Probabil în intenția de a cîștiga inima celor mai sărăcuți cu duhul, baronul a simțit că e mai profitabil să își întărească imaginea de fiu iubit, aflat încă sub umbrela ocrotitoare a mamei, care mai veghează ca băiatului ei să nu îi lipsească de nici unele. Chiar dacă e ditai bărbatul, pe picioarele lui, el a mizat pe tușa sensibilă, caldă, a omului absorbit întru totul de munca în folosul concetățenilor săi, a omului pe de-a întregul preocupat de grija pentru cei mulți, întocmai unui cercetător dedicat cauzei sale nobile. A pozat în cel fragil, cel cinstit, ale cărui modeste venituri îi pot asigura un trai decent doar dacă sînt completate prin recursul filial la buzunărașul doldora al distinsei mămici. O donație de doar 10.000 euro de la aceasta impresionează, relevă un trai decent, o viață onestă pusă doar în slujba semenilor. Dacă te gîndești că nu a părăsit nici acum cuibul matern de la Bolotești unde locuiește… Numai că unde dai și unde crapă… ”Biata” mamă, fostă angajată model la poarta fabricii Confecția, a fost prezentată de haina presă, în goana ei de senzațional, ca o adevărată rechină imobiliară. Cică pensia sa confidențială a fost atît de bine investită după intrarea progeniturii în politică încât unii ar fi vrut să o introducă chiar în top 300.
De o manieră onorabilă, vlăstarul a ales să intervină… “Am primit aceasta donație în mod absolut legal, fără niciun un fel de problemă. Nu sunt bani negri, nu există tranzacție ilegală, totul este la vedere. Sunt bani pe care mama mea i-a strâns într-o viață intreagă și din tranzacțiile efectuate în ultimii ani”, a pus capăt speculațiilor dl Oprișan.
Transparența din bostănăria Ralucăi Dan
Mîna dreaptă a baronului, dna Raluca Dan, secretara Consiliului Județean dar și juristă cu experiență, a găsit nimerit să taie din start orice elan investigator avînd ca obiect averea domniei sale. Voința sa e literă de lege, e ordin în toată puterea cuvîntului, așa că onorabilul cetățean curios să își mai pună pofta în cui, să se mai abțină de la mofturile astea cu transparența referitoare la veniturile funcționarilor publici. La ce bun să își bage nasul unde nu-i fierbe oala orice fiștecine de prin județ? Nu e lucru stabilit că bostănăria privată e sfîntă și trebuie ferită de invidia publică? E vorba de drepturi înscrise în Constituție. Nu mai contează că hotărîrile Curții Constituționale sînt caduce pentru speța de față sau că prevederile Codului Muncii sînt cam paralele cu cele privind funcția publică. Orice argument juridic e bun dacă poate fura ochii profanului și acoperă micul subterfugiu. Uzitînd de arsenalul juridic aflat la dispoziție, Raluca Dan își construiește o poziție singulară pe scena publică. Se individualizează, se autonomizează prin anonimizare…
“În nici un caz nu am încălcat nici un text de lege când am solicitat funcţionarului să anonimizeze sumele din salarii înaintea publicării declaraţiei de avere pe pagina de internet a instituţiei iar solicitarea a fost întemeiată inclusiv pe prevederile din Codul Muncii care spun că veniturile din salarii sunt confidenţiale, legea ANI fiind completată de prevederile Codului Muncii. Dacă cineva are o problemă cu legalitatea demersului meu poate să sesizeze instituţiile abilitate sau să ceară controlul averii. Şi nu sunt singura din ţară care a uzat de aceste prevederi.”
Merchea: “Nu vă spun ce salariu am, nu am chef”
Merchea, directorul ENET, ține morțiș să iasă din nou în față cu inteligența-i devastatoare, să fie moț, să fie original cu tot dinadinsul. Refuză orice doză de condescendență și se rățoiește bățoso-belicos înspre toată lumea. Cu creierul încins de căldura verii, jonglează cu seninătatea-i specifică noi extravaganțe:
”La urma urmei nici nu-s bani publici! Capital social, da, e al unităţii teritoriale, dar ENET trăieşte din banii lui, din ce furnizează”. E un fel de a spune că ENET e pe plus, că e rentabil, că se autofinanțează. No comment.
Cît despre găselnița cu indescifrabilitatea declarației, dă pe afară de genuinul autonovator, mustește superior de prea plina-i importanță, este mîndru că a știut să le tragă clapa jurnaliștilor iscoditori, că i-a pus la punct cu insistența lor sîcîitoare: “O consider hărţuire. Ei, nu se vede declaraţia, se vede! Vă puteţi interesa şi mîine şi o s-o reluăm dacă nu se vede. Nu vă spun ce salariu am, nu am chef.”
Merchea nu are nici o vină, el își face rolul și noi plătim biletul la circ..E același ca și cel de acum un an când cu nonșalanța-i binecunoscută introducea în programul său “managerial” propunerea , înghițită pe nerăsuflate de consilierii locali, ca ENET să devină pe timpul verii fabrica de răcoare a orașului…
Un domn rămîne ancorat în procedura naivă și învechită de a-și acoperi ”jocurile” băgînd-o în față pe mamițica, o doamnă se face că speculează în favoarea sa o serie de hibe legislative sau soluții jurisprudențiale care sînt pe lîngă subiect, iar altul își rîde în barbă de cum a turnat el dulceață în galoșii ziariștilor. Toți trei sînt putrezi de bogați și nu intră în cultura lor că sînt egalii noștri în fața legii, nu pot concepe să ființeze la standardele definite pentru toți cetățenii, în interiorul acelorași norme. Și cu o floare de-i atingi, pe loc se bășică, se inflamează, de parcă le-ar bate la ușă DNA-ul.
În rest USL trăiește, duduie, e bine merci.
