Caricatura oferita de C. Pavel
Un avocat: „M-am fript o dată și nu mai vreau să se întâmple asta și a doua oară. Am dat totul din mine în 2004 ca Băsescu și Alianța D.A. să câștige în dauna megacoruptului Adrian Năstase și a PSD-ului local și m-am trezit că noua clasă politică clamată era reprezentată aici de un Jan Vraciu sau Nini Săpunaru. Două catastrofe politice. Au îndepărtat tot ce avea IQ-ul mai mare decât al lor și au promovat numai neamuri sau yesmeni după chipul și asemănarea lor. Acum unul a băgat-o pe nevastă-sa la înaintare, Dorina Vraciu, iar Alina Gorghiu a anunțat că celălalt, Săpunaru, e un elegant că a renunțat să mai candideze și că astfel, prin experiența sa, e un viitor ministeriabil. Pentru ce să mă mai implic în politică? Nu are rost, nu poți să schimbi nimic. Doar ei sau clonele lor.”
Un doctor: „Au pus la conducerea spitalului numai infractori. Dovediți sau nedovediți. Nimeni nu vrea să vadă incompetența și hoția transpartinică ce-i leagă. Toți întorc capul și se prefac că totu-i bine. Ai văzut pe vreunul din sistemul medical să spună: „Ajunge! Nu se mai poate?”. Nici n-o să vezi pe-aci pe la noi. Doctorii care cochetează cu politica vor doar să participe la combinatorica achizițiilor cu dedicație, cele cu comision. Atât îi interesează. În rest nu prea mai am chef de nimic. Nu văd nimic și sunt lăsat în pace. Nu doar mizeria sau lipsurile din spital sunt de vină. Și mare parte dintre oamenii care apelează la noi nu-s mai breji. Mulți dintre ei nu plătesc un leu la asigurări, vor totul gratis, vociferează la orice și te amenință că te reclamă la ziar sau la parchet. În condițiile astea despre ce serviciu medical mai vorbim? Stres, stres și iar stres. Nu te apără nimeni, pînă la urmă ce-i aia doctor? Care-i statutul nostru? Dacă nu aveam copiii la școală o ștergeam și eu afară. Da vin la vot, știu eu cu cine să votez. Oricum nu cu ăștia.”
Un profesor: “Nu-mi trebuie expunere publică. La ce presă e în Vrancea nu te mai spală nimeni. Toți mercenarii să sară pe tine și șă te desființeze. Pentru ce? Mi-e mai bine așa. Îmi fac datoria față de comunitate susținând și promovând public valorile morale și societale ce stau la baza societății democratice autentice. Nu fac meditații așa că nu au cu ce să se lege de mine. Îi ajut benevol pe cei ce vor să învețe. Atrag atenția asupra abuzurilor din învățământ, susțin acțiunile pentru întărirea statului de drept ale societății civile și pentru mine cred că e de ajuns. Dacă s-ar mai alătura și alții lucrurile s-ar îmbunătăți. Dar nu e cazul.
Un patron: “Știi că sunt de dreapta. Liberalii sunt niște țepari și mincinoși. Nu am ochi să-i văd. E nevoie mare de-o schimbare, de-o provocare, de ceva nou pe piață. Bani? Sunt îndatorat până peste cap, am făcut credite pentru dezvoltarea și extinderea afacerii și nu mai prididesc să le plătesc. La anul vă sprijin cu siguranță, acum chiar nu pot. Servus, sunt cu voi. Bazați-vă pe votul meu. „
Un inginer: “Am mers în 2008 pe mâna lui Răzvan Mustea fără să intru efectiv în politică. Și bine am făcut. Am zis că are un pic de școală, că e mai tânăr și că ar fi mai reformist, că fiind bogat nu ar mai avea de ce să alerge ca să se chivernisească. M-am înșelat amarnic. Ce naște din pisică comunistă, ban public și privilegii mănâncă. Apropo, de patinoarul lui madam Plăcintă de ce nu mai zice nimeni nimic? Ca și de Piața Unirii a lui Oprișan. Corb la corb nu-si scoate ochii. Nu doresc să candidez, dar am să continui să public în contra prostiei și ticăloșiei.
Un fost politician: “A, nuuuu. Nu vezi cum stau la coadă pe ploaie, pe frig, pe stomacul gol, la moaștele Sfintei Paraschiva? Ei cred și vor minuni, nu învățământ sau sănătate de calitate. Sau vor circ cu pâine și mici, cu bere și manele la parangheliile lui Oprișan și nicidecum o justiție funcțională, echitabilă. Asta bucură cu adevărat mulțimea. Nu mai am timp de pierdut. Mai trebuie să treacă două generații ca să se schimbe câte ceva și atunci eu nu voi mai fi. Și la ce bun? Oricum toți te bârfesc și își doresc în sinea lor să nu reușești, ca mai apoi să strige satisfăcuți, în gura mare, că totul e o apă și-un pământ, că toți sunt la fel, că la noi oricum nu se poate. O reminiscență a gîndirii egalitare din comunism, egalitatea în neputință…Plus invidie și toate cele.”
Mulți oameni vor alți actori pe scena publică, alți politicieni, unii noi. Mai integri, mai dedicați interesului public, mai pregătiți profesional. Dezamăgirea atâtor ani de politică bezmetică și coruptă face ca oamenii, pe bună dreptate, să întoarcă spatele politicii actuale, s-o excludă definitiv din viața lor. Nu se merită. Nu mai au încredere în nimeni și nu vor să se implice. Conseicința va fi că golul lăsat de ei în spațiul public va fi umplut de toți zănaticii ambițioși care, prin tenacitatea lor maladivă, își vor închipui că au ceva de-a face cu noțiunea de Bine Comun.
Toți cei de mai sus vor vota USR, dar asta nu e o condiție suficientă ca o nouă formațiune politică, USR, să ia naștere și să existe și în Vrancea.
