Blogul VranceaAltfel.ro vă prezintă o fotografie în premieră și încearcă să reconstituie istoria unui vechi palat din județul nostru. Este vorba de palatul istoric din centrul Adjudului, la origine al familiei Balș, mai apoi cunoscut ca Lahovary. A fost situat în centrul orașului Adjud, în mijlocul parcului, și, evident, a fost lăsat în paragină după ce a fost incendiat de ruși în timpul războiului. A fost demolat când au venit comuniștii la putere. Rețeta clasică. Fotografia este din perioada Primului Război când palatul a fost transformat în spital de campanie și a fost obținută grație cercetărilor efectuate de specialiștii Asociației pentru Istoria Artei din București.
Palatul a fost ridicat de Alecu Balș, zis Cucoșul, considerat cel mai mare proprietar funciar din Moldova cu 80 000 fălci de pământ (1 falcă =14 323 m2). Este legat de Vrancea prin domeniul cu curte boierească de la Adjud care număra doar el cca 7 000 fălci. A fost membru al unei familii mari și influente, “cu fumuri de domnie”, mereu dând târcoale scaunului domnesc. De-o închidere de spirit exemplară, e un “turbat separatist”, un bătrân conservator autentic.
Căsătorit, prin calcule atente, cu fiica lui Ioniță Sandu Sturdza-Elena («bogată, dar mai strângătoare»!) – împărățea la Adjud, unde clădise un conac cât un palat de rege. I-a rămas porecla «Cocoșul», fiindcă, vreme îndelungată, crezuse că îi cântă un pintenat în pântece. Pentru a-l lecui de ideea fixă, medicii «i-au spus, ascultându-i stomahul, că simt unde este cocoșul, că dau de capul și de picioarele lui. Apoi, cu consimțământul său, l-au adormit și i-au însemnat pielea cu bisturiul. Iar când s-a trezit din narcoză, i-au prezentat un cocoș vioi», chipurile abia extras din măruntaie. (MIHAI-RĂZVAN UNGUREANU – Moldova: Oameni și moravuri la început de veac XIX. Oamenii lui Vodă – Secolul 21)
Iată ce spunea Nicolae Iorga, în cartea Drumuri și orașe din România, publicată în 1904, despre Adjudul din perioada în care conacul trona în centrul său: “În micul târg de astăzi sunt uliţe de sat, cu căsuţele mărunte şi curate, printre care se vede locuinţa mai chipoasă a unui fruntaș şi funcţionar: lângă gară, un castel frumos se înnalţă din mijlocul unui vechiu parc. E apoi colţul oficial, cu primăria cochetă, semn al vieţii nouă, e colţul bisericii, curat, liniştit, veşnic. E strada Evreilor, de-a lungul caldarâmului puternic şi neegal al căreia se înşiră prăvălii, desigur mai curate decăt cele din Bacău”.
Chiar dacă astăzi se mai cunosc puține despre acest palat care a făcut istorie în Adjud, mărturiile de epocă arată că acesta fost punctul de atracție al Adjudului de altădată, fiind decorat cu mult bun gust. În pragul secolului al XX-iea, fiul lui Nicolae Lahovary, Emil, foloseştc grupul statuar cu Apollo la decorarea fîntînii din curtea casei sale, situată pe strada Orlando din București. Ulterior, găsind nefericită soluția, hotărăşte amplasarea aceluiaşi grup la conacul său de la Adjud unde putea fi văzut până în timpul celui de-al doilea război mondial, după care i se pierde urma. (Revista monumentelor istorice 1982, nr 1.)
