El. Manuel. Bărbat înalt cu mustăcioară. Suplu, dar cu un ușor aer anchilozat. Ușor de remarcat într-o mulțime așa cum lesne s-a putut observa în campania de la prezidențialele din 2014, când a prestat pe post de bodygard personal al candidatului PNL, dl Klaus Johannis. Atunci a părut că joacă în rolul anume croit pentru el, acela în care doar trebuia să privească încruntat și vigilent pe deasupra capetelor tuturor gata să-l identifice pe imprudentul agresor, mimând un aer sever și dominant, abordând o mină gravă și preocupată. Deschidea cu mână sigură calea prin mulțime pentru Johannis ca un adevărat maestru de ceremonii. Unii îl vedeau ambasador. Alții pariau că va fi viitorul șef al SPP. Oricum mai toți îi prevesteau o carieră fulminant-ascendentă. Se găsea într-o proximitate prea promițătoare ca să nu urce și el în vreo șa de demnitar public.
De mic pasiunea lui Manuel a fost sportul. A practicat handbalul cu succes, fiind un jucător bun, de pluton, în prima ligă. Ceea ce nu e deloc puțin. Pentru orice vrea să scotocească prin arhiva Liceului industrial nr. 1 și să răsfoiască prăfuitul catalog de note al clasei unde a învățat Manuel va realiza imediat că el a ars, că s-a dedicat cu totul, că a avut ochi… doar pentru handbal. Nimic altceva nu a mai contat. Școala în sine era un accesoriu, un ceva futil, bună poate pentru tocilari nicidecum pentru bărbații hotărâți să reușească, verzi. Cine mai sta să se împiedice de ea cunoscut fiind că pe vremea lui Ceaușescu 12 clase erau obligatorii iar bacalaureatul nu-l luai decât dacă nu vroiai.
Peste ani, sărăcăcioasa bibliotecă a lui Manuel, cea din lemn masiv din sufragerie, care altminteri ieșea în evidență prin mileuri macrame și bibelouri chinezești, era plină acum cu diplome școlaricești primite și cursuri universitare absolvite de pe la prestigioasele facultăți locale. După 89 Manuel pur și simplu s-a reinventat, s-a recompus la propriu. Ieri sportiv de performanță, azi deschizător de drumuri în ale diplomației și inițiator al școlii diplomatice vrâncenești. Ieri cu cotizația la UTC, azi liberal săpunarian cu papion. Ieri,cocheta cu lăcătușeria azi e pus în slujba științelor economice, cu stagii de atașat economic în Turcia și Spania. Și procesul de autotransformare nu continuă să uimească. Din consul în Sevilla direct specialist în probleme agricole la Comisia de Agricultură de la Camera Deputaților, la dl. Nini.
Ea. Viorica. Doamnă de oraș și respectabilă comersantă de blănuri. În timpul guvernării CDR, 1996-2000, în calitate de contabilă a unei instituții de stat, timp de 4 ani de zile și-a însușit ilegal, fără a fi depistată, o uriașă sumă de bani pentru acea vreme. Procurorii au spus că untem în prezența unei delapidări și a unei infracțiuni de fals. Judecătorii au confirmat și i-au acordat o pedeapsă de 5 ani cu executare pe care Viorica i-a făcut aproape de casă, familie și prieteni. After, aidoma lui Manuel, și ea s-a rebrenduit complet nerecurgând facil doar la superficiale și vagi schimbări de look. Dintotdeauna a dovedit perseverență, a fost o femeie determinată, nu a umblat cu jumătăți de măsură. A divorțat pentru a își prezerva și, ulterior, a investi profitabil capitalul acumulat. A revenit la numele ei de fată pentru a nu-și asocia sau umbri noua identitate cu cea a vechii infractoare fără de scrupul. Forțată să nu mai fie bugetară, s-a apucat de afaceri. S-a înscris la liberali că doară e doamnă simandicoasă, progresistă și liberă de orice inhibiție, nu mai pui că e și chestie de bonton. Reabilitată judiciar ca efect al legii și prețuită de colegi pentru curajul autosacrificial, i s-a oferit un simbolic și meritat loc 3 pe lista de candidați de la Consiliul Județean. Cei doi profesori și copreședinți ai PNL, Toma cel din PSD și Bostan cel din PNȚCD, ocupanții pozițiilor 1 și 2 ai listei de consilieri județeni, au vrut să demonstreze cum înțeleg ei și aplică politica liberală pe meleagurile vrâncene, făcând din Viorica principala lor carte de vizită. Într-un fel e și un gest de solidaritate transmis înspre Trășculescu și Copaci, prinși și ei și aruncați de cruda soartă în vâltoarea apelor tulburi ale elitistelor facultăți penitenciare de la Mîndrești.
El și Ea sunt frați. Nepătați. Pleșa Manuel și Pleșa Viorica. Ei sunt și PNL-iști. Personaje publice inexistente public. Unii ar zice că inițialele P, N și L s-ar trage de la adejectivul penibil, alții spun că ar veni de la adjectivul penal. Cine o avea dreptate? Adevărul rabinic l-ar mai putea desluși doar prietenul lor comun, un alt pnl-ist de marcă, Manole Merchea.
“Proștii votează, deștepții numără banii” clamează sibilinic și mândru de preaplinul său eu, cel fără de întrebare și îndoială, autointitulat și gratulat drept… Merchea-Enet Dumnezeu.
