Muzică clasică cu jazz şi folk, presărat cu elemente de blues, vals, rondo şi chiar ritm oriental şi influenţe caraibiene, iar la final o giamparale, iată „reţeta” cu care a încălzit publicul focşănean cel mai cunoscut ansamblu cameral din ţară.
O seară dedicată în special jazz-ului simfonic, oferită de ansamblul cameral Trio Contraste, i-a adunat pe iubitorii de muzică modernă luni la Ateneul Popular. Un repertoriu variat a căutat să pună în valoare muzica anilor recenţi păstrand în acelaşi timp şi amprenta filonului originar al muzicii clasice. Prima piesă interpretată a fost suita operei folk, Porgy and Bess, operă compusă de George Gershwin în colaborare cu textierul său preferat… nimeni altul decat fratele său, Ira Gershwin. Specific lui Gerswin, suita orchestrală este un amestec de muzică clasică cu jazz şi folk american, reţetă ce l-a transformat pe genialul compozitor american într-un deschizător al muzicii noi, caracteristice perioadei contemporane. Mare reper al lumii jazz-ului Dave Brubeck a fost şi el prezent cu trei piese, în fapt o incursiune quality în universul jazz-ului, presărat cu elemente de blues, vals, rondo şi chiar ritm oriental. Spaţii melodice aparent ireconciliabile legate de un jazz unificator şi dominant. Compozitorul american, elev al lui George Enescu printre alţii, Leroy Anderson a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai Light orchestral music. Melodii de succes ale acestuia s-au bucurat de o caldă primire din partea publicului. Tonice, ele amintesc mai ales de suavitatea copilăriei.
Acompaniament cu … polizor şi dactilograf
În ”Balet cu şmirglu” de exemplu, percuţionistul Doru Roman a fost asistat de cel mai tanăr spectator din sală, focşăneanul Gabriel, de 5 ani, căruia i-a prevestit o carieră de succes ca viitor muzician. O altă binecunoscută piesă comică e ”Maşina de scris” în care rolul de solist principal este asigurat de un …dactilograf. Ţăcănitul maşinii de scris imprimă ritmul vioi şi jucăuş al piesei. După Scherzoul marelui pianist Friedrich Gulda au urmat cele două piese ale lui Claude Bolling, Sentimentale şi Veloce, cu melodii mai aproape de reflexia tipică filmelor franceze, ce marchează o trecere de la ritmul lent, oniric, al reveriei sentimentale, către ritmul alert al dimineţilor ce ne deschid uşa unei zile noi. Accentele de rock, blues se pliază într- un tot unitar cu modulaţiile baroce, romantice sau impresioniste. Programul s-a încheiat cu o adaptare interpretativă a suitei marelui dirijor Leonard Bernstein din musicalul ”Poveste din cartierul din vest”-West side story. Acorduri clasice, muzică modernă, jazz, influenţe caraibiene, un adevărat stil american de Broadway musical. Spectatorii au beneficiat şi de explicaţiile afabile ale pianistului Sorin Petrescu care au însoţit parcursul tematic valorizand compoziţia prezentată. La cererea cu ovaţii a publicului, ansamblul Contraste a mai oferit o mostră de jazz romanesc, “Mainile olarului”, compoziţie a regretatului Johnny Răducanu şi o giamparale. Frigul pătrunzător din sală n-a reuşit sa alunge din bunădispoziţia auditoriului dar a atras remarca ironică a prim flautistului Filarmonicii George Enescu, Ion Bogdan Ştefănescu, care, resemnat de răceala transmisă de autorităţile locale, a conchis: ”Cînd ne-o fi mai frig , ca acum să ne fie!”. O sală îngheţată, o primire călduroasă a iubitorilor de muzică bună, un recital atent pregătit de profesioniştii de la Trio-ul Contraste. (D. N.)
