Compunere penetrantă despre discriminare multiplă și bullying trimisă de către o elevă din comuna Sihlea pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu” organizat de Asociația Eu, tu și ei în cadrul proiectului c@rte în sate.
„Tuturor le era frică de mine.”
– Cred că va ploua, Shivani! Ia te rog umbrela cu tine și roag-o pe Thana să te ajute cu temele!
– Imediat, bunica! Dar nu am terminat de scris în jurnal!
– Nu mai este timp! Te rog, grăbește-te la școală!
Shivani coboară din pat și își ia cârjele. Soarele răsărise deja de mult timp, dar roua dimineții încă făcea iarba din fața casei să strălucească. Viața la țară nu părea așa un chin pentru Shivani, datorită prietenei sale Thana care a învățat-o că, doar pentru că a avut o zi mai rea în care s-a accidentat la picior și trebuie să meargă în cârje, nu toată viața o să fie rea.
– O, uite ce ai făcut! Pentru că ai întârziat, prietena ta, Thana, a venit până aici în vârful dealului, îngrijorată pentru tine! spuse bunica, în timp ce pregătea un ceai. Pe geamul din bucătărie se vedea Thana cu rochia ei lungă până în pământ, părul brunet prins într-o coadă simplă și cu zâmbetul până la urechi, atunci când se întâlnește cu bătrânul câine al bunicii, Deebo. Shivani iese din casă grăbită să își îmbrățișeze prietena. Era un lucru pe care îl făceau în fiecare dimineață pentru a le aminti că prietenia lor va ține pentru totdeauna.
– Bună dimineața și ție, fată întârziată!
– Îmi cer scuze, Thana! E prima zi de școală și sunt atât de emoționată! Ce vor spune ceilalți copii despre mine? Am auzit că aici în sat nu prea întâlnești oameni ca mine.
Mai întâi Thana îi zâmbește și o ajută să coboare pe dealul abrupt. Din vârful dealului se putea vedea tot satul. Casele formau un lanț în jurul lacului.
– Să nu îți fie frică, Shivani! Nu voi lăsa pe nimeni să spună ceva legat de piciorul tău, promit!
La scurt timp cele două ajung la poalele dealului de unde se auzea clopoțelul. Să ne grăbim, Shivani! Dă-mi mâna să te ajut!
Curând au ajuns la școală. Thana a intrat prima în clasă și încă o ținea de mână pe Shivani. De peste tot se auzeau șoapte.
– Ea este Shivani! E venită de la oraș și dorește să se împrietenească cu voi toți! spuse Thana plină de încredere.
Cu toții au izbucnit în râs.
– Noi, prieteni cu un orășean?! Și de ce are numele ăla caraghios de fată? Râsetele au continuat. Thana s-a uitat dezamăgită la Shivani.
– E doar o neînțelegere, îți promit că nu sunt atât de răi și că o să ne înțelegem.
– Nu mai face altă promisiune, dacă pe prima deja ai încălcat-o!
Shivani cu lacrimi în ochi, încerca să alerge într-un picior, lăsând râsetele și insultele în spate. Se îndrepta spre lac. Toți oamenii se uitau înfiorați la băiatul ce alerga grăbit într-un picior spre lac. Odată ajuns, Shivani se pune în genunchi și-și privește reflexia.
-“De ce lumea mă crede băiat? Aici la țară fetele nu se pot tunde scurt? Sau e datorită pantalonilor largi? Bunica a stat zile întregi să îi croșeteze! Să fie de vină fața mea? Arăt atât de înfiorător?”
Era liniște, se auzeau doar lacrimile Shivanei care atingeau apa. Își dă jos ghiozdanul și scoate micul jurnal roșu. “Acum îmi e frică de mine” Peste puțin timp nu doar lacrimile Shivanei se amestecau cu apa lacului. Erau și ale Thanei. – Shivani, îmi pare atât de rău că mi-am încălcat promisiunea! O să încerc să mă revanșez, dar te rog, nu fi supărată pe mine! La început ți-am spus că viața la sat e ușoară, dar adevărul e complet invers! Oamenii nu sunt obișnuiți să vadă persoane care au ceva mai special decât ei. Și, chiar dacă au râs de tine, asta nu înseamnă că trebuie să îți pese de ei pentru că mă ai pe mine!
– Thana, poți sa îmi promiți ceva?
– Desigur!
– Promite-mi că nu vom mai încerca s îmi fac prieteni pentru că am nevoie de o singura persoana, de tine.
În final Shivani deschide din nou jurnalul “nu îmi mai este atât de frică”
– Shivani, singurul motiv pentru care ești încă aici este pentru că focul dinăuntrul tău arde mai puternic decât cel din înconjurul tău. Acum, hai să mergem la ore, am întârziat! (Văcaru Liliana, elevă, Școala Gimnazială Sihlea)
Narațiune primită pe adresa Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate „Prietenii lui Cărțilă (ne) scriu”, care și-a propus să-i valorizeze pe elevii vrânceni cu aptitudini literare și artistice. Liliana Văcaru este pasionată de lectură, iar de anul trecut și-a descoperit și talentul la scris. “Scrisul este plin de curaj. Iubește animalele și este pasionată de fotografie. Obișnuim ca la ore să ascultăm din scrierile ei, iar acest lucru funcționează ca un catalizator”, ne-a relatat profesoara acesteia, Cristina Ene Bărbosu, de la Școala Gimnazială “Principele Serban Ghica și Principesa Aristita Ghica” Sihlea, Vrancea. Concursului de scriere creativă pentru copiii din sate este organizat de Asociația Eu, tu și ei în cadrul proiectului c@rte în sate. Valiza cu povești, co-finanțat de AFCN.
