Într-o ședință a Comisiei Juridice a Camerei Deputaților din 16 noiembrie 2010, ce avea rolul să avizeze cererea procurorilor anticorupție DNA de perchiziționare informatică în cazul fostei ministre PDL a Tineretului și Sportului, Monica Iacob Ridzi, și de arestare în cazul deputatului PDL Dan Pasat, președintele de atunci, deputatul PDL Daniel Buda, își asumă rolul de apărător din oficiu pentru dna Ridzi iar dl vicepreședinte, deputatul păncean PSD Ciprian Nica, de apărător din oficiu pentru Dan Pasat. Un act formal de avizare este transformat de cei doi într-un act de susținere ostentativ, transpartinic al presupușilor infractori.
”O asemenea cerere ar trebui respinsă, în opinia mea personală, pentru că procurorii DNA nu au respectat procedurile codului de procedură penală. Dînșii trebuiau să ne ceară nouă acordul pentru începerea urmăririi penale, și apoi, dacă sînt probe, să solicite arestarea. Eu nu cred că Dan Păsat reprezintă un pericol social.”, perora, plin de importanța augustei persoane, dl Nica. Deși nu era chemat să se joace de-a judecătorul, dl Nica nu s-a abținut să nu se erijeze puțin în această postură – deh…plăcerea puterii-, hotăr=nd cu de la sine putere cine trebuie și cine nu, să fie arestat sau percheziționat. Operațiunea de obstrucționare a justiției a fost continuată cu succes, în acordul unanim al tuturor partidelor, la nivelul plenului Camerei Deputaților. ”Reușita” nu a trecut neobservată, fiind evident menționată în Raportul pe justiție al C.E. din februarie 2011. Dar, ce mai contează asta, când parlamentarii au demonstrat procurorilor, umflîndu-și mușchii și indicându-le ușa de intrare a Parlamentului, că” Pe aici nu se intră”. Un infractor trecut de la PNL la PDL în 2010, tocmai condamnat cu 3 ani de închisoare pentru folosirea șantajului, a amenințării și violenței în scopul obținerii de …contracte publice pentru firma sa, iată personajul model pentru care toate partidele și-au dat mâna frățește ca omul să își ducă omul mandatul până la capat fără să fie deranjat de procurori. Un gest de frățietate din partea
Castei celor cu imunitate.
O lege importantă în parcursul integrării europene a fost și este Legea 61/2003, o lege cheie în mai buna funcționare a sistemului public, în combaterea corupției, în stabilirea regimului incompatibilităților și a conflictelor de interese. Natural că, în buna practică de la noi, ea a fost gândită doar ca marfă de vitrină, numai bună să ia ochii europenilor și nicidecum să și fie aplicată, căci ar fi deranjat prea multe interese politice. În prima etapă, în 2009, la inițiativa unui grup de deputați PDL, Parlamentul impune modificări statutului avocatului-parlamentar, respinse cu vehemență de ANI și societatea civilă. Ca răspuns, președenția întoarce legea înapoi spre reexaminare unde este și îngropată prin sertarele Comisiei Juridice de la Camera Deputaților, în așteptarea unor vremuri mai bune. Acestea au venit, înveșmântate în mantia unei noi puteri, în data de marți, 16 aprilie 2013, cînd a venit și rîndul celor de la USL să arate ce pot. Maestru de ceremonii, mai vechea noastră cunoștință dl Nica, tot vicepreședinte de comisie. Sub atenta sa supraveghere legea este masacrată, golită de conținut, consacrând mai vechiul privilegiu al avocaților parlamentari de a pleda în mai toate tipurile de procese contra statului. Drumul către traficul de influență în instanțe era larg deschis. Mai mult, deși nu era de al lor, Nica a ținut să arate că este de partea lor, că este complice cu ei, că le împărtășește bucuria. Din solidaritate de breaslă, ori de castă probabil…a
Castei celor care fac legi pentru ei…
”Felicitări pentru rapiditatea cu care ați votat actul normativ. Masa și dansul la Brașov, se ocupă domnul profesor Adam (avocat și deputat PSD)”. Demersul nu a fost, totuși, unul încununat de succes. Opinia publică, a reușit să afle de cabala pusă la cale de cei câțiva aleși. Să calci în picioare legea, pe șest și doar pentru profitul personal al cîtorva a atras atenția lumii civilizate. În buna tradiție românească, mai toți cei implicați au dat bir cu fugiții. Niciunul nu a știut nimic, nimeni nu a avut de-a face cu așa ceva. Ba chiar, niște colegi de prin PSD au catalogat acest tip de acțiune drept o golănie de care partidul nu are cunoștință. De data asta nu a fost să fie, dar poate mai există o dată viitoare, și atunci cine știe…Să te ții, nenicule…
Și această zi a venit. 10 decembrie 2013 va intra în istorie ca marțea neagră a parlamentarismului românesc. A fost un asalt general asupra temeliei statului de drept, a principiului egalității în fața legii. Punerea pe masă a unei legi privind amnistia și grațierea are ca unic scop eliberarea grangurilor deja închiși pentru devalizarea banului public (nu importă modalitatea infracțională) sau încetarea oricărui proces penal în desfășurare ce îi privesc pe aceștia, inclusiv în faza de urmărire penală. Curățați, spălați, tunși și frezați, aceștia pot participa din nou pe post de prospături, de speranțe imaculate la viața noastră politică, la care ei tânjesc atât de mult. Exemplul tipic de beneficiar “all inclusive” al legii e Adrian Nastase. Pretextul e unul subțire, ceva cu suprapopularea închisorilor. Păi domnilor, de la 1 februarie 2014 intră în vigoare noul Cod de Procedură Penală care va activa principiul aplicării legii penale mai favorabile, ce se va solda cu plecarea imediată de la mititica a mai multor mii de infractori. Pentru ca nici pe viitor să nu mai fie probleme, USL-iștii au purces la amendarea codurilor penale creîndu-și o superimunitate lor, miniștrilor, aleșilor locali și chiar și …notarilor.
Dar dl Nica? Păi domnia sa a fost vârful de lance al acestei acțiuni. S-a dedicat ei cu tot trupul și sufletul. A făcut parte din cei aleși dintre aleși, din cei șapte magnifici care luni noapte, la ceas de taină, au pregătit rapoartele “pe blat”la legile de a doua zi. Au indus în eroare presa prefăcându-se șmecherește că ședința de lucru a comisiei juridice s-a terminat și s-au retras strategic într-o altă sală. Au lucrat fără cvorum, fără dezbateri, fără opoziție, fără consultarea instituțiilor, în regim de urgență la legi ce nu figurau pe vreo ordine de zi. Din atmosfera conspirativă, securistică, avea să se nască măciuca legislativă cu care să lovească în moalele statului de drept. Pentru liniștea noii nomenklaturi. Sau, cum ar fi zis cinstitul Iliescu: pentru liniștea noastră.
A castei oligarho-bugetofage.
În America nu există notari. În România,da. Dl Nica este unul dintre cei vechi. De aceea știe bine cum funcționează o castă. De tânar i-a priceput mecanismul și, în conseicință, a căutat mereu să aibă spatele acoperit. Și-a asigurat un anumit fel de imunitate, garanție sigură pentru o carieră ascendentă. După 1989 a pariat pe calitatea de membru al PSD, partid forever la putere în Vrancea, fapt ce i-a conferit o autoritate de necontestat în zona Panciu. Ca deputat de Focșani a intrat în hora politicii mari, naționale, miza nemaifiind amărâtul de buget județean, care de abia îi ajungea pe o măsea lui Oprișan, ci bugetul național bine garnisit cu fonduri U.E.
Ceea ce s-a întâmplat marți reprezintă un mare pas înapoi pentru România în viziunea Occidentului. Pentru dl Nica dimpotrivă, un mare pas înainte. A arătat sistemului ticăloșit ca este om de încredere. Este vorba de casta supremă, baronală, cea de la conducerea țării.
De Casta Nostra.
(Dan Nichita)
