În Romania nu există concursuri pe bune. Rarisim, cand se scoteau mai multe posturi de execuţie, de exemplu cand se înfiinţa vreo instituţie publică, era posibil să mai scape prin sită şi cate un candidat pregătit, tocmai pentru că mai era nevoie şi de oameni care ”să ţină” instituţia.
De cand cu criza, prin ochiurile plasei birocratice nu mai pătrund decat pilele şi doar cele cu spate baban. Sunteţi de acord că avem, în linii mari, o clasă politică jenibilă. Închipuiţi-vă ca aceştia sunt adevăraţii angajatori în sistemul public. Nu instituţiile! Gradul de rudenie, servilismul sau banul sunt criteriile ce permit angajarea în spaţiul public. Iar cum liderul politic va promova întotdeauna doar oameni ”subalterni”, care să nu îl umbrească, să nu ne mirăm de calitatea înalţilor reprezentanţi publici! Ce mai contează că de ani buni asistăm la o discriminare în raport cu tinerii absolvenţi pentru care accesul în sistemul public le este prohibit? Curată egalitate de şanse…Nu ai şcoală? Nici o problemă. Apelăm la samsarii de diplome, răspandiţi uniform prin toate partidele, ascunşi de multe ori sub teancuri de diplome şi titluri universitare care te servesc cu promptitudine. Clientul nostru, stapanul nostru! De-abia apoi se scoate postul la concurs, unde nu va fi decat un singur candidat, căci toată lumea ştie că e cu dedicaţie. Oricum, dacă vreun intrus are curajul să îşi depună dosarul, cei din instituţia publică vor face de aşa manieră incat rebelul să se retragă, să se lase păgubaş. Nu politicianul se va murdări cu executarea acestui gen de operaţiuni, ci sistemul o va face, urmandu-şi instinctul de autoprotecţie, de autoconservare, de a demonstra disponibilitatea şi fidelitatea faţă de orice putere politică. Sistemul ştie că orice putere are dreptul de a-şi planta oameni şi el se supune. Unde-i ordin… De acum începe ipocrizia manifestată cu predilecţie în randul celor cu funcţii de conducere atunci cand li se termină mandatele. Apar în atenţia publică cuvinte ca funcţionar public, carieră, manager sau director, competenţă, concurs pe post, stabilitate în funcţie, respectarea legii, profesionalizare, ş.a.m.d. Afli despre cat de mult au învăţat ei, ce sacrificii au făcut ca să acceadă la o asemenea funcţie şi cat de potriviţi sunt ei pentru postul respectiv. Are loc o metamorfoză subită. Oameni care ieri se ploconeau şi se gudurau pentru a obţine favorul politicianului, care aşteptau docili plicul cu subiectele de concurs, astăzi devin brusc posesorii unui spirit liberal şi independent. Constaţi că ei au fost mereu adepţii meritocraţiei. Chiar ai surpriza să auzi invocand şi drepturile omului, CEDO… Ipocrizia maschează, ascunde banala şi lumeasca dorinţă de a ocupa în continuare fotoliul de conducere. Omul nu mai vrea să plece şi gata! Sinecura, în viziunea proprie, trebuie să devină viageră. Şi de aici, dă-i şi luptă … procese interminabile, schimbarea stăpanului politic, alte negocieri, alţi bani, alte servicii la schimb etc…Dl Copaci, şeful de la Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, se înscrie perfect în codul de conduită reliefat mai sus. Nu a încălcat nici o literă. Este un veritabil legist. La momentul potrivit lider PNL, relaţie de rudenie binevenită în PDL, iar acum făcand cu coada ochiului PSD. A riscat enorm cu planul de afaceri în domeniul vitivinicol, dar i-a mers. Este bugetar de frunte, dar şi capitalist cinstit. Este un model de succes al perioadei, alături de Oprişan sau Săpunaru. A fost pentru mult timp mana dreaptă a dlui Horia Furtună la Camera de Comerţ. Acesta i-a fost şi mentor şi model în viaţă. Deşi mult mai tanăr, prin spirit el aparţine acestei generaţii. A generaţiei care a privit statul ca pe o pradă, a generaţiei de rapt. El doar a pus în aplicare această viziune despre viaţă. Pur şi simplu şi-a însuşit Casa de Sănătate. A trecut-o în domeniu privat, în moşia sa. Revoluţia sau Piaţa Universităţii, democraţia liberală sau civilizaţia occidentală au constituit ori vorbe goale ori oportunităţi practice de parvenire socială. Astfel, daca nu l-ar fi angajat la Casă pe fratele său, dl Gabriel Copaci, abia atunci se facea vinovat de încălcarea legii. A legii nescrise care guvernează Romania.
Articol publicat în Ziarul de Vrancea în data de 15.08.2013
