Finanțistan Republika

Cadru: În cătarea celor de la Fisc au intrat persoanele fizice cu ocupații în agricultură, care au depășit un plafon de venituri de circa 65.ooo de euro și la care s-a descoperit, după mai bine de 7 ani, că aveau obligația să se înregistreze ca plătitori de TVA. E vorba de o categorie de fermieri ce își plătește oricum toate taxele, care efectuează operațiuni comerciale înregistrate contabil, deci ușor urmăribile, și care își vinde produsele unor mari procesatori agro-industriali. TVA-ul “datorat” e încasat chiar de la acești agenți economici în totalitate. Cum legea e de-a dreptul lacunară, Fiscul a ponit un adevărat jihad în contra “țapilor ispășitori”.
În cei 25 de ani scurși de la Revoluție, la conducerea Finanțistanului s-au perindat cam aceiași 4- 5 șefi pe principiul de bază al construirii socialismului, secția personal, cel al rotirii cadrelor. Orice vânt politic ar fi suflat dinspre București cabala quintei royale locale își făcea jocurile de asemenea manieră încât oricât ai fi încercat să-i arunci din balconul puterii, să-i defenestrezi, ei tot în picioare cădeau. Sistemul lor de pile, cunoștințe și relații a fost și este imbatabil, nu își găsește pereche în modul de a influențare a lumii politice. Am fi putut să vorbim în cazul lor de noțiuni ca stabilitate, experiență, o viziune comună a modului de a conduce, de o minimă preocupare în continuarea de activități câștigate interesului public, de eficiență, dar nu e cazul. Mineralizați în scaunele calde și fosilizați în aria clișeelor și reflexelor de dinainte de 89, au rămas adepții fervenți ai planificării comuniste și ai depășirii de plan. Sunt marii maeștri ai execuției planului încredințat, ai ordinului primit, nu le sunt necesare indicații prețioase, știu cu ochii închiși cum să jupoaie oaia, nu s-o tundă. Își fac un titlu de glorie că sunt inflexibili, că nu stau la tocmeală.
Suprimă contribuabilului din start orice drept ca mai apoi să le vâre autoritar pumnul în gură. Aplică legea după cum le convine. De exemplu, te încarcă cu obligații de plată prescrise, motivate de formă cu ”măsuri” premergătoare de control antedatate sau de uz intern, deci neopozabile, inexistente ție. Tu te aperi și le indici abuzul. Ei îți râd în față și îți indică cu degetul arătător direcția …tribunal. Știu că mulți renunță la dreptatea instanței și plătesc. Sau vii cu decizii grele ale Curții Constituționale și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție care se potrivesc ca o mănușă cazului tău. Le înaintezi ca mijloace forte de apărare semnalizând că operațiunea de control nu se situează în cadrul legal și ceri remedierea pe lege a situației. Jurisprudența în cauză tocmai asta face, explicitează legea. Eroare, ei nu vor să îți înțeleagă punctul de vedere și te îndrumă… la cremenal. Scopul este să te descurajeze în orice intenție de a supune în vreun fel atenției obiectul ”muncii” lor. Le ridici problema lipsei de interes în exercitarea acțiunii de control arătându-le negru pe alb că sumele imputate au fost deja plătite de procesatori, dar ridică din umeri nepăsători. Nu îi interesează. Le spui că e neconstituțional ce fac, că e aberant, că au încălcat art. 56 din Constituție, cel care prevede justa repartizare a sarcinei fiscale, că suma imputată e imensă, nerezonabilă, disproporționată, că nu are acoperire, aduci în sprijin o altă hotărâre a Curții Constituționale, dar totul e în van. Pledezi argumentând că legea nu îndeplinește criteriile minimale stabilite de CEDO pentru un act normativ, că nu e previzibilă pentru că nu ai cum să îți formezi o conduită adecvată în cazul în care ea se aplică retroactiv, că nu reglementează în nici un mod dreptul de deducere care este de natura și esența TVA-ului, că nu e accesibilă, dovada evidentă fiind că nimeni din zona agriculturii vrâncene și nu numai nu s-a înregistrat ca persoană fizică plătitoare de TVA. Le arunci în față revoltat propria lor culpă, căci ei sunt cei care nu au respectat legea având obligația legală de a-i înregistra din oficiu dacă ea nu s-a făcut. Nimic, ei nu au nici o vină. Le atragi atenția că ei calcă în picioare ordinea de drept fiscală, principiul certitudinii fiscale, al eficienței fiscale, al securității relațiilor juridice și economice, că doar tot ei au controlat procesatorii-achizitori și au constatat că acolo nu e nimic în neregulă, că TVA-ul colectat de la ei e cel legal și că ei nu au nimic de dedus de la stat, că practică astfel dubla impunere, fapt cu totul interzis. Le reproșezi că au transformat TVA-ul într-un impozit direct de 24%, degeaba, e inutil. Să schimbi o virgulă ar însemna pentru ei recunoașterea unei slăbiciuni și așa ceva nu e permis de codul lor deontologic. Ce faci după aceea, Dumnezeu cu mila, pe ei nu-i privește.
Atunci când rațiunea e ținută la poarta instituției, ca să ieși în evidență totuși cu ceva, apelezi la heirupismul tovărășesc tipic întrecerii socialiste, cauți să plusezi tare la depășirea de plan. Dai amenzi cu toptanul și raportezi triumfător cifre gros umflate. Cocoșezi cu imputări astronomice și te grăbești repede să le anunți ca mărețe realizări. Nu importă că niciodată nu o să se împlinească ceea ce prezinți, că falsifici și modifici grosier realitatea, totul e să sune acum bine, azi, după aceea potopul. Cine mai stă să țină minte ce-a fost ieri? Și legile în materie și guvernele se succed cu viteze amețitoare și nimeni nu mai ia seama. Important e să fructifici momentul, să intri și să te menții în grațiile superiorilor ca mai apoi să ai mână liberă la manevrele personale. Contează că alungi investitorii, că mulți își schimbă sediile sociale sau chiar afacerile cu totul numai să nu mai aibă de-a face cu fiscul vrâncean? Contează că unii își închid afacerile și își iau lumea în cap numai să scape de cupiditatea indiferentă a unor funcționari corupți? Contează că se pierd locuri de muncă din cauza mediului economic neprietenos? Ei aș, astea îs ultima grijă ce-i macină pe bătrânii model “novii celovek” de la Finanțe. În rest or veni ei cumva banii de la buget. La Vrancea doar noi și ai noștri tovarăși trebe să producem.