Dintre primele două școli publice ce au apărut în Focșanii de dinainte de Mica Unire, doar la cea din partea Moldovei se mai păstreaza clădirea originală. Ridicată la jumătatea secolului al XIX- lea, cea denumită mai târziu Școala primară de băieți nr. 2, este în prezent o simplă anexă a Colegiului Alexandru Ioan Cuza și se găsește într o stare de conservare bună. E imobilul situat peste drum ce are în față bustul profesorului Gheorghe Rarincescu.
În ceea ce privește Școala din partea Munteniei, (în fapt prima școală publică din orașul nostru) ea a fost înființată în anul 1831. Din păcate clădirea acesteia nu mai există, dar istoricul ei se mai poate reconstitui, din cele consemnate de cronicari ori din studierea documentelor timpului.
Astefel, profesorul D. F. Caian scria în prima monografie a orașului (1906) următoarele:
“Localul școalei de băieți din Focșanii Munteni era pe locul unde se află acum casele răposatului Iancu Mărgăritescu, pe bulevardul Carol (azi Bdul. Unirii ). Pe la 1849 locul acesta s-a vândut de către Primărie, iar școala s-a mutat pe Bulevardul Școalelor (azi Dimitrie Cantemir), unde este și acum, în niște case ce au fost ocupate de vama nouă, pe locul Sihlenilor “.
Mergând la documente, informația profesorului D. F. Caian trebuie puțin corectată. La 15 august 1851 Cârmuirea județului Slam Ramnic (Prefectura județului Râmnicu Sărat a cărei capitală până în 1862 era Focșanii Munteni), face cunoscut Magistratului (Primăriei) orașului Focșani că domnitorul țării Barbu Stirbei, cu ocazia venirii sale în Focșani, a aprobat deschiderea școlii, în localul vămii și a cerut să se întocmească un deviz pentru reparația localului. La 20 octombrie 1851, A. Fortunatu, profesor primar, cere Magistratului orașului Focșani, să anunțe orășenii că, în localul vămii se vor deschide cursurile școlii publice, părinții fiind rugați să- și înscrie copiii la școală. În fine pe 27 octombrie 1851, același “A. Fortunatu, profesorul Școlii Naționale din Focșani face cunoscut Magistratului orașului deschiderea cursurilor școlare pe 29 octombrie 1851”.
În prezent, dacă ne gândim puțin, știm că Vama Principatelor a funcționat unde astăzi se află clădirea principală a Muzeului Unirii, iar Scoala de băieți nr. 1 are ca fost amplasement, conform actelor de arhivă, terenul unde se găsește azi Hotelul Vrancea (fostul hotel-restaurant al PCR). Așa că după alte cercetări aflăm din Cronica Vrancei că “desfiinţarea taxelor vamale de la Focşani la 1 ianuarie 1848 a reprezentat un pas important către Unirea celor două ţări române din 1859, la care a contribuit şi evoluţia asemănătoare din punct de vedere economic, politic şi social a celor două târguri, Focşanii Munteni şi Focşanii Moldovei”. Fosta clădire de vamă de la Muzeul Unirii de azi, fiind proprietate la 1850 a unei anume Anicăi Dâmboviceanu, moștenire de la soțul ei, Mihai Dâmboviceanu, aceasta nu o mai închiriat-o după acest an pentru nevoile Statului, ci a vândut-o în 1855 lui Alexandu Cimbru, care a amenajat aici hotelul ce îi va găzdui mai târziu pe membrii Comisiei Centrale. Nemaivând acces la clădirea Dâmbovicenei, vama se instalează pentru puțin timp “pe locul Sihlenilor” de pe locul actualului Hotel Vrancea, fiind categorisită ca vama nouă așa cum scria profesorul D F Caian. În anul 1851 la ordinul domnitorulului Barbu Știrbei clădirea “de la vama nouă” și terenul aferent sunt atribuite pentru nevoile Școlii primare de băieți nr. 1 și, ulterior, se mai completează aceasta proprietate cu o nouă suprafață, pe la 1894 cumpărătura de la un vecin. În această dimensiune și pe acest amplasament, unitatea școlară rezistă cu avariile inerente datorită cutremurelor și scurgerii timpului până la jumătatea secolului al XX-lea. Noile construcții de școală înălțate în timp record la ordinele regimului communist, și anume Școala nr.10 (1964) și Școala nr. 7 (1968), școli care satisfac necesarul de locuri pentru școlarii focșăneni, fac de prisos întreținerea vechilor clădiri ale Școlii primare de Băieți nr. 1, așa că este demolată la viteză, ridicându- se în loc ceea ce vedem azi cu toții că se află la intersecția b-dului Dimitrie Cantemir cu strada Simion Bărnuțiu, adică hotelul bine cunoscut.
Florin Dîrdală, cercetător Arhivele Naționale, Serviciul Județean Vrancea
