea DNA, pe care domnia sa nu-i vede ca specialiști, în detrimentul legii ce le oferă această calitate:
”Este de prisos menţiunea că unei persoane care a absolvit (doar) studii superioare economice în anul 1970 îi lipseşte nu numai competenţa legală pentru a răspunde la obiective juridice, dar chiar şi o minimă pregătire profesională în acest sens. Este abuzivă atribuirea calităţii de specialist şi cu atât mai mult a aceleia de specialist cu „înaltă calificare”. ”Obiectivele referitoare la achiziţii publice depăşesc competenţa specialistului Laurenţiu Hanganu, care la data respectivă nu urmase cursuri de specializare în acest domeniu”.
Asemenea gratulări revin cu adresă și înspre alții funcționari publici. Despre cei de la Curtea de Conturi a României, asemenea lui Oprișan, doar cuvinte de laudă:
”Se va constata lesne că susţinerile controlorilor financiari sunt netemeinice şi nelegale aceştia mulţumindu-se să înşiruie o seamă de texte de lege fără să argumenteze încadrarea faptelor reţinute în reglementările citate în scopul de a impresiona cititorul, fără să realizeze că atât Rapoartele de control cât şi încheierea care constituie actul de sesizare al instanţei au doar substanţă fizică, adică maculatură.”
sau
”Reţinerea acestor operaţiuni ca nelegale scot la suprafaţă numai obtuzitatea şi ranchiuna controlorilor financiari.”
Cu asemenea exprimări juridice nu ne îndoim că dl Bută a făcut totul ca să evite ca infracțiunile de fals și uz de fals să fie prescrise după principiul: S-acționăm fără greșeală până la prescripția finală. Dar ce l-a împiedicat să descopere falsurile ulterioare concepute în laboratorul CJ în vederea ștergerii urmelor infracțiunii? Întrebare retorică.
Să aduci în sprijinul achitării elemente cu conotații politice cum ar fi situația că Guvernul sau Ministerul Dezvoltării sau Consiliul Județean Vrancea nu s-au constituit parte civilă ar însemna să te faci că nu dorești în nici un chip să înțelegi contextul. Păi Consiliul Județean e chiar feuda personală a lui Oprișan, cine ar fi cutezat să se constituie parte civilă în contra șefilor? La Dezvoltare trona ministrul Blaga, apărător public și fan consacrat al lui Oprișan pe linia de influență a grupului de la Cluj condus de prietenul Ioan Rus, iar la Secretariatul Guvernului împărățea o pupilă de-a doamnei Udrea, parteneră în tocarea banilor europeni cu mai toți baronii locali, cu Oprișan realizând împreună megamizeria din Focșani numită Piața Unirii. Nu-i așa că aceste aspecte nu sunt relevante?
Să reții ca circumstanță faptul că sesizarea Curții de Conturi a fost făcută de oponenții politici și să nu realizezi că în Vrancea drumurile nu au fost făcute decât pe hârtie, că achiziționarea de active gen motelul Căprioara ascunde interese bine conturate, pune sub semnul îndoielii imparțialitatea judecății. Să credibilizezi, să dai apă la moară văicărelii continue a lui Oprișan că e victimă politică referindu-te în cuprinsul sentinței la o declarație de conjunctură a lui Băsescu – „singura stare de urgenţă a lui Marian Oprişan este la DNA” – când în realitate cei doi au fost buni prieteni (și EBA și Ioana Băsescu pot depune mărturie), înseamnă să fii părtinitor.
Poate că logica și abordarea juridică a fost cea corectă deși pare cinic să dai dreptate procurorilor că faptele relevate de ei corespund adevărului numai neprofesonalismul lor a condus la achitarea celor, altfel, vinovați. Totuși haina juridică în care le-a îmbrăcat a fost cel puțin nepotrivită pentru statutul unui judecător imparțial. E bine să știe că prin hotărârea ce a statuat inocența celor de la Consiliul Județean a acoperit o mare operațiune de sifonare a banului public înfăptuită de persoane cu ștate vechi de serviciu în acest domeniu. Misiunea sa de înfăptuire a adevărului, ca obligație legală, a eșuat.
Prin comportamentul afișat, mulți spun că ar fi fost mai potrivit să se alăture echipei Badea-Gâdea de la Antena 3, la corul bocitoarelor ce atacă încontinuu DNA. E părerea lor. Dar ca avocat cu siguranță ar fi mult mai performant.