Vrancea neștiută! Știați că avem în județ o Transalpina mai mică?

De prin Vrancea
Fântâna lui Ferdinand se afla intr-o stare vecina cu distrugerea!
  • Drumul sondelor, Golul Lepșei, tranșeele Primului Război Mondial, pădurea Strâmba, Obârșia Mioriței și Fântâna lui Ferdinand sunt doar câteva atracții ale unui inedit traseu care li se propune amatorilor de drumeții montane

Poate pentru prea mulți Lepșa înseamnă o plimbare lejeră la Cascada Putnei sau prin Cheile Tișiței, pe când frumusețile locului sunt cu mult mai numeroase și mai diverse. Un turism altfel ne este propus de cei care administrează Parcul Național Putna din Vrancea. O inițiativă bogată în noi trasee montane, mai solicitante dar și mai spectaculoase, ce are rolul de a diversifica  petrecerea timpului liber pentru cei ce iubesc muntele, mișcarea, natura, aerul tare.

La 80 de kilometri de Focșani, aproape de Greșu, ultima așezare de la poalele înălțimilor muntoase, se poate admira una dintre cele mai spectaculoase priveliști din munții Vrancei, iar pentru a-ți bucura privirea nu ai nevoie de abilități de alpinist ci doar de ochi buni și un ghid priceput, cu o mașină 4X4. Cei care plătesc bani buni pentru excursii extravagante prin Alpi sau Pirinei poate nici nu știu câtă frumusețe îi așteaptă și aici, la răscrucea dintre Moldova, Transilvania și Muntenia. Sâmbăta trecută am avut privilegiul de a admira natura începutului de toamnă în toată splendoarea ei într-o excursie de câteva ore prin pășunile alpine de pe Golul Lepșei, până la granita cu județele Bacău și Covasna, în așa numitul punct Trei Hotare. Ghizi printre piscurile alpine și cărările de munte ne-au fost rangerii de la Parcul Natural Putna- Vrancea, în frunte cu directorul Ion Militaru și Gabriel Burghelea, șeful Pazei, alături de Dragoș și Laurențiu, alți doi împătimiți ai muntelui, studenți la Silvicultură. Golul Lepșei, pădurea virgină Strâmba, Trei Hotare, locul în care se intersectează trei județe, Vârful Clăbucul, Stâna Modernă, Obârșia Mioriței și Fântâna lui Ferdinand, aflată pe raza comunei Mănăstirea Cașin, sunt tot atâtea puncte de oprire pe traseul nostru de jumătate de zi.

Transalpina Carpaților de curbură

Aflat în dreapta satului Greșu, Golul Lepșei este o pajiște alpină aflată în stăpânirea ciobanilor, a vânătorilor, culegătorilor de ciuperci și, desigur, a tăietorilor de lemne care își fac drum spre pădurile din zonă. Rar câte un motociclist sau vreun amator de curse off-road sparge liniștea pe așa numitul drum al sondelor care te scoate dincolo de munți, spre mănăstirea Cașin, fost loc de pelerinaj al regilor României. O cercetare făcută de specialiști a descoperit aici rezerve de petrol pentru care regimul comunist a investit în realizarea acestui drum de piatră, mărginit cu parapeți din beton. Cei mai în vârstă oameni ai zonei își mai amintesc de puțurile de petrol forate în zonă care au fost sigilate și, se pare, sunt păstrate în rezervele de stat. În ciuda vechimii, drumul sondelor,  construit în anii 60 ai secolului trecut, se menține în condiții destul de bune. Se vede însă că nimeni nu a mai investit în întreținera lui. Este o Transalpina în miniatură, deloc exploatată din punct de vedere turistic. În zilele senine, de la altitudinea de aproape 1300 de metri se deschide în fața ochilor o panoramă de 360 de grade care trece peste piscurile vrâncene, până în Nemira și ajunge în extremitatea estică a Carpaților Meridionali, în înzăpeziții Bucegi. Tot de aici se văd semețe înălțimile munților Vrancei, Tisaru, Goru, Lăcăuți, Mușat. Vântul face ca pe Golul Lepșei să crească doar jnepeni, arbuști și ierburi înalte, îngălbenite de soare.

Tranșeele Primului Război Mondial

Puțini știu că înălțimile de la Golul Lepșei păstrează încă tranșeele săpate de soldații care apărau Moldova în Primul Război Mondial. După cum se știe, la capătul a doi ani de neutralitate, în august 1916, din ordinul regelui Ferdinand, armatele române au trecut Carpaţii pentru eliberarea Transilvaniei. Soldații au construit aici avanposturi care le permiteau să aibă sub supraveghere întreaga zonă. Un tranșeu circular, săpat pe cea mai înaltă ridicătură a zonei, te întoarce în timp, pe vremea când regiunea era graniță cu Austro-Ungaria. Zona se vede ca în palmă. Copiii care au venit aici în excursie au mai putut găsi recent căști și ustensile folosite de soldați. Chiar și astăzi, zona mai este folosită pentru aplicații militare și ar fi un traseu inedit pentru cei care vor să celebreze Centenarul Marii Uniri.

Obârșia Miorței

Dincolo de Golul Lepșei, drumul îngust ne poartă printre păduri ciopârțite de topoare și drujbe către “Obârșia Mioriței” sau răscrucea ciobanilor, locul în care s-a ridicat în august 2015 un monument simplu, din lemn, dedicat transhumanței.  Lucrarea dedicată Mioriței a fost ridicată de un artist din comuna băcăuană Cașin, Ion Moraru, chiar la răscrucea dintre județele Vrancea, Covasna și Bacău. Este un buștean care are sculptate pe cele trei fețe legenda Mioriței, alături de simbolurile zonei, oile, bradul și stejarul, copaci aproape dispăruți din aceste păduri. “Obârșia Mioriței” este an de an prilej de mare sărbătare pentru localnicii din Cașin care vin aici în pelerinaj de Sfânta Marie. Locul are și o încărcătură istorică. Pe aceste plaiuri, mii de militari români au ținut piept armatelor germane în Primul Război Mondial.

Fântâna Regelui Ferdinand

Nu departe de “Obârșia Mioriței”, dincolo de granița județului, în Bacău, se află un alt loc de popas. Este vorba despre Fântâna Regelui Ferdinand, un puț zidit din piatră, aflat în mijlocul pădurii, despre care se spune că a fost amenajat din ordinul Regelui Ferdinand I. Întemeietorul României moderne a ajuns în zonă în mai multe rânduri, alături de Regina Maria, pentru a inspecta frontul, dar și pentru partide de vânătoare. Astăzi, Fântâna lui Ferdinand este într-o stare vecină cu distrugerea. Fântâna din piatră s-a prăbușit, iar crucea frumos sculptată, de care cineva a agățat o panglică tricoloră, a fost destabilizată de alunecările de teren și trecerea timpului. Locul însă are un farmec aparte. Drumeții se opresc să bea apă și să descifreze o veche inscripție săpată în piatră în mai 1916 de către un inginer hotarnic pe nume Ch. Lupu: “Trecând prin acești Carpați frumoși și stând la această masă, vă doresc să fiți fericiți și să visați la o patrie mai mare”. Nu poți să nu te întrebi de ce acest loc nu este reparat, întreținut și promovat pentru a aduce aici nu doar pe cei care vin să taie lemne sau să adape animalele ci și pasionați de natură, de frumusețea muntelui și de istoria noastră recentă.

Strâmba – ultima pădure virgină

Cele mai mari bogății ale zonei sunt însă pădurile care, în loc să îmbogățească natura, îi îmbogățesc pe toporatorii protejați ai zonei. Câteva obști care au primit păduri aici au măcelărit versanții în mai multe locuri. Dar cine are ochi să vadă distrugerile? Silvicultorul Gabriel Burghelea spune că pădurea are capacitatea să se reface în timp, însă nu va mai avea acele specii de arbori valoroși care au fost eliminați. O dovadă a faptului că s-a tăiat în neștire și fără a respecta legile naturii este dispariția brazilor din munții Vrancei pentru că sunt tăiați sistematic pentru valoarea lor economică mare. Deși se vorbește prea puțin despre asta, brazii sunt greu de văzut în munți, specia de conifer care domină zona fiind molidul. Totuși, o ultimă pădure virgină stă mărturie legendarilor codri din Carpații de Curbură. Este vorba despre Pădurea Strâmba, zonă de protecție integrată, unde nu se intervine sub niciun motiv, după cum ne spune Gabriel Burghelea, și de unde nu s-a mai tăiat niciun arbore din 2004. Este un eșantion care arată ce a fost și cam ce este acum pădurea. În pădurea Strâmba sunt specii de arbori cu vârste și de 170- 180 de ani, un amestec de fag, molid și brad, după cum spune Ion Militaru, directorul Parcului Natural Putna. Alte 12 zone din parc păstrează păduri valoroase, cea mai mare rezervație fiind Tișita. Silvicultorii care ne însotesc spun și ei că pădurea oferă atâta bogăție încât lemnul brut ar trebui să fie ultima sa utilitate. Dar cine să înțeleagă și să mai vorbească despre respectarea naturii într-o țară în care jaful a ajuns politică de stat.

Sfatul nostru este să vă faceți timp și să vizitați aceste zone, să nu lăsați în urma voastră decât urmele de pași și să luați cu voi doar amintiri și imagini frumoase! Drum bun! (Foto și text Silvia Vrînceanu Nichita)

 

  • Trasee alături de rangerii Parcului Natural Putna

Cei care vor să se bucure de frumusețile munților sunt sfătuiți să ia legătura cu oficialii Parcului Natural Putna, cu atât mai mult cu cât anumite activități, cum ar fi cele enduro, sunt interzise în această zonă protejată. În acord cu strategia de vizitare a Parcului Natural Putna, se lucrează acum la crearea unui mic parchet turistic, care să includă două trasee de explorare în grupuri mici de turiști, care să călătorească în munți cu mașini de teren. Unul dintre acestea este Golul Lepșei – Fântâna lui Ferdinand iar cel de-al doilea va propune vizitarea cascadei din Horn și a cascadei Păstaia, ambele pe firul Cozei și mult mai spectaculoase decât Cascada Putnei. “Urmează să stabilim și un tarif pentru cei care vor dori să viziteze aceste locuri și să fie însoțiți de noi. Este vorba despre siguranța lor, traseele nefiind toate marcate, dar și despre respectul pe care trebuie să îl avem față de natură”, ne-a spus Ion Militaru, directorul parcului. Puțini dintre cei care au case de vacanță în zonă au vizitat locurile spectaculoase ale munțior Vrancei, în afara binecunoscutelor chei ale Tișiței. Munții noștri ascund și alte frumuseți ascunse. Cabana Zboina, ridicată pe vremea regalității, se află tot în zonă, dar drumurile proaste o fac nevizitabilă. De asemenea, Masa lui Vodă, un alt loc de legendă, stă să fie descoperită în codri. Recent, rangerii au descoperit, în afară de terasamentele de cale ferată ale societăților forestiere străine de la începutul secolului trecut, și o instalație amenajată pe pârâul Tișița Mare, folosită pentru coborârea buștenilor. Cei interesați să viziteze locurile pot obține informații de la adresa de e-mail putnavrancea@yahoo.com sau pe pagina de Facebook a Parcului.  Înainte de a porni singuri la drum într-un parc de 38.000 de hectare, luați în calcul riscul de rătăcire dar și atacurile din partea animalelor sălbatice.

Drumul sondelor taie munții Vrancei catre monumentul Obârșia Mioriței și Fântâna Regelui Ferdinand

Lasă un răspuns