Dileme vrâncene de septembrie

1. Oare mai există PDL în Vrancea ? Nicio poziție publică mai de Doamne ajută în cei aproape 2 ani de la alegerile din 2014. Să fie tăcerea complice și tenebroasă a sectei? Acum iar se caftesc între ei…S-au chinuit 6 luni pentru a avea conducere „aleasă” la organizația Focșani iar acum o decapitează iarăși, la nici jumate de an… Dar cînd l-au pus pe actualul destituit Coman nu știau cu cine au de-a face? Cînd au pus la cale blatul cu „alegerile” de la cîrciuma de la șosea, Coman era bun pentru Neață? Unde s-a mai pomenit să existe un șef de organizație de importanța Focșaniului care să nu facă o conferință de presă în care măcar să se prezinte? Ori dl Neață, în stilu-i specific, s-a gîndit că e mai cu folos să mai tragă o țeapă celor care simpatizează cu PDL? Dacă Sorin Hornea dorește șefia organizației municipale pentru el, nu ar trebui să se distanțeze de asemenea maniere de lucru? Tot ceea ce se întîmplă acum i se va întoarce în contra-i mai tîrziu. Acceptînd coteriile canibale, autodevoratoare, nu se va deosebi prin nimic de ceilalți. Va contribui la menținerea mitului că PDL e partidul care nu a putut, niciodată în istoria lui, ține un rînd de alegeri interne corecte, transparente. Singurul care și-a asumat un rol public în PDL este dl Emilian Diaconu, prin activitatea depusă în CJ Vrancea. Oare nu a venit timpul ca să își extindă aria de interes prin asumarea unei voci mai forte, mai critice la actuala stare de lucruri ? Sau nu îl privește, nu îl interesează procesul de descompunere al formațiunii din care, totuși, face parte…Expertiza lui ar fi binevenită. Ceilalți consilieri vor liniște ca să voteze cu ambele mîini cu PSD.
2. În unanimitate, Parlamentul a votat o amnistie foarte largă pentru o anumită categorie de mame, pensionari și funcționari. În fapt, e vorba de o mită electorală din banii noștri. Preocuparea principală a lui Ponta este de a anestezia cu pomeni pe cît mai mulți, pentru a-și construi imaginea celui care dă, care are grijă, care veghează ca somnul națiunii să fie lin. Aplicarea proastă a legii a condus la situația în care, din culpa unor funcționari, cei mai sus-mențioanați să primească bani necuveniți sub formă de bonusuri salariale, sporuri neprevăzute de lege, indemnizații mărite șamd. Normal, aceștia trebuiau dați înapoi iar funcționarii găsiți vinovați sancționați. Că nu s-a întîmplat așa e doar din cauză că, în marea lui milostivenie și dărnicie, Guvernul a decis ca banii păpați să rămînă păpați, iar funcționarii nepătați. Au împăcat astfel și capra și varza.
Acum mai bine de 1 an, la circa 6.000 de fermieri vrînceni li se imputau sume de bani nedatorate, ca „debite” către bugetul Sănătății. Cei mai mulți, în spiritul supușeniei seculare față de stat, s-au încolonat cuminți și au plătit ceea ce nu erau îndrituiți să plătească. Foarte puțini s-au bătut însă cu statul pentru drepturile lor și au cîștigat. Parlamentarii au fost spectatori la această nedreptate îndreptată împotriva unei pături mai active economico-social. O amnistie, dacă ar fi fost propusă de ei, ar mai fi spălat din sentimentul de injustiție și abuz public la adresa acestora. Nu au mișcat nici un deget în acest sens pentru că nu le păsa. Nu era an electoral așa că de ce ar fi trebuit să se agite?
Dl Nica, cel care băgase capul de tot în nisip cînd cu podgorenii, astăzi iese imediat cu pieptul mîndru-i înainte și marchează momentul:
„Sunt bucuros că, în ciuda acţiunilor de sabotare a votării legii privind amnistia fiscală încă din luna august, de către noua alianţă formată din PDL şi PNL, astăzi am reuşit să îndreptăm lucrurile pentru 20.000 de mame, 50.000 de pensionari şi 25.000 de bugetari. Prin votarea acestei legi se doreşte îndreptarea unui rău făcut unor oameni nevinovaţi şi arată încă o dată că grija faţă de pensionari, de părinţi şi de copii reprezintă o prioritate constantă a Guvernului Victor Ponta.”
Concluzia care se desprinde: avem clasa politică pe care o merităm. Iar noi să facem bine să plătim taxa pe stîlp sau acciza suplimentară pe motorină căci Ponta știe el cui s-o dea.
3. Deunăzi, un alegător avea o dilemă. Ar vota cu neamțul Johannis doar din spirit de frondă față de valurile de invective care vin solidar dinspre tabăra Udrea și Ponta înspre acesta. Totuși, pe spatele acestui vot, tot solidar, se vor cocoța triumfător Neață și Săpunaru care și-l vor însuși și prezenta ca pe un rod al muncii lor de echipă. Mergînd cu raționamentul mai departe, alegătorul dilematic conchidea că, indirect, votul său ar întări în fond actualul status quo politic al cărui prim beneficiar e Oprișan. Vorba ceea: el cu cine să voteze?